Consumatoru turmentat

Mie mi-s simpatici antreprenorii (care sunt minunati desi lipsesc cu desavirsire din online.ro). Cam in masura in care mi-s simpatici antreprenorii ma amuza putoii. De exemplul pentrul ca sunt atit de obisnuiti sa scrie ul-ul final fara l incit nici macar atunci cind vorbesc de propriul lor proiect nu reusesc sa-i scrie numele corect. L final ? CE E AIA!!!

Intr-o alta ordine de idei, mie imi plac blondele. Aproximativ la fel de mult cit imi plac si brunetele, adica similar cu roscatele. Sau satenele. Cam in masura in care imi plac blondele (si brunetele, roscatele sau satenele) ma amuza fetele care isi toarna in cap doua galeti de peroxid pina cind parul lor pare mai degraba facut din nylon, cvasi-alb si aproape complet distrus, dupa care prezinta lumii o pereche de sprincene negre ca pana corbului (si eventual plesu de stufoase).

Da' pe bune acuma, mie cel mai mult imi plac albinoasele. Par alb si ochi rosii, cum sa le rezisti ?

Revenind la antreprenoru turmentatulu : modelul "de afaceri" in discutie este stupid. Am incercat sa le comunic chestia asta unor tipi cu mai multe fite si figuri dar tot cam atita abilitate si competenta cit putoiul dinsus acum niste ani, nu s-a prins. Motivul pentru care nu s-a prins e o ingrozitoare si infioratoare iresponsabilitate, care vaz ca s-a mostenit cu succes de la generatia parintilor lor la astia proaspeti. Deci acum treizeci de ani taticu' lu' antreprenoru' mergea la fabrica, unde facea "ce i se spune". Uneori aia era absurditati, da' el nu isi punea problema, ca oricum "nu il priveste pe el". Si asa, ziua trece, leafa merge, noi cu drag muncim, "hey man, I don't know, I just work here".

Iata ca astazi, treizeci de ani mai tirziu, antreprenoru' face un proiect disfunctional. Cineva ii atrage atentia ca-i dsifunctional, si antreprenoru' are o reactie bolnava. Ori il considera pe binefacator drept inamic, ori considera ca adevarul cel etern e de partea proiectului disfunctional dar nu s-a relevat inca (o sa vedeti!), ori considera ca problemele ridicate nu pot fi luate in cosinderare pentru ca... pai de-aia. El doar lucreaza aici, nu raspunde la provocari.

Eu inteleg ca reactiile astea par "normale", in sensul ca sunt universale si normalitatea se poate uneori defini drept intersectia practicilor diverse. Problema este ca atunci cind practicile nu-s diverse, normalitatea nu se mai poate defini drept intersectia lor. Conditia absolut necesara pentru a cosindera ce-i comun sau universal drept normal este ca respectivul comun sau normal sa se observe peste o larga plaja de practici diverse. Daca toate vietuitoarele maninca putem trage concluzia ca-i normal pentru niste vietuitoare sa manince, da' daca toti cetatenii Republicii Socialiste Romania merg la parada de 23 August nu putem trage concluzia ca-i normal sa mergi la parada de 23 August.

Si-acum, sa revenim la problema modelului "de afaceri". Ideea e cam asa : in Romania exista vreo douaji de milioane de oameni, care toti consuma chestii. Ei au, in procesul consumului lor, de rezolvat problema aceea universala a consumatorilor numita "l''embarras du choix". Ca atare, daca vor putea fi ajutati sa faca alegeri mai bune, e posibil sa se poata extrage niste bani/ceva beneficii din aceasta valoare adaugata. Si intr-adevar, pina aici asa si este.

Mai departe : una dintre metodele de a-i ajuta pe consumatorii romani sa aleaga ce chestii consuma este sa creem un site pe internet unde ei (consumatorii) isi vor putea descrie experientele de consum, lasind astfel o urma pentru consumatorii viitori, care o vor putea folosi ca atare, usurindu-si alegerea. Deci practic, self-service pe ambele parti.

Problemele :

1. Egalitatea ei = consumatorii nu poate fi in nici un fel garantata. Putoi care n-au nici o treaba cu bancile vor scrie articole despre cum e cu bancile pentru "sansa de a cistiga" ceva gadget. Oameni care n-au tinut in mina un telefon de-un anumit tip vor scrie recenzii despre cum e cu telefonu' de respectivu' tip. Partile interesate isi vor modifica propriile pagini, si nu exista absolut nici un mod de-a te asigura ca ala care scrie o recenzie laudativa nu-i cumva fiul patronului, respectiv ala care injura de mama focului nu-i cumva concurenta.
2. Admitind ca ignoram problema 1 (care-i ea indesine absolut suficienta), singurul mod in care centralizatorul poate functiona este daca primeste un mare numar de vizitatori. Moment in care el devine interesant pentru a) troli si b) spammeri. Ambele aceste pradatoare introduc niste costuri de administrare, care sunt cu necesitate superioare oricarui beneficiu pe care sistemul l-ar putea aduce societatii (si din care beneficiu, banii incasati de proprietar vor fi cu necesitate o fractie, <1).
3. Admitind ca ignoram si problema 2 (care si ea e indesine suficienta), singurul mod in care centralizatorul poate functiona este daca un cititor interesat poate cumva extrage informatii utilizabile cu efort minim. Sa zicem ca va intereseaza sa mincati la restaurantul X. Admitind prin absurd ca il cautati in centralizator si gasiti sase recenzii, trei foarte bune si trei foarte proaste, cum procedati ? Cine minte ? Daca are 1900 de recenzii ce faceti, cititi un milion de cuvinte ? (in general problema asta ultima se "rezolva" adaugind un scor, chestie care face tot efortul inca si mai irelevant).

In practica, problema 1 este rezolvata de bloguri pentru ca (si numai daca) persoana care scrie blogul este identificabila ca persoana. Problema 2.a este rezolvata pe bloguri prin neutralitate : atita timp cit blogul nu-si propune sa mearga in nici o directie anumita, momentul si cuplul trolilor este zero. Problema 2.b este rezolvata pe servicii bine facute (unde ca singur exemplu avem fain la ora actuala) asigurindu-ne ca beneficiile pe care le poate trage un spammer sunt intotdeauna inferioare eforturilor pe care tre' sa le contribuie intii (chestie pe care-o puteti verifica usor prin aia ca spamerii se pling ca "sistemul ii forteaza" sa faca chestii).

In concluzie : antreprenoriatul nu este pentru oricine. In particular, el nu este pentru oameni needucati sau neinteligenti, si cu atit mai putin pentru oameni care nu-s nici educati nici inteligenti. Nu vreau sa zic prin asta ca nu se poate apuca oricine. Sigur ca se poate apuca oricine. De orice se poate apuca oricine.

Si pina la urma foarte bine ca se apuca, insuccesele cizeleaza.