Blogul si sentimentele
Sentimentele sunt cea mai tare chestie de care-i capabil un om. Pe bune, nu fac misto, nu-i caterinca, vorbesc serios. Sentimentele sunt lucru mare.
Fiind ele cea mai tare chestie, asa cum v-ati astepta, au si-o problema, ca sa balanseze situatia. E ca-n jocuri, warlocku' e cel mai tare la damage da' are un dezavantaj, ca-i facut cam din sticla si daca ia doua peste cap e gata. De fapt, poate ca asta cu jocurile n-o fost un exemplu prea bine ales, ca oamenii care au sentimente nu prea joaca jocuri, si invers.
Sa incercam cu altceva. E ca-n Mall : daca intri-n TJ Maxx gasesti genti care au avantaju' ca-s ieftine, da' corespunzator si-un dezavantaj : ca toate secretarele au. Doua. Daca intri-n Fendi gasesti cele mai tari genti de care-i capabila lumea. Pe bune, nu fac misto, nu e caterinca, vorbesc serios. Gentile Fendi sunt asa o mare chestie. Dar, din pacate, au si-o problema, ca sa balanseze situatia. Sunt scumpe. Sau sa zicem ca nu vorbim de genti, sa zicem ca vorbim de bijuterii, bun ? Deci, Claire's : chestii dragutele, "ieftine si bune". Tiffany's, chestii ceva mai mult decit dragutele, ceva mai putin decit ieftine. Acelasi principiu.
Mbon, revenind la sentimente : sunt foarte scumpe. Asa estimativ un singur sentiment e cam cit zece saorme, sase meniuri de mac complete sau douazeci de beri in bar cu prietenii. Unu' singur, da ? Ca la sentimente e ca la prezervative, dai banu', iei sentimentu', il folosesti o singura data dupa care gata, daca vrei iara tre' sa marci banu' iara. Sentimentele nu-s pe abonament, faci o prestatie o data si ai pe tot restu' vietii sentimentu', nici vorba de-asa ceva.
Ei, si-acum chestia cu blogurile : am zis la inceput ca "sentimentele sunt cea mai tare chestie de care-i capabil un om", si mentin. Da' ati observat voi cum scrie acolo "un om" ? Noa, amanuntul e important.
Inainte de-a putea avea sentimente tre' sa fii om. Da' nu in ochii tai proprii, tu asa despre tine, sa te crezi, sa te simti, sa te presupui om. Nici vorba de-asa ceva : tre' sa fii om in ochii celuilalt. Sigur, aia care nu-si pun probleme au impresia ca sunt oameni in ochii tuturor in virtutea faptului ca asa se vad ei insisi.
Nimic mai fals. Nimeni nu-i om in ochii altuia asa, automat, "by default" cum zice englezu'. Nimeni, niciodata. Sta lumea si se minuneaza "cum au fost posibile cutare atrocitati" ? Pai, foarte simplu au fost posibile : nimeni nu da doua parale pe absolut nimeni pina cind nu are demonstratia clara, palpabila ca ala-i om. Iar daca s-a hotarit el dinainte ca asa ceva nu-i posibil, adio si n-am cuvinte, arde la evrei ca la carbuni si nici capu' nu-l doare.
La blogeri e inca si mai complicat. Pina sa ajunga un bloger om in ochii cititorului are de munca, tati. Sute de articole, ani de zile, tre' sa bage masiv, opinii corect justificate, bine documentate, bazate pe fapte concrete si verificabile, abordari noi, date interesante, selectii relevante, e de munca mai mult decit intr-un job. Dupa care, si numai dupa care, fiind om, poate avea sentimente.
Am scris chestia asta pentru pizdutele domnisoarele (de ambe sexe, bine ?) care o iau cu sentimentele lor proprii si personale din articolu' #1 si-o tin langa tot asa, dupa care se mira de ce nu le citeste nimeni afara de troli. Cauza-i chiar simplu de explicat :
-
1. Sentimentele sunt scumpe.
2. Valoarea voastra este, obiectiv vorbind, zero.
3. Profit.
Si in subsidiar am explicat cu un drum si de ce trolii-s cea mai raspindita, eficienta si rezistenta forma de viata din blogosfera : ei sunt singurii capabili sa extraga valoare (numita in acest context lulz) din entitati altfel nedigerabile de catre absolut nimeni. Ei sunt, daca doriti, bacteriile Internetului, ei digera ramasitele animale si vegetale, reintroducindu-le in ciclul vietii blogosferice.
In lumea reala, o bucata de materie organica pe care n-o pot digera decit bacteriile se numeste cacat. Nu fiti un cacat blogosferic, lasati sentimentele pe mai tirziu, si distribuiti-le in doze mici. Ce conteaza pe Internet este in primul rind informatia, si-n al doilea rind selectia ei. Si opiniile, sigur ca da, doar ca nu cele bazate pe sentimente.
Pentru ca "opiniile" bazate pe sentimente sunt tot un cacat.
Thursday, 30 June 2011
prin extensie valoarea unui blog(er) poti s-o judeci si masurand gama de sentimente pe care le trezeste?
Thursday, 30 June 2011
pai nu daia aplaudam intelectualii si propagandistii in sali?
Thursday, 30 June 2011
@dAImon Cum probabil ca intuiesti problema evaluarii/masurarii valorii unui blog/bloger ma preocupa de ceva vreme. Banuiesc ca dincolo de metodele numerice/cantitative, care au evident limitarile lor, ceva in directia asta ar cam fi o posibila solutie. Valoarea unui bloger este egala cu agregatul valorii sentimentelor la care i se raspunde, sau asa ceva. Nu e chiar clar.
@Critic Pai nu stiu, ca eu nu.
Thursday, 30 June 2011
ahahahah, dunno how to self-evaluate comrade mircea?
Thursday, 30 June 2011
Stii ceva dom'le? De multa vreme ma tot intreb de unde or veni sentimentele. Or veni si ele tot din China? Se prea poate, din moment ce chinezii astia sunt experti in produse de calitati paralele.
Da' tot nelamurit raman: ce-i mai tare pana la urma, sentimentul sau informatia? :D Cel mai ciudat mi se pare ca, la prima vedere, s-ar zice ca nu au nimic in comun.
Thursday, 30 June 2011
@xxl Pai au in comun omul, de unde si problema.
Da-n rest din China nu vin sigur, ci mai probabil de-acolo de unde vin si bolile cit si prostia. Cutia Pandorei gen.
Thursday, 30 June 2011
@Mircea Popescu
Da, interesante sfaturi. Ca în articolul ăla unde ai vorbit despre cupluri dar ai omis intenţionat să aminteşti despre iubire, acea "reacţie chimică şi nimic mai mult", cum o definea Raluca. Ce atâtea bloguri cu sentimente, că nu le citeşte nimeni. Mai bine faceţi bloguri cu ştiri. E din acelaşi ciclu postarea?
Eu aş zice că cel mai bun sfat este să scrii cum simţi. Că tema blogului este cel mai important lucru pentru tine, de aia ţi-ai făcut blog, că ai simţit să scrii despre trăirile tale (mă refer la cei în cauză), nu merge să faci blog de informaţii că are audienţă mai bună. Eu aş sugera celor care au astfel de bloguri să îşi rafineze cât mai mult stilul sau metoda de redare a lor (a sentimentelor) şi să le dea un sens. Blogul fiind literatură, cum ai scris în ciclul "hai să mai scriem şi lucruri frumoase pe alocuri".
Sentimentele aruncate în buchet pe masă sunt desene animate dar cele redate bine pot face un film de Oscar. De cealaltă parte, un blog de informaţii este cel mult un documentar bun, luminează mintea dar nu face să vibreze nimic în tine.
După trei ani de fiinţare, blogul acesta nu ştiu la care din cele două categorii s-ar încadra. Eu unul nu l-aş băga la nici una.
Thursday, 30 June 2011
Rezolvarea-i simpla : aia care vor sa ajunga Lotus sa faca taman cum zici tu.
Au si sfaturile contextu' lor.
Thursday, 30 June 2011
Nu cine vrea să ajungă Lotus, că eu nu mă autoproclam un fel de pisc uman la care alţii ar trebui să aspire. Dar pot face diferenţa între alb, negru sau gri, uneori.
Thursday, 30 June 2011
De fapt
I. Nu esti capabil sa faci diferente elementare, de exemplu intre sensurile cuvintelor.
II. Nu ai atita discernamint cit sa intelegi de ce nu intereseaza pe nimeni ce "tu ai zice", pe nici o tema, da-n special pe tema asta.
Io cred ca ambele pilule-s greu de digerat, si cred ca e mai simplu, mai comod si mai usor sa incerci sa te autoconvingi ca io-s rau si iti port simbetele. Realitatea trista este ca esti prost, si de-acolo incep problemele.
Hai, spor.
Friday, 1 July 2011
Ei, asta e, nu pe toţi ne cheamă Popescu.
Diferenţa dintre critica pe care ţi-o aduc eu şi cea pe care mi-o aduci tu este că eu comentez pe textele tale iar tu comentezi pe faptul că te critic.
Friday, 1 July 2011
PS: parcă la tine pe blog nu se editau comentarii.