Tactica, munca practica

Acum vreo trei ani, pe cind Cristi Mungiu tocmai se intorcea victorios din Franta cu un Palme d'Or pentru 4 luni, 3 saptamani si 2 zile, un cetatean mai degraba anonim iesea sa sustina teoria ca scenariul filmului fusese furat. Si anume, de la el. Detalii gasiti pe-aici.

Hai sa facem deci un mic exercitiu de prezenta de spirit. Sa spunem ca dumneavoastra sunteti Mungiu, tocmai v-a aterizat avionul, presa va ia cu asalt si una dintre intrebari va cere sa comentati sustinerile respectivului.

Ce spuneti ?

Luati-va un moment sa va ginditi cu seriozitate la chestie (privind-o, sa subliniez, sub un aspect pur formal, fara referinta sau legatura cu faptele concrete). Ce spuneti ? Sigur, "no comment", e mereu o posibilitate. Puteti bineinteles nega. Puteti eventual chiar ataca persoana, sigur ca da. Puteti ataca teza, sa spuneti ca nu conteaza, ca nu-i important, sau premisele pe care ea se bazeaza, spunind de exemplu ca plagiatul ca notiune nu se sustine. Multe posibilitati.

Care-i solutia corecta ? Daca v-ati epuizat rabdarea cu a lucra un raspuns, o puteti citi aici :

Imi pare rau ca desi am facut parte din juriu totusi nu am citit scenariul d-lui X. Daca l-as fi citit fara indoiala faceam un film mult mai bun.

Bun, trageti aer in piept si sa purcedem la a analiza ce s-a intimplat.

Enuntul e compus din doua teze, independente : prima, ca nu ati citit, si a doua ca citirea ar aduce o vizibila imbunatatire. A doua este tocmai teza sustinuta si de agresor (in sens tactic, cel ce striga hotul e agresorul, oricit de bizar ar parea practic vorbind). Prima este exact opusul unei teze fundamentale pentru pozitia agresorului. Punerea lor in relatie de cauzalitate dar invers decit si-ar dori el il expune unei situatii imposibile : daca neaga, isi face franjuri propria teza. Daca afirma, ramine fara obiect al muncii.

E foarte dificil sa reusesti a controla o negatie partiala pe asa ceva, si mai ales din pozitia de anonim, pe care nu-l asteapta nici o presa in gara sa-i ia declaratii. O negatie partiala cere resurse insemnate de comunicare ca sa reuseasca.

Pe de cealalta parte, solutia are si un mic cadou pentru agresor. El se poate retrage in anonimitatea lui cu acest citat tiparit frumos pe hartie velina, pe care sa-l afiseze cu mindrie in barul, bacania sau ce alt stabiliment de cultura va mai ajunge sa patroneze la varsta pensionarii, si pina atunci il poate arata cu nedisimulata mindrie celorlalti anonimi cu care vine in contact, si pentru a caror respect si impresionare s-a si apucat probabil de toata tevatura. Este, totusi, ceva sa poti spune ca uite ce-a declarat Mungiu, cistigatorul Palme d'Or, despre tine si opera ta.

De fapt, dintr-o data schema SWOT a intregii povesti este alterata semnificativ, de-acum incolo e mai in interesul agresorului ca Mungiu sa fie un mare si talentat regizor decit dimpotriva, sa fie un hot ordinar. Fie si numai pentru ca alti hoti ordinari s-or mai gasi, dar alti regizori faimosi care sa declare acelasi lucru mai greu.

Acest micut exemplu are niste importante implicatii practice pentru mintea celor inclinati sa gindeasca inainte de-a actiona. Este intotdeauna mai ieftin sa oferiti o iesire usoara cu un micut premiu concurentilor minori decat sa-i zdrobiti.

Motivul e simplu si bifurcat : in primul rind ceva mare are un dezavantaj in a zdrobi ceva mic, perenitatea puricilor si-a tintarilor fiind o buna dovada in acest sens, dat fiind ca leii, ursii, crocodilii si rechinii se cam afla amenintati cu disparitia. Cel mai scump lucru pe care-l poate incerca o armata este nu sa lupte cu o alta armata, nu sa asedieze o pozitie fortificata, nici macar sa construiasca un oras in mijlocul marii. Cel mai scump lucru pe care-l poate incerca o armata este sa lupte cu o gherila. Exemplele sunt multe si numeroase, nu va mai obosesc.

In al doilea rind, e o buna oportunitate de-a lega interesele altora de bunastarea dumneavoastra proprie. Asa ceva nu-i niciodata o idee proasta, motiv pentru care milionarii sanatosi la cap nu scriu niciodata polite de asigurare pentru viata lor in favoarea amantilor sotiilor lor prea tinere pentru ei, si in rare cazuri in favoarea sotiilor respective. Rare cazuri in care se descopera experimental ca nici speranta lor de viata nu are neaparat de cistigat.

Sigur, cel putin la prima vedere aceasta discutie e complet neinteresanta pentru antreprenorii romani, ei aflandu-se cu totii fara exceptii in postura de concurenti minori si mai degraba anonimi. Dar nu se stie niciodata unde se va ajunge in zece, sau douazeci, sau cincizeci de ani.

Succes!