Trans sexualitate

V-ati gindit vre-odata ca ati putea fi de fapt o femeie "captiva intr-un trup de barbat" ? Sau reciproc, un barbat captiv intr-un trup de femeie, sigur, exista si aceasta posibilitate, putem eventual s-o discutam cu alta ocazie.

Mie unul mi se pare o notiune cel putin absurda, poate pentru ca imi inteleg identitatea inainte de orice considerentele de gen, sunt fix ce am eu chef sa fiu, si apoi barbat (sau femeie, daca-i pina acolo), dar asta ca un act de interpretare al privitorilor, care-i priveste in primul rind pe ei. Pina la urma modul in care trupa recepteaza fiinta mea ma intereseaza destul de putin, daca miine Timisoara toata se hotaraste ca orice persoana cu barba si costum din trei piese este femeie m-as simti la fel de afectat precit v-ati simti dumneavoastra afectati de schimbarea numelui republicii Myanmar (din nou). Stiati ca a avut la un moment dat un conducator pe numele lui U Nu, apropo ?

Ca atare, ideea de a-ti "dori sa fii femeie" imi apare la fel de absurda ca si ideea de a-ti dori sa fii "primul". Poti, ca fiinta sanatoasa la cap, sa-ti doresti sa fii bun, dar ce inseamna sa-ti doresti sa fii primul ? E un nonsens, doresti ceva in amonte care depinde de niste definitii din aval, asa un nonsens nu poate aduce decit frustrare si-n cele din urma nefericire. Ca atare, nu i-am inteles niciodata pe astia cu dorintele lor de identitate de gen, poate ca-s explicabile si scuzabile la copii, care-s prin definitie confuzi, dar nu-mi pot explica minunea observata la adulti fara a recurge la acelasi rationament : sunt confuzi.

Poate ca cititorul imi va ilumina aceasta uimire, dar pina atunci, sa discutam putin aplicat, cu exemple, pornind de la o foarte amuzanta pagina intitulata "Povesti de succes cu transsexuali" sau cam asa ceva.

Pe de-o parte, exista exemplele tulburatoare, si pe buna dreptate prima-n rind e George Jamieson, devenit apoi April Ashley, primul englez care si-a schimbat sexul si, in cuvintele destul de inspirate ale Independentului,

The voice down the telephone from her apartment in the south of France is unmistakably British: polished, languidly upper-class and with an old fashioned huskiness that implies a life well-lived, suggestive of a cigarette holder, a cocktail, the aroma of an expensive perfume.

Este ca le zic bine baietii ? Ei, daca fata a simtit ca-i in strafunduri astfel, si s-a scos la lumina, parca nu avem cuvint sa protestam : pare c-a stiut ea mai bine.

Exista apoi exemplele aparent banale, care sub aparenta vizuala de mai nimic acolo ascund totusi povesti fascinante. In ilustratie-i aveti pe Robert Conway (care dupa toate aparentele era de fapt de la bun inceput Lynn) impreuna cu sotul ei de-acum.

Dupa 30 de ani de viata ca barbat, Robert s-a transformat in Lynn in 1969, pierzind nu doar dreptul de a-si vizita copiii (era casatorit si-avea doua fete), dar renuntind si la recunoasterea unor merite importante. Vedeti voi, cit lucrase la IBM Robert inventase un mod remarcabil de-a trata multiple instructiuni out-of-order pe un procesor, chestie care a facut posibile supercomputerele. Ca Lynn s-a reangajat, tot in domeniu, tot in zona (California), si-a repornit de la zero, lucrind pentru XEROX PARC, unde a cam revolutionat, impreuna cu Carver Mead, metodele VLSI de proiectare a integratelor. Manualul scris de ei a devenit Manualul de facto pe tema.

Inca treizeci de ani a trait fara sa stie nimeni ca-si pierduse familia, si fara sa stie nimeni ca totusi, contribuise semnificativ la dezvoltarea stiintei calculatoarelor si la IBM, nu doar la XEROX. In 1999, aflind ca se desfasurau cercetari pe tema care urmau a fi publicate in 2001 a iesit incet-incet in public. Istoria vietii asteia chinuite se gaseste, daca aveti chef s-o cititi, scrisa de ea insasi. O istorie care ne aminteste oarecum de o alta discutie, mi se pare.

Si mai exista si exemplele cele inspaimintatoare. In dreapta priviti la Sora Mary Elizabeth Clark, calugarita episcopala, ex Michael Clark. Care era ofiter in Marina americana inainte de operatia de schimbare de sex, dupa care s-a reinscris (cu stiinta ofiterului de la recrutari), dar a fost data afara cind s-a aflat.

Dupa care a dat Marina in judecata si-a cistigat ceva bani si-o lasare la vatra onorabila. Dupa care s-a calugarit in biserica episcopala, dupa care a fost data afara si de-acolo. Dupa care s-a apucat de ajutat bolnavii de SIDA, tinind cam cel mai important forum de discutii + site cu informatii relevante pentru dinsii, da' inainte de www, pe vremea bbs-urilor.

Si asa mai departe. Este ca-i o poveste ? De fapt nu-i nici macar singura, mai exista si-un preot presbiterian si diversi altii/altele.

Si iata ca revenim de unde-am pornit. V-ati gindit vre-odata ca ati putea fi de fapt o femeie "captiva intr-un trup de barbat" ? Nu i-am inteles niciodata pe astia cu dorintele lor de identitate de gen, poate ca-s explicabile si scuzabile la copii, care-s prin definitie confuzi, dar nu-mi pot explica minunea observata la adulti fara a recurge la acelasi rationament : sunt confuzi. Poate ca cititorul imi va ilumina aceasta uimire...