Психушка

Termenul din titlu, oarecum traductibil drept "Psihicuta" e un diminutiv celebru in limba rusa, pentru ca numeste acele spitale de boli de nervi care erau folosite de regimul sovietic pentru a incarcera, tortura si eventual "reforma" diversi oponenti ideologici.

Scandalul a inceput cu un mare proces, cum era moda in epoca, in care intr-o sesiune reunita a academiei sovietice de stiinte medicale si a asociatiei neurologilor si psihiatrilor niste tipi (G. E. Sukareva¹, Giliarovski², E. Y. Golant³, A. S. Smarian⁴, L. I. Gurevici⁵) s-au trezit "criticati" pentru practici "anti-Pavloviene, anti-Marxiste, idealiste si reactionare". Crima unui om de stiinta de-a nu fi de acord cu alt om de stiinta, sau cercetarea stiintifica inteleasa de NKVD. S-au gasit bineinteles asesori populari, niste cetateni mai putin talentati, mai lacomi si lipsiti de principii, iar acuzatii s-au dezis (in 1951! chipurile in Europa!) de ereziile lor promitind sa studieze si sa propavaduiasca pe viitor strict ortodoxia pavloviankvdiana.

Ca rezultat, cercetarea ruseasca in domeniu a suferit considerabil, si-a lucrat la jumatate din potential vre-o jumatate de secol sau cam asa - da' ce conteaza potentialul izidit pentru comunisti ?! Doara ei fix cu asta se ocupa, e in fisa postului. Tot ca rezultat psihologia ruseasca s-a scindat, cu o scoala la Moscova, unde apucatul de A. V. Sneznevski⁶ (ruda buna cu cazutul din capsun) si-a lui sleahta de sicofanti produceau voios pseudo-stiinta si o scoala la Leningrad unde ce mai ramasese din oamenii de stiinta se straduiau sa faca slalom printre pretentiile irationale ale analfabetilor de la putere.

Si-n fine, ca alt rezultat, au aparut spitale de boli de nervi care n-aveau, de fapt, nici o treaba cu medicina, ci sunt adica erau adica ba nu, chiar sunt, inca si astazi (de-un exemplu la Minsk), instrumente politice. Rusia avea cea mai mare incidenta a schizofreniei dintre toate tarile lumii, simptomele puteau include chestii precum "perseverenta", "cautarea adevarului" sau "incercari de reforma" si-n general tot felul de practicanti mai mult sau mai putin sariti de pe fix ai unei pseudo-stiinte aveau in sfirsit la indemina un instrument prin care sa dea un raspuns intrebarii simple : cum se face ca oamenii se opun "celei mai bune societati posibile" ?!

Stiti bancul ala cu fetita-soim al patriei care la lectia despre Romania Comunista invata cit de bine le merge copiilor acolo si incepe sa plinga ca vrea si ea in Romania Comunista ? Ei cam asta-i problema, cum e posibil ca intr-o tara cu recolte record la hectar oamenii sa se prezinte pamintii la chip de foame ? Cum e posibil ca intr-o tara in care agricultorii cistiga mai mult decit oricind in istorie lumea sa se plinga de lipsuri mai apasat decit oricind in istorie ? Cum e posibil asa ceva ?

Trebuie ca oamenii astia sunt ori rauvoitori, si fac inadins, din persuasiune reactionara si pentru a intina nobilele idealuri si-a zdrobi succesele revolutiei, ori ticniti, si pur si simplu nu vad abundenta, bunastarea, dreptatea, justitia si adevarul din fata ochilor.

Ideea ca oricine nu-i de acord cu noi e cu necesitate un instrument al Satanei nu-i nici noua nici rara, ci vesnica si perena-n mintea omului, mai ales in mintea omului neinteligent, needucat si desocializat, adica exact a celui mai putin indicat pentru roluri de conducere intr-o societate functionala (si fix cel mai des plasat intr-o functie de conducere de societati disfunctionale, precum cea sovietica-n Russia ori cea comunista-n Romania). Ca atare, n-ar trebui sa va uimeasca observatii banale precum, ia sa citam :

A black conservative in Denver was derisively called “son” by union activists and asked how he could vote against “his own best interest.”

Deci, un conservator de culoare a fost intrebat de sindicalisti cum poate sa voteze "in contra propriului sau interes". Chestia nu-i singulara, de un an si mai bine diversi vorbitori ai Partidului Democrat din Statele Unite comit tot soiul de analize despre psihologia si resorturile intime care-i imping pe oameni sa voteze "impotriva propriului lor interes", care ar fi neaparat reprezentat de Obama si "reformele" lui.

Asteptam cu deosebit interes lucrarile de "cercetare" fara preocupari pentru fundamentare-n fapt care sa descrie noua schizofrenie pentru uzul noului regim revolutionar precum si spitalele unde cei atinsi de aceasta grava boala vor putea fi tratati. Nu cred ca-i prea mult pentru un conglomerat politico-ideologic care a produs deja minciuna pe scara industriala in sustinerea teoriei pseudo-stiintifice cu incalzirea globala (chestia rebotezata recent schimbare climatica din ratiuni de marketing), care are deja niste bune decenii de experienta in rezolvarea problemelor prin redenumire si asa mai departe.

Si daca mi-e permis, as sugera ca infrastructura deja existenta pare perfect adecvata dezvoltarii in acest sens.

Viitorul suna bine.

---------
¹ Psihoza periodica, isterie, alalie etc.
² In general interesat de problemele psihologiei in educatia copilului - Vera Alvang-Greener (studenta de-a lui Dalcroze, a introdus dansul ritmic terapeutic in Russia) dezvoltind in colaborare cu el o metoda terapeutica pentru recuperarea handicapului mental la copii.
³ Pedagogie.
⁴ Neurologie, fiziologia facultatilor intelectuale.
⁵ Psiholog, problemele formarii afectelor scl.
⁶ "Simptome pozitive si simptome negative ale schizofreniei", unde simptomele negative pot in principiu sa fie orice, ca de exemplu o lipsa de entuziasm in salutarea portretului tatucului Stalin ; schizofrenia "вялотекущая", adica "subclinica", detectabila doar de "ochiul specialistului avizat" ; "teoria Pavloviana a schizofreniei" si asa mai departe, tot numa' delicatese de-astea de oaie.