Un mic exercitiu.
Hai sa ne jucam de-a reporterii de investigatie. Spre deosebire de cei care pretind ca fac jurnalism de investigatie pe bune, dar de fapt se joaca, noi dimpotriva, vom pretinde ca ne jucam, dar de fapt vom chiar face pe bune. Sunteti gata ? Sa purcedem.
Pai... si-acu' dac-am purces, ce facem ? Mai purcedem mult, sau mergem si noi acasa, vorba bancului. Nu mergem acasa. Tot ce ne trebuie e o idee. O chestie, orice, care sa ne puna o intrebare, sa ne lase o nelamurire. Iote, de exemplu, citind noi printr-un site oarecare, gasim o informatie destul de interesanta.
De ce-i interesanta ? Pai pentru ca in mintea noastra, care am mai vazut si doctori, si estimari, si avem o oarecare reprezentare (vaga, sa recunoastem de la inceput) despre cum decurge meseria lor, si respectiv cum se fac indeobste estimarile, se naste intrebarea, oare cum a ajuns acest domn Razvan Stoia la suma de 120-150,000 euro ? Pe ce s-o fi bazand dansul ?
Si jucandu-ne noi de-a reporterii de investigatie, pasul logic urmator este, hai sa-l intrebam pe om. Am putea trimite un email, dar nu avem incredere in emailuri, pentru ca oricine poate retine adresa Mlrcea_Popescu@gmail.com, gen. Asa ca preferam sa folosim telefonul. Inainte de-a deranja pe cineva la telefon insa, e recomandabil sa facem minimul efort de-a afla cate ceva despre dansul. Astfel, aflam ca are o pagina pe doctorbun.ro. De pe aceasta pagina, aflam ca lucreaza la Fundeni, care-i o clinica respectabila. De asemenea aflam ca
Conectat cu: nici un doctor | nici un utilizator (0 x 3p.)
Echipa de lucru: nici un doctor (0 x 5p.)
Participare la evenimente: nici un eveniment (0 x 3p.)
Galerie foto: nici o poza (0 x 2p.)
CV Online: lipsa (0 x 5p.)
Poza profil: lipsa (0 x 5p.)
Sugestii trimise: nici o sugestie (0 x 3p.)
Invitati: nici un invitat (0 x 10p.)
Articole scrise in site: nici un articol (0 x 7p.)
Recomandari primite: nici o recomandare (0 x 10p.)
Colab. cu alte unitati medicale: nici o colaborare (0 x 5p.)
Discutii initiate in grupuri: nici o discutie (0 x 3p.)
Grupuri: nu face parte din nici un grup (0 x 2p.)
Comentarii: 1 comentariu (1 x 1p.)
Mnoa, asta-i oarecum bizar, dar se mai intampla. Sa vedem comentariul.
Comentarii
25.03.2009 Anca Iliescu spune:
Ce pot sa spun despre un doctor care este devotat pacientilor sai, indiferent de varsta si indiferent de conditie sociala?
Ce pot sa spun despre un doctor care persista in depasirea cu succes a obstacolelor, actioneaza rapid si eficient,cauta in mod proactiv sa inteleaga cum sa isi ajute pacientii si creaza o atmosfera sanatoasa in cadrul echipei sale (rezidenti, asistente, infirmiere)?
Ce pot sa spun despre un doctor care are o atitudine pozitiva atunci cand vorbeste cu pacientii, are simtul umorului si inspira incredere?
Pot sa spun ceva: Domnului Doctor, cu Dragoste!
Paulina
Deci Anca se semneaza Paulina. Se mai intampla si asta. E intr-o oarecare masura suspect ca un doctor atat de bun precum cel descris sa aiba 0 recomandari si 0 prieteni pe acest feisbuc de doctori, dar poate fi pana la urma vina sitului. Trecem mai departe, si privim la site-ul Institutului Clinic Fundeni. Aceasta interesanta relicva online, ramasa dupa toate aparentele pe web de la fondarea institutului are totusi o lista cu diversii doctori, situati pe categorii : Centrul de Medicina Interna - Nefrologie ; Clinica de Neurologie ; Clinica de Pediatrie ; Centrul de Gastroenterologie si Hepatologie; Centrul de Chirurgie Generala si Transplant Hepatictic ; Centrul de Anestezie si Terapie Intensiva ; Clinica de Radiologie si Imagistica Medicala ; Clinica de Radiobiologie ; Centrul de Chirurgie Urologica, Dializa si Transplant Renal ; Centrul de Dializa ; Clinica de Hematologie si Nucleu de Cercetare.
Dintre toate acestea, singura la care ar lucra o persoana ce poate emite estimari despre costurile unor operatii complexe in tratamentul leucemiei imi pare ultima, Clinica de Hematologie si Nucleu de Cercetare. Unde, ca dintr-o intamplare, numele doctorului nostru nu apare. Ceea ce se poate explica simplu de exemplu prin aceea ca site-ul e ramas in urma. Dar in acelasi timp ne ofera o prima intrebare pentru viitorul nostru interlocutor : In cadrul carei clinici/sectii din cadrul institutului lucreaza domnia sa ?
Continuam studiul, si remarcam ca un domn Razvan Stoia apare in evidentele Research Gate, fara nici o alta precizare. De asemeni, acelasi nume apare in evidentele unei chestii numite Cure Hunter, si anume, cu nu mai putin de 6 elemente. Toate fac referinta la acelasi singur obiect, Gastric and colonic mantle cell lymphoma - incidental discovery, adica pe romaneste Descoperirea intamplatoare a unui limfom gastro-colonic. Eveniment care s-a petrecut in martie 2009.
Authors : Dan Pitigoi, Victor Stoica, Razvan Stoia, Camelia Dobrea, Gabriel Becheanu, Mircea Diculescu (Affiliation: Department of Gastroenterology, Fundeni Clinical Institute; Bucharest, Romania; Email:pitigoidancristian at yahoo.com.)
Journal : Journal of gastrointestinal and liver diseases : JGLD (J Gastrointestin Liver Dis) Vol. 18 Issue 1 Pg. 85-8 (Mar 2009) ISSN: 1841-8724 [Print] Romania
Si-aici, mintea noastra de reporteri de investigatie pe bune isi reaminteste o chestie : Si Paulina - Anca, tot in martie, tot in 2009 isi facea mentiunile.
De-aici incolo consideram c-am ilustrat metoda preparatoare suficient, si purcedem la primul interviu.
UPDATE : Ei, tocmai ce-am vorbit cu dl. Razvan Stoia. Cu aceasta ocazie am aflat ca numarul de telefon indicat (021 3180423) nu conduce la dansul, ci la o persoana de gen feminin care nu poate face legatura, aflandu-se in alt corp de cladire, si ca am a suna prin centrala (via 021 3180400), dandu-mi si un interior.
Iar direct de la sursa am aflat ca suma notata acolo, de la care notatie a si pornit toata curiozitatea, reprezinta o estimare facuta de domnia sa, in baza costurilor altori pacienti de-a caror situatie are cunostiinta, si ca nu reprezinta costul exact al unei astfel de operatii, care cost depinde de multi factori dintre cei mai diversi, si nu poate fi cunoscut dinainte. In general mi-a dat impresia ca ar reprezenta o estimare mai degraba conservatoare, functie de reactia la tratament si alti factori costurile putand creste.
Cea mai mare calitate a reporterului de investigatie, dupa parerea mea (care nu-s anume calificat in acest domeniu, dincolo de aia ca am absolvit o facultate care-si zicea "si Jurnalism", deci in sensul c-am petrecut cativa ani flirtand cu viitoare jurnaliste care fara indoiala o chiar practica la ora actuala) este sa-si tina firea. Daca reuseste sa numere corect indicii, fara a se lasa sedus de povestea lor, nici intr-o directie, nici in cealalta, poate fi bun. Iar daca nu poate, isi pierde vremea.
Iar in subsidiar, jurnalismul de investigatie e ceva usor de facut, cu mijloacele pe care le avem astazi la dispozitie. Orice bloger poate face treaba, chiar daca nu-i neaparat calificat in domeniu. Fata cu aceasta imprejurare, scuzele de-a nu face sunt cam subitiri, si se reduc in esenta la doua mari si late : ori mintea blogerului e prea ranceda ca sa-si puna intrebari la care merita raspuns, ori spiritul lui prea sufocat sub propria greutate ca sa poata afla ceva nou. Nici una dintre ele, sa recunoastem, foarte flatanta.
Tuesday, 9 February 2010
Pai care e concluzia? Estimarea este gresita? Dati mai multi bani? Sa schimbe doctorul?
Tuesday, 9 February 2010
Pai concluziile le trage cititorul singur, noi in cadrul programului investigatii prezentam doar fapte.
Tuesday, 9 February 2010
Ciudat imi pare putin spus.
Pe de alta parte, ma gandesc ca nu-i sta in fire oricui sa investigheze suferintele omilor, nu mai pun la socoteala pozitia sprancenelor fata de presupusele motive ale omilor care 'isi permit' sa investigheze.
Tuesday, 9 February 2010
Cea mai sigura cale sa ti-o iei de la toata lumea e sa-ti faci meseria bine. Da' asta nu doar in jurnalism, e asa cam peste tot unde se negociaza perceptii sociale.
Tuesday, 9 February 2010
pai ti-o iei cand creezi ambiguitate, sau nu se termina investigatiunea?
Tuesday, 9 February 2010
Pai ea se termina cand doreste ea, nu cand doresti tu. Pe de-o parte. Si pe de cealalta, smecheria cea mai veche din tolba totalitarismului e sa zica despre cei ce pun intrebari evitate ca ar "crea ambiguitate". Ambiguitatea exista, chiar daca preferam sa n-o privim, de la bun inceput.
Tuesday, 9 February 2010
good work watson
Tuesday, 9 February 2010
Evident, dar faptul ca ambiguitatea ezixta nu o scuza. Investigatia fara conluzie este incompleta. Ambiguitatea survine aici din lipsa de concluzie ferma, lasand cititorul sa se intrebe care este intentia reala a autorului.
Pe abaparte intrebarea incomoda pe care vrei sa o pui "In cadrul carei clinici/sectii din cadrul institutului lucreaza domnia sa ?" nu este rezolvata.
Tuesday, 9 February 2010
@fcbl Si-n plus, elementar.
@cipslim Noa, stai. Pe de-o parte, nu poate fi o scuza, ca nu se pune problema de-a fi el, jurnalistu', acuzat de ceva, ca sa aiba de ce se scuza. Deci nu, nu-i o scuza, si nici n-ar putea fi.
In treacat, obiceiul asta al concluziilor ferme e dubios. Asteptarea unei concluzii ferme nu-i diferita de asteptarea unui happy end. Nu exista, in viata. Ceea ce nu-i un lucru rau, e un lucru bun.
Cat de intrebare (care nu era incomoda, cat interesanta, apropo), eu zic ca este, omul declara ca-i in cadrul sectiei de hematologie, da' iote ca am uitat sa scriu in articol. Pentru ca chiar si reportajul cel mai impartial e supus erorii. Dar el spune ca este, si eu il cred.
Tuesday, 9 February 2010
@cipslim
am scris un prost despre scepticul din noi. poate te lamureste gen.
@Mircea
Eu zic sa nu te iei de fishulica II daca n-ai zoaie blindate ca bruce willy
Tuesday, 9 February 2010
Io nu stiu daca ai observat ca li-e mai degraba frica de mine, da' asa, de-aia cu tremurici, gen.
Tuesday, 9 February 2010
m-am exprimat ineficient:
Faptul ca ambiguitatea exista nu inseamna ca ambiguitatea este un lucru bun, asta doream sa exprim.
Totusi exista si nivele de ambiguitate, iar cum in societatea romaneasca exista un izvor nesecat de paranoia este de preferat ca autorul sa dea indicii despre intentie.
Inteleg ca intentia investigatiei este faptul de a investiga dar subiectul in sine este o problema sensibila, o problema unde pathosul bate logosul la cur ca modalitate de convingere si unde spatiile libere se transforma in mintea omului in dovezi certe de rea-vointa.
Nu zic ca-i logic dar zic ca se intampla, nu apar mentalitatea ci tin sa o prezint.
Tuesday, 9 February 2010
Aia da, dar convers, nu inseamna nici ca-i un lucru rau. Fiind acolo dinaintea lumii, e ca si gravitatia, bun sau rau dupa cat de prosteste ne-am situat in raport cu ea.
Eu cred ca tocmai asta-i problema, falsele certitudini cauzeaza paranoia, si ambiguitatea nuda si naturala e cura adecvata. Tii minte episodu' din Seinfeld cand Kramer se apuca sa renoveze un cinema de cartier, si sa-l convinga pe Lloyd Braun ca nu-i nebun ? Ceea ce duce la mari achizitii de guma de mestecat, si alte dificultati vizuale ? Noa.
Marea lectie a investigatiei jurnalistice e ca nu conteaza subiectul, ci metoda. E irelevant, pentru jurnalistul adevarat, daca cititorului ii va place sau nu-i va place ce a gasit el in camp si-a adus acasa. Tocmai de-aia abordarea cu "dam oamenilor ceea ce-si doresc" e fundamental gresita si funciar ajurnalistica. In tot cazul investigatia nu are nici un punct de intersectie cu persuasiunea, si ca sub-observatie, tocmai de-aia presa a murit incet incet, incepand din momentul din care a ajuns dependenta pe reclama ca sa-si plateasca chiria.
Tuesday, 9 February 2010
magnifica apararea dar sa revenim
Una e sa dai cu batul prin gard sa starnesti cainii si alta sa analizezi o problema cu respect si consideratie fata de implicatii.
Personal consider ca anume compasiunea este o caracteristica pur umana iar toate celelalte nu sunt decat instincte care se regasesc in toate vietuitoarele.
Atentionez asadar ca nu investigatia in sine ma intriga ci mai degraba cinismul cu care se face in cazul de fata.
Ca circumstanta agravanta observ postarea precedenta, unde se critica actul de caritate iresponsabil.
Tuesday, 9 February 2010
Apoi daca tu-ti propui sa judeci omul mai degraba decat opera, e voie, da' fii atent numa' ca nu-i un lucru la care se poate purcede obiectiv. Cu alte cuvinte, judecata ta asupra lui te va descrie cel putin in aceeasi masura pe tine cat il descrie pe el.
Da' daca ai chef de comparatii, hai ca mie mi-e mai usor sa-ti gasesc material. Deci : http://trilema.com/2009/viol-si-atingere/
Tuesday, 9 February 2010
Ce treaba am eu cu omul? Nu critic ca s-a facut, cum, cu ce scop intr-un mod voalat cum probabil ai impresia. Eu am treaba cu stilul in care s-a prezentat investigatiunea.
In ceea ce priveste fobia pe care incearca autorul sa mi-o induca tin sa precizez ca nu functioneaza, nefiind tocmai o persoana publica, si nici fata de maritat.
Tuesday, 9 February 2010
Pai le style c'est l'homme meme, n-ai auzit ? Imi pare ca incerci sa te retragi intr-o crevasa care nu exista.
Tuesday, 9 February 2010
Bun. Acuma, dupa mintea jurnalistului, vina omului ajuns doctor este, pasamite, ca nu are si o viata online care sa-i dubleze - daca nu chiar sa-i certifice/autentifice viata reala. Pe de alta parte, tot dintr-o regretabila potriveala jurnalistica, reiese ca vina doctorului este ca e totusi om si nu masina. Ca un doctor adevarat, gen masina de calcul, nu si-ar permite sa emita o adeverinta medicalo-financiara "pentru cei interesati". Doctorii adevarati sunt inapti de a fi cointeresati sentimental in eliberarea unor acte. Un act simplu si anost, sec si pur medical, adresat exclusiv petentului si pentru uzul acestuia, e tot ce poate da un doctor adevarat. El i-ar spune pacientului muribund, sufland bland peste ultima lui licarire de speranta: "Pentru o estimare a costului transplantului va rugam sa va adresati Sectorului Financiar-Contabil". Unde, evident, bolnavul va afla ca nu se fac estimari, ci numai calcule certe.
Acum, sa nu cadem in plasa jurnalistica si sa credem ca jurnalistul ar fi multumit cu un doctor adevarat. Sarcina jurnalistului este, prin excelenta, sa exploateze nemultumirea. Uzul faptelor e la discretia sa. Orice profesie are limite sau criterii relativ stricte dupa care se ghideaza in potrivirea faptelor pentru a crea o imagine a realitatii, mai putin jurnalismul, care insaileaza faptele dupa bunul plac (si interes de moment). In general, in orice alt domeniu cu exceptia jurnalismului, o imagine a realitatii valoreaza mai putin decat realitatea insasi; jurnalismul este singurul domeniu in care imaginea e superioara realitatii, ajungand in cele din urma sa o si determine.
Asta e si pacatul de moarte al jurnalismului - specularea imaginilor, traficul de realitate. Imaginea se vinde, iluziile sunt la mare trecere, asa ca cine mai are nevoie de realitate?! Numai bolnavii... dar de ei cine mai are nevoie?
Tuesday, 9 February 2010
@grid Acu, sincer, nu poti sa negi ca prima facie faptul in sine e suspicios. Poti ?
Dincolo de asta, a fi om te expune unei foarte ciudate slabiciuni : esti silit sa depinzi de interactiuni cu alti oameni. Daca esti om si te prefaci ca esti masina, vei interactiona in siguranta si cu masini, si cu alti oameni care se prefac ca-s masini.
Daca esti om si ai indrazneala sa-ti asumi faptul de-a fi om, depinzi de umanitatea aluia care-ti interpreteaza actiunile. Daca ai noroc sa isi asume si el aceeasi indrazneala, scapi intreg. Daca dai peste o masina, sau un fricos, ai pus-o, cum se zice. Cel mai frumos exemplu care-mi vine in minte e ala, "beginning of a beautiful friendship". Pe scurt, tema nu-i noua decat pentru ca ochii ce-o privesc, din cranii cu 2-30 de ani vechime, sunt noi. Altfel ea e veche si bine tratata.
Orisicat, eu sunt aici ca sa-ti spun ca un jurnalist adevarat s-ar multumi, si inca foarte mult, exact cu oameni adevarati. Doctori, ingineri, avocati si vagabonzi. Adevarati. Iara chestiile despre care vorbesti tu acolo nu-s mai mult jurnalism decat e chirurgia psihica medicina. Este ?
Tuesday, 9 February 2010
mie nu mi-e frica nici de fapte, nici de masini, cat de cei care le construiesc, pentru a le folosi.
fapt e ca am o diploma, fapt e ca diploma imi confera dreptul de a practica o profesie, si fapt e ca eu chiar exercit profesia la care diploma imi da dreptul. mai departe, in ciuda ingradirii determinate, in linii mari, de catre acesti trei piloni factici, exista o diferenta intre a fi un bun profesionist si a fi un profesionist adevarat. un bun profesionist nu iese din limitele pe care profesia sa le impune, fiind chiar incapabil structural sa o faca. spre deosebire de acesta, un profesionist adevarat poate, la nevoie, sa transceanda limitarile propriei profesii pentru ca intelege ratiunea de a fi a acestor limitari. prin contrast, un profesionist prost nici nu poate face distinctia clara a limitelor profesiei sale, si ca atare vede constrangeri acolo unde ele nu exista sau isi ia libertati la care nu are dreptul.
faptele nu reprezinta garantii ale adevarului, dar adevarul e garantul faptelor. asta revine la a spune ca privilegiul de a minti revine aceluia care are adevarul de partea sa. marginirea la faptul in sine ofera, cel mult, posibilitatea corectitudinii.
jurnalistul e constrans de fapte, care sunt nu numai obiectul, ci si finalitatea muncii sale. jurnalismul este o profesie "open-ended", fara finalitate clara, de unde si tendinta de a privi faptul ca scop in sine, echivalandu-l cu adevarul. orice profesie isi propune ceva concret, rezolvarea unei probleme de viata; jurnalismul nu are alt obiectiv decat viata insasi, surprinderea ei (in) instantanee, ceea ce nu poate duce la altceva decat la o cursa de urmarire pentru a prinde realitatea pe picior gresit. adevarul se razbuna pe jurnalist pentru vanatoarea de fapte la care acesta se deda in scopul surprinderii adevarului. probabil din pricina asta, pentru a compensa oarecum deficitul de eficienta a muncii sale, un jurnalist nu se poate apropia de postura de jurnalist "adevarat" decat in masura in care reuseste sa creeze o viziune panoptica asupra realitatii, asamband fapte adunate din pozitii si unghiuri diferite si cat mai diverse. dar asta nu face decat sa ii agraveze jurnalistului situatia autoreferentiala in uzul faptelor, pentru ca el se va indeparta cu atat mai mult de adevar cu cat va deveni mai corect in munca sa. alte profesii nu au o disjunctie atat de accentuata intre corectitudine si justete (sau adevar), tocmai pentru ca scopul lor clar definit ii scuteste de a se agata la infinit de fapte, faptul in sine ajungand la un moment dat sa fie deferit unei cauze exterioare profesiei. de exemplu, medicul e nevoit sa renunte la dictatul faptelor in favoarea binelui paceintului, judecatorul se limiteaza la a studia faptele strict legate de cauza sau cerute de lege ca avand functie probatorie, profesorul are in vedere performanta nu a elevului in sine, ci ca parte a colectivului de elevi, mecanicul auto nu e interesat de aptitudinile, stilul si tehnica de condus a soferului, etc.
oricum, nu imi e prea clar ce inseamna jurnalismul, afara de calitatea de afi publicat si publicabil. pentru mine, un articol bun e intotdeauna prea lung ca sa vada vreodata lumina tiparului. ca a fi scriitor nu e totuna cu a fi jurnalist, daca stam sa ne gandim...
Wednesday, 10 February 2010
@grid Noa, al doilea paragraf e de pus in rama si mai multe nu.
E fals insa sa spui ca orice profesiune isi propune ceva concret, "rezolvarea unei probleme de viata" auzi colo. Aceasta abordare mecanicista (de sorginte realist-stiintifica, imi pare) pune bazele necesare si suficiente pentru nemultumirea cu mecanicismul lumii la care ajungi in concluzie. Rationamentul e insa circular. Ierarhia pe care o construiesti e de asemenea complet onirica, nu exista "binele pacientului", si indeobste renuntarea la ontic in favoarea metafizicului e doar un panaceu personal, care nu rezolva insa nici o problema, tot asa cum o suzeta nu hraneste plodu'.
In tot cazul, eu zic ca jurnalistul e un istoric al timpului prezent.
Wednesday, 10 February 2010
nu ma retrag in crevasa, dimpotriva ies la lumina.
Avem o actiune umanitara.
Autorul investigheaza daca respectiva actiune este genuina.
Autorul banuie unul din garantii actiunii de iresponsabilitate datorita dezinteresului fata de mediul online. Si se opreste din a confirma sau infirma aceasta previziune, indemnand mai degraba spre neparticipare la acest efort comun nesperat de eficient, decat la incurajarea donatiilor pentru o cauza nobila.
Wednesday, 10 February 2010
@cipslim
eu zic sa vedem cam ce sume au platit astia cu campania la asigurarile de sanatate in ultimii 5 ani.
Vezi tu, cipslim, eu contribui cu parte importanta din venituri la un sistem de sanatate intr-o tara unde tratamentul de care are nevoie omul e asigurat fiecarui cetatean. Faptul ce fiecare platim face ca sistemul sa functioneze.
In romania, oamenii care evita ca tamaia sa plateasca asigurari sociale pe venitul lor (declarand venituri din creatie intelectuala sau incasand cu paypal pe blog) se dau rotunzi aratand ca viata cuiva depinde de muschiul lor afectiv. Ceea ce nu-i fals. Da incumba o responsabilitate pentru toti aia care n-au noroc sa fie fishulica si crapa cu zile.
Wednesday, 10 February 2010
@cipslim Cand am spus "te retragi intr-o crevasa care nu exista" am comis o metafora, in referinta la faptul ca in linia anterioara de discutie tu incercai sa te situezi in pozitia in care nu ataci opera, dar nici omul. Aceasta pozitie nu exista, ori una ori cealalta, crevasa intre ele in care chipurile s-ar putea adaposti discursul tau nu exista.
La subiect : autorul nu banuie "unul din garanti". Autorul observa o particularitate care nu-i normala, o anormalitate. Ea este, in fapt, anormala, aceasta nu-i contributia autorului.
Spre (inexplicabila) deosebire de restul lumii (care are, cum autorul subliniaza, la dispozitie exact aceleasi instrumente), autorul purcede la a verifica anomalia.
In urma unor verificari limitate, autorul se declara multumit cu concluzia ca desi anomalia exista, ea nu are intentii vadit rele, si crediteaza in principiu (iara nu neaparat in particular sau in speta) "garantul".
Astea sunt faptele. In mod vadit ele sunt intelese ca atare de-o suma de oameni. Tu preferi sa interpretezi intentii personale, sa ataci deci persoana, si nu opera. Ceea ce, cum iti spuneam, e in regula, dar te expune. Si anume, la aceea ca judecata ta asupra lui te va descrie cel putin in aceeasi masura pe tine cat il descrie pe el.
Intr-un frumos paradox, suspiciunea (neavenita) ca autorul urmareste "altceva" te expune suspiciunii (neavenite) ca de fapt urmaresti altceva. Faptul ca toata discutia a pornit tocmai de la "altceva" creeaza un frumos castel meta-cuiprodest pe trei nivele.
Este ca-i fascinant.
@Dr.A Ce spui tu s-ar aplica intr-o lume sanatos tocmita. Noi inca ne aflam in faza cu Audi si trai in cort, si ca atare n-are nimeni valoarea mea (sentimental-afectiva si de emotie).
Wednesday, 10 February 2010
Da stiu:
In romania CNAS (Casa Nationala de Asigurari de Sanatate) e echipa de la Surprize Surprize.
But still sucks!
Wednesday, 10 February 2010
Daca atacam persoana, as fi fost elocvent ca nu-s dus de multe ori la biserica, ca sa zicem asa. Insa, datorita blogului de internet care este, persoana a pus la dispozitie suficienta informatie despre modul sau de a fi si gandi incat sa observ ca anume postarea este intr-un stil mai degraba iesit din tipar.
Sa se observe ca nu doar eu am prins izul de ostilitate ci si DrA care vine sa faca o oarecare interventie in apararea scepticismului egoist al autorului, pe care eu nu l-am reclamat si pe care autorul il neaga.
Eram de parere ca opinia mea cum ca articolul nu este tocmai perfect a fost destul de clara. Inca de la inceput am ridicat problema ambiguitatii dorind clarificarea scopului investigatiei. Si mai concret ca autorul sa precizeze faptul ca nu-l doare fix in pula ca moare ala, ci ca doar are o problema cu informatiile care se pun la dispozitie, cu organizarea, cu cel care a recomandat ca este nevoie de o donatie.
Pentru ca eu asta as tinde sa cred ca s-a intamplat.
@Dr.A nu stiu exact dar presupun ca aia e treaba justitiei. Respectivul caz ar trebui sa aduca problema insuficientelor din sistem in atentia tuturor blogarilor. Ceea ce nu-i lucru putin.
Wednesday, 10 February 2010
@cipslim Hehehe, este o lectie de competenta in bloging aici. S-o dezghiocam.
In primul rand, cum explicam si cu o alta ocazie, abordarea literara a realitatii e in principiu deschisa fortarii numerice, care procedeaza la a o ataca calculand medii. Pentru a pastra securitatea, mai ales a sa proprie, blogerul inteligent va ignora cu totul asemenea incercari. Cu alte cuvinte, orice parere ti-ai format tu despre "autorul mediu" e un artefact al metodei abordate de tine, si nu reflecta nimic anume despre natura demersului sau persoana autorului, in nici un caz anumit.
Dincolo de asta, articole perfecte nu exista, din principiu. In masura in care perfectiunea este inteleasa c-ar surveni in urma satisfacerii anumitor asteptari ale cititorului, a reclama articole "perfecte" sau "mai bune" revine la a reclama un control pe care cititorul nu il are, si nu trebuie nici sa-l aiba, nici sa creada ca l-ar putea obtine, asupra faptului scrierii. Blogerul inteligent va raspunde cu refuz net solicitarilor de aceasta natura.
Mnoa, cum ti se pare ?
PS. Nu ca mi te adresezi mie, dar sa stii ca respectarea legii nu-i treaba justitiei, e treaba cetatenilor.
Wednesday, 10 February 2010
Be that as it may, consider ca am cam obtinut ce am dorit prin comentariile(adevarat, exasperant de incalcite) prin care autorul completeaza sau clarifica unele sectiuni mai gri.
Cititorul nu ar trebui sa aiba control,corect, dar critica ajuta autorul, atat timp cat este onesta.
Wednesday, 10 February 2010
la PS: We make laws in such a way as to encourage people to follow them, instead of breaking them.
Wednesday, 10 February 2010
Ne straduim mei, ne straduim.
Friday, 18 April 2014
Numai asa ne putem si noi delecta cu un articol bun si urma de amuzament din comentarii. Felicitari Mircea.