Citeva observatii despre recentul concurs

In primul rind, trebuie precizat ca insulta e cel mai dificil gen literar. De departe, de foarte departe cel mai dificil. Umorul - considerat in general cel mai dificil de catre intelectele emasculate care pur si simplu "nu concep" insulta - e mic copil pe linga. Iar tot restul (adica dialogul si descrierea) le urmeaza mai departe-n ordine descrescatoare. Ca atare, atitudinea complet deplasata afisata de diversi importanti in capul lor cum ca "ei nu scriu asa ceva" e cam echivalenta atitudinii diversilor angajati romani, dispusi a face orice, absolut orice, doar sa nu se vada siliti sa se coboare pina la a munci.

Dincolo de asta, se vede si se cunoaste-n public o sete de creatie absolut incurajatoare. Data fiind (celor ce-o cunosc, bineinteles) bovina indolenta a altor culturi (de exemplu, a limbii engleze), frenezia cu care onlainistii romani se dedau actului creatiei imi pare lucru mare. Stabilitatea ei in timp, confirmata de concursurile de proza arhiscurta acum o vreme, reconfirmata de prezentul concurs de injuraturi e inca si mai incurajatoare*.

In al treilea rind, merita subliniata superioritatea poeziei : e ca un fel de bomba atomica, pusca mitraliera, un fel de tanc : odata ce se vede introduce pe cimp toate partile beligerante** trec imediat la a-si construi propriile variante, si nimeni nu mai iese la lupta fara. Am incercat in doua rinduri sa abat apele inapoi spre proza, n-o fost cu cine.

Apropo de care preocupare, s-a pus din public intrebarea daca, cit si-n ce masura intreaga desfasurare-i meritul meu sau curge din mine. Sigur ca intr-o oarecare masura asta-i clar si si indiscutabil, pina la urma eu am facut blogul pe care eu am scris articolul sub care s-au desfasurat ostilitatile. Pe de alta parte, realitatea curge-n felul ei. Eu aveam pregatite jaloane, special pentru a fi folosite si-a manipula cursul discutiei, n-au dus la nimic. Ca de exemplu, am facut anuntul plin de hybris cum ca n-oi mai acorda premiul, la care asteptam un infern de scandal. N-a iesit asa. Aveam pregatit gaz de pus pe infernul scandalului, ca anume, evident, "e vorba de bani online, voi ce-ati fi facut". A cazut, flasca, fara efecte, in gol.

Pina la urma, cred ca reprezentarea corecta a situatiei e tufa de busuioc pe care tocmai ce mi-am plantat-o in gradina : e drept ca-i gradina mea, si busuiocul meu, cumparat de mine, pus in pamint sapat de mina mea cu sapaliga mea si udat de-aceeasi mina cu apa, din furtunul meu, si pe care-am sa primesc factura, ce-am s-o platesc chiar eu. Cu toate astea, nici de intrebat nu ma intreaba nici daca-i spun nu ma baga-n seama, in ce parte sa-si intoarca frunzele, cum si pe unde sa-si creasca tulpinile si radacinile. Sigur ca busuioc fiind va creste ca un busuioc, da' cum exact si pe unde-anume isi cam alege singura.

In fine, mare si lata, problema tabu-urilor. Eu pot sa ma confesez si sa va spun ca n-am scris cuvintul pizda pina pe la vreo 25 de ani niciodata. Niciodata. Tin minte ca l-am privit, scris de mina mea, in cerneala albastra, si m-am uimit. Ce chestie... Pur si simplu "nu se face" asa ceva, ma-ntelegeti voi, am crescut intre carti si oameni educati, civilizati, romani rasati. Care probabil ca n-au scris "pizda" niciodata, niciunde. Nu-i o interdictie tare, nu ne temem niciunul (sau cel putin, vorbind de mine, nu m-am "temut" nicicind) sa scriu vorba pe-o foaie. Pur si simplu... "nu se face".

Adevarul e ca oamenii ajung sa se obisnuiasca sa faca lucrurile in anumite feluri. Tabu-urile cele mai tari nu-s cele enforsate, ci cele a caror evitare-ti pare, tie subiectiv, ca te scoate din drum. Stiti cum batrinii invatati c-o scula veche o folosesc tot pe aia, si ignora o scula noua, mai fiabila, mai rapida, mai buna ? Ala-i un tabu in cel mai propriu sens, nu-i bate nimeni daca iau scula cea noua-n mina, chiar dimpotriva, se roaga de ei, da' bas degeaba. Si bineinteles, tabu-urile fiind un ingredient important in constructia identitatii individului, analiza lor e un moment important in intelegerea propriei persoane.

Ca incheiere, pentru curiosi, un scurt dictionar de referinte culturale, cu trimiteri la sursa :

• Rog seriozitate. O observatie de-a lui dadatroll***, discutata si-n articolul precedent.
• Iti place fraere ? MUU! ; vita de mama/ma-ta Alta observatii de-ale aceluiasi dadatroll (sau de-a altuia, ca am inteles ca-s mai multi), la articolul despre Vina batrinilor.
• Responsabilitatea unui interlocutor. Origineaza la Radu Alexandru pe sait (piticigratis.com)
• Aduceti pizdeleeeee! ; Trompi ; conserva de floci imbecila legata la priza cu ma-ta ; Referinte la foarte reusitul serial de animatie RoBotzi.
• copil lachios cu internet free (de maxim 15 ani) din repertoriul fix al celebrului blogar A-list Vali Perfu.
• Zi-i la ma-ta ca daca nu suge pula iti sparg mingea. Parazitii, "Drept urmare".

Probabil c-ar mai fi, completam eventual la sugestiile publicului. Salud.

---------
* Ca o foarte superficiala baza a unei abordari numerice : Concurs de proza arhiscurta. 12 Ianuarie 2010 - 680 de comentarii ; Concurs de proza arhiscurta, editia II 05 Mai 2010 - 600 de comentarii ; Concurs de injurat blogari 30 Iunie 2011 - 469 de comentarii. Aparenta scadere la ultimul se explica intr-o oarecare masura prin scurtimea intervalului (au trecut doar doua zile), si mai ales, cred eu, prin dificultatea sporita a tematicii, nu ca proza de 500 de caractere-i lucru tocmai simplu. Cresterea aderentei blogului in mediul online e compensata, cred eu, de scaderea eforturilor de promovare - primul concurs a beneficiat de mentiuni la radio scl.

** Beligerante-beligerante, da' daca cititi cu atentie sigur observati ca incape o infinita tandrete pe-un cimp de lupta fara mila si fara reguli. Mult, mult mai multa decit pe orice suprafata bine delimitata si atent reglementata. Asa-i viata.

*** Are si blog, pe care nu-l citeste insa nimeni : dadatroll.wordpress.com