Tentatia marginalitatii

Sa citam dintr-un domn, fara sa spunem cine, mai ales pentru ca din textul citatului rezulta ca nu-si prea doreste asa ceva. O vom trata deci nu ca pe o afirmatie a cuiva ci ca pe o afirmatie in general, si vom discuta chestii care n-au nici o treaba cu autorul, care s-a separat astfel de productia lui.

Eu unu nu am fost un comentator fidel pe fain@polimedia, posturile de pe blog mi le adaug, dar de obicei refuz să intru în discuții tocmai pentru că Mircea Popescu are un fel a lui de a înțelege lucrurile și de a le da un răspuns. Prefer să evit o ceartă pe ale lui meleaguri și să mă axez doar pe reacțiile de pe blog.

In principiu paragraful ascunde o optiune si-o insulta. Insulta presupune interpretarea ca nu se poate discuta cu Mircea Popescu decit certindu-te cu el, si eventual riscind sa-ti spuna ca esti prost. Ca Mircea Popescu nu are, cu alte cuvinte, responsabilitatea unui interlocutor.

Chestia este intr-o oarecare masura adevarata. Nu poti discuta oricum cu Mircea Popescu, si, inca si mai grav, daca discuti cu el ca un prost, sau cu armele prostului, Mircea Popescu nu se da inapoi deloc de la a-ti trage o pereche de bote peste ochi. Chestia asta descumpaneste pe multi, pentru ca exista conventia sociala tacita cum ca oamenii inteligenti nu au voie sa se coboare la nivelul discutiei cu prostii. Cica le-ar dauna. Mircea Popescu (adica impricinatul eu, nu inteleg de ce ma tot notez dupa nume, a, ba da, pentru forma, bine) e perfect dispus sa coboare la nivelul interlocutorului, oricit de jos ar fi nivelul ala, ba chiar pare ca ii face placere!

E o alegere proprie a lui Mircea Popescu la lucru aici, care vine din rationamentul ca superioritatea inteligentei e perfect iluzorie daca ea se rezuma la sine. Inteligenta adevarata are asupra prostiei avantajul ca ea poate fi prostie, dar prostia nu poate fi inteligenta. Acest avantaj se va proba direct pe pielea solicitantului ori de cite ori se solicita. Interpretarea ciudata ca inteligenta sta la locul ei si prostia sta la locui ei si cele doua nu se vor intilni nicicind naste monstri, impiedica ierarhizarea armonioasa atit de necesara bunei functionari a unei societati si rapeste prostilor ocazia excelenta de a-si afla locul pe lume (operatiune pe care spre deosebire de oamenii inteligenti prostii n-o pot face singuri, pentru sine).

Chiar daca Mircea Popescu nu considera ca restul lumii e obligata sa faca aceeasi alegere, fiecare fiind liber sa-si urmeze propriile gusturi, preferinte si interese, totusi intrucit ea este bazata pe un rationament riguros si aduce niste beneficii nete pentru societate Mircea Popescu se asteapta de la tot restul lumii s-o respecte ca atare, ca pe-o alegere perfect valida, adica.

Totusi, cealalta cheie de interpretare a textului, in sensul optiunii este mai interesanta pentru noi decit asta cu insulta, mai ales pentru ca am stabilit deja ca nu stim pe cine-am citat, si nici nu ne intereseaza.

Optiunea ilustrata de text este fundamental optiunea marginalitatii. In principiu eu am vituperat in mai multe ocazii in contra acestei alegeri, de exemplu spunind ca tacerea in fata crimei e tot crima, si nu-i scuzabila. Nicicum. Lasind la o parte asemenea situatii extreme, cind arde si deci orice cetatean are de ales intre a se prezenta intru apararea cetatii sau a fi lapidat dupa trecerea pirjolului, si lasind la o parte ca mi se pare nepotrivit pentru un tinar sanatos sa-si aleaga viata femeii, ascuns in gineceu, totusi, totusi, nu pot spune ca aceasta optiune e cu totul interzisa.

Ea ne-a dat un Baruch Spinoza, ea ne-a dat un Adrian Marino, dincolo de aceste exemple pina la urma discutabile ea a dat valori. Si dincolo de aceasta discutie pur socialista, a valorii si utilitatii pentru grup mai exista si libera determinare, exista drepturile personale ale individului. Daca Ion vrea sa sada si sa se gindeasca la ale lui, ce si cine ne da noua dreptul sa-i cerem, sa-i pretindem sa ne asculte si sa isi dea cu parerea in cele publice ? Nimic, nimeni.

Foarte bine.

Discutia s-ar incheia aici, dar avem totusi a pune o conditie. Sa nu vina apoi Ion si sa se plinga ca nu l-am ales stratig. Sa nu zica Ion ca "sistemul ticalosit" promoveaza arhonti dintre aia mai putin merituosi decit el. Sa nu spuna ca "blogerii mari" nu dau sanse si impiedica dezvoltarea "blogerilor mici", orice or fi insemnind toate aceste notatii simbolice.

Pentru ca marginalitatea cea comoda si pina la urma placuta in felul ei este o alegere pe viata, iar societatea se va descurca foarte bine in cursul ei si fara Ion si fara orice alta persoana cu inclinatii mai degraba contemplative. Este adevarat ca omul e o fiinta sociala, si este adevarat ca omul are nevoie de oameni, dar mai este adevarat si ca Omenirea n-are nevoie de absolut nimeni. Ba chiar, s-ar putea spune, judecind istoric, dimpotriva.