Cea mai trista poza

Am intrat pe 9gag pentru ca am vazut la ceva pustan pe blog o mentiune. E ceva sait de nu se stie ce exact, frecat menta la munca, probabil. Chestii de ris, de-astea.

Si-am gasit mari gasit o poza pe saitu' de frecat menta agreabil, si ris, si de-astea, de-ti sta mintea-n loc, am aratat-o la fete care-au bufnit spontan in plins, e ceva cit toata tristetea lumii adunata-ntr-un singur pliculet de knorr sau ceva. Nici nu stiu daca sa v-o arat. Sa v-o arat ?

Bine, v-o arat.

Mnoa, bazeaza-te pe mine sa gasesc tragedia-n comedie, chestii de-astea.

Aici ar intra bine de tot o intreaga discutie despre cit de naspa suntem ca specie si ca indivizi, despre cum distrugem planeta si cit suntem de vinovati fata de diverse instante impersonale (Trompi, Mama natura scl), ba chiar daca eram blogar de agentie o puteam aduce usor-usor inspre cit de obligati suntem sa ne rascumparam macar o mica parte din vina (ca prin definitie nu-i rascumparabila toata), de exemplu participind la chestia aia cu Let's Do It Romania plus post negru scl.

Nu ma intereseaza temele alea, mi-e mult prea lene si-s mult prea banale, chiar si pentru mine. Plus ca am ca o banuiala ca-s stupide.

Am ca o banuiala ca-s stupide pentru ca am ca o banuiala ca ne invirtim de fapt in cercul unor constructe pur subiective. Vedeti voi, broasca aia testoasa maninca o musca sau ce maninca ea, fara sa-si puna problema ca oare biata musca, n-o doare ? Nu-i si ea copil ca tine ?

Ideea asta cu "copil sunt si eu ca tine, de ce ma stringi asa de rau" e o constructie proprie mintii umane, ea nu are conrespondent in realitate. Musca nu-i copil ca tine, ea-i musca. Animalele joaca alt joc, ele sunt sataniste cum ar veni, fac ce fac pentru ca pot, nu fac ce nu fac pentru ca nu pot si aia-i tot. Ai prins-o ? E dreptu' tau s-o maninci, in virtutea faptului c-ai prins-o. N-ai prins-o ? Dreptu' ei sa traiasca, in virtutea faptului ca ti-a scapat. E mult mai simplu.

Oamenii, fiind oameni si nu animale, joaca jocul lor de oameni, in care construiesc reprezentari pe care le aplica universal lumii. Tot asa cum leul daca te-a prins flamind te maninca, extinzind asupra ta jocul lui, fara sa-ti mai ceara parerea (cum s-ar cuveni sa faca, daca ar fi om), tot astfel omul daca te-a prins taiat de-o porcarie de-aia de plastic de tine berile la un loc te va compatimi, fara sa-ti mai ceara parerea, si chiar daca tu nici macar nu stii ce-i aia, fiind broasca testoasa, adica un fel de reptila.

Pina la urma ambele sunt un abuz. Primul e un abuz contra umanitatii, ultimul e un abuz contra realitatii, din clasa exceptionalismului personal dupa toate aparentele.

Moment la care constatam ca am atins, dintr-un alt unghi, o criza serioasa a eticii, faptul ca ea nu poate exista decit ca sistem arbitrar, si deci prin necesitate absurd. O problema pusa mult mai elegant acum citeva sute de ani de-un supus al reginei pe numele lui Hume :

In every system of morality, which I have hitherto met with, I have always remarked, that the author proceeds for some time in the ordinary ways of reasoning, and establishes the being of a God, or makes observations concerning human affairs; when all of a sudden I am surprised to find, that instead of the usual copulations of propositions, is, and is not, I meet with no proposition that is not connected with an ought, or an ought not. This change is imperceptible; but is however, of the last consequence. For as this ought, or ought not, expresses some new relation or affirmation, 'tis necessary that it should be observed and explained; and at the same time that a reason should be given; for what seems altogether inconceivable, how this new relation can be a deduction from others, which are entirely different from it.

Asta ar veni pe romaneste :

In orice sistem moral peste care am dat pina la acest moment am remarcat de fiecare data ca autorul procedeaza pe o anumita intindere in felul obisnuit al ratiunii, si stabileste existenta unei divinitati, sau face observatii despre problemele vietii oamenilor, cind dintr-o data sunt surprins sa descopar ca in locul succesiunii normale a tezelor, decurgind din este si nu este apar propozitii legate prin ar trebui sau n-ar trebui. Schimbarea e imperceptibila dar cu toate acestea de cea mai mare importanta. Dat fiind ca acest ar trebui, sau n-ar trebui exprima un nou tip de relatie sau afirmatie, e necesar sa fie introdus si explicat, si de asemenea o justificare e necesara pentru ceea ce altminteri pare de neconceput, si anume cum poate fi aceasta noua relatie ori afirmatie dedusa din precedentele, care sunt de o natura intru totul diferita.

Asta este. Si se leaga, bineinteles, de mai vechea distinctie intre cauze si scopuri, chit ca nimeni n-a observat legatura in anii ce-au trecut.