Separarea spatiilor

Thursday, 07 October, Year 2 d.Tr. | Author: Mircea Popescu

In principiu este de bun simt ca odata cu cresterea si dezvoltatea individului sa creasca si spatiul in care-si desfasoara existenta, arealul activitatii sale in cel mai fizic sens cu putinta, suprafetele necesare si acoperite de fiinta pentru a fi fericita.

Ca la toate mamiferele si omul are doua categorii de spatii, unul al exteriorului, in care nu vineaza ca pisicile, nici nu paste ca oile, dar isi desfasoara alte activitati specifice, de exemplu merge la teatru, sau la lucru, sau la femei si altul al interiorului, al intimitatii, in care citeste, si viseaza si, vorba neuitabilului Carlin, isi tine stuful.

Ei, in ce priveste spatiul asta exterior, arealul, pot spune ca pe durata existentei mele a crescut mai degraba exponential, de la metrul patrat al patului pe cind eram inca simpatic si binevoitor cu lumea la cei o mie sau doua de metri patrati ai casei si imprejurimii imediate cind am inceput sa umblu, la cei citiva kilometri patrati ai drumului pina la gradi la cei o suta sau asa de kilometri patrati ai plimbarilor de tinar in ciclul primar la cele citeva zeci de mii de kilometri patrati ai primelor interese sexuale (stiti ca m-am dus pina la Viseu dupa una, apropo ?) pina la milioanele de kilometri patrati ai unuia ce-a calatorit in toata Europa si pina la miliardul de kilometri patrati ai unuia ce-a vazut cam o treime din lumea asta si s-a cacat pe patru continente. Sau ma rog, cinci dacaconsiderati ca America are doua. Australia a mai scapat neimbunatatita, daca va intereseaza.

Pe de cealalta parte, in ce priveste spatiul interior, lucrurile s-au schimbat foarte putin! Cind eram copil, da' mic, am vrut si-am primit o camera proprie, sub forma bibliotecii parintilor. Va dati seama ca eu "dormeam" in biblioteca ? Asta in timp ce altii se chinuiau sa citeasca cu lanterna sub plapuma sa nu-i prinda. Mnoa, poate ca asa se explica una-alta.

Si de-atunci mi-am dorit, propriu vorbind, am avut nevoie, realist discutind, si-am folosit, dupa practica privind, o camera! In mai multe rinduri in viata am trait in situatia de-a avea un dormitor in care sa dorm, un birou in care sa birouez, ce-o mai fi si aia, si-ntotdeauna am sfirsit prin a muta calculatorul linga pat. Am avut apartamente in hotel (ati vazut de-alea, apropo ?) si case gindite dupa mintea agricultorului (adica asa cum cladesc pe la noi tiganii) si tot degeaba, am sfirsit prin a alege camera cea mai mare si-a face totul acolo.

Chiar daca am incercat initial chestia asta ca aici dormim, acolo e cu calculatoru', dincolo e cu cititul, n-a mers niciodata, intotdeauna am sfirsit cu teancuri de carti in jurul patului. Biblioteca poate fi pentru mine cel mult un depozit de carti, livingul poate fi cel mult locul unde primesc vizite (ceea ce oricum nu prea fac, ca nu-i foarte functional, ori ne intilnim ca avem ceva treaba concreta, in care caz e preferabil sa ne intilnim la treaba aia, ori ca ne place sa ne intilnim, in care caz oricum despre dormitor e vorba in propozitie).

Separarea are sens pentru mine in sensul ca nu poci dormi cu femeia-n pat, si nici nu-mi doresc, asa ca ea are nevoie de alta camera (desi preferabil are nevoie de alta casa, ca nu-s multe pe lume care reusesc sa traiasca cu mine fara sa-mi devina obositor-nesuferite), iara nu in sensul separarii activitatilor proprii.

Vi s-o fi parind ciudata chestia asta, mai ales daca sunteti de-aia matrimonializatii, da' uite ca-i fapt. Eu sunt individul bizar care tine un harem, in sensul cel mai propriu, fetele dorm impreuna in acelasi pat dar eu nu dorm cu ele. Nu-mi doresc, ideea mi se pare cu totul neatractiva. Da, stiu, altu' dac-ar avea norocu' asta bla bla. Ei, uite ca altu' n-are, si nici noroc nu-i. Pe deasupra, culme a ironiei, nici ele nu-si doresc sa doarma cu mine. Aparent, le lovesc in somn. Asta venind, realizati, de la niste fete incintate ca le bat ziua, cind suntem toti treji. Cum vi se pare ?

Am scris aceasta lunga poliloghie pe o parte din intentia de-a supune oprobiului public proastele-mi obiceiuri de om necivilizat, dar pe de cealalta parte din curiozitate, sa aflu adica cam cit de singur sunt in genul asta de preferinte. Sa formalizam putin chestiunea : daca aveti un calculator, o femeie si trei camere, ce preferati, a) sa va luati o camera pentru uz personal in care puneti calculatorul, femeia primind pentru uzul ei personal a doua si a treia raminind ca loc de primire/depozit/ce-o mai fi sau b) sa va luati o camera pentru uz comun unde sa puneti un pat mare, cu o mobila de-aia cu oglinda si suporturi pentru farduri, un dulap pentru haine ets si in a doua camera sa va instalati biroul, calculatorul eventual televizorul, si eventual sa-i demolati zidul ce-o desparte de-a treia ?

Poftiti cu incredere, nu musca nimeni, pina la urma preferintele omului sunt mai importante decit posibilitatile sale.

Category: Lifespiel
Comments feed : RSS 2.0. Leave your own comment below, or send a trackback.

9 Responses

  1. varianta c) elimin femeia, oricum mi-e de prisos și mă lăfăi io în tot spațiul rămas. :D

    Dacă aș fi mascul, probabil aș proceda așa: o cameră io, o cameră femela și una pentru calculator, că și el are suflet săracu`... sau mă rog procesor.

  2. Mircea Popescu`s avatar
    2
    Mircea Popescu 
    Thursday, 7 October 2010

    Zau ? Din experienta zici sau teoretic privind ?

  3. Strict teoretic. :-b

  4. Nu mi se pare ceva bizar, neobisnuit sau altea alea.
    Chiar si intr-o relatie de cuplu fiecare are nevoie de spatiul propriu si mie cel putin o noptiera nu-mi ajunge, cartile mele, laptopul, cremele, bla bla bla, toate astea necesita un spatiu doar al meu unde sa stiu eu si numai eu unde sunt.
    Spatiul comun de cuplu nu ar trebui sa excluda spatiul propriu individual.

  5. Biroul de calculator, biblioteca si patul se confunda pe la mine, aveam asa o vaga banuiala ca nu-s singuru' tembel cu laptopul in pat si carti in toata camera.

    Restul aranjamentelor pot fi oricum .. cum s-o nimeri.

  6. Mircea Popescu`s avatar
    6
    Mircea Popescu 
    Friday, 8 October 2010

    @Luka D Asta-i o teorie frumoasa, dar vezi tu, tot dupa aceeasi teorie libertatea ratiunii n-ar trebui sa excluda credinta religioasa. Totusi o exclude, ca educat si inteligent fiind nu poti sa-l iei in serios pe popa Capra reprezentantul categoric in toate locurile si toate timpurile a oricarei religii.

    Exact la fel si cu spatiul comun, daca ai un spatiu propriu atunci spatiul comun devine irelevant, un apendice, o anexa care pina la urma se usuca si cade sau necesita constante eforturi de-a fi tinuta in viata artificial.

    Pina la urma merita poate sa amintesc povestea aia mai veche cu creatia prin puterea gindului. Fapt este ca nu era tocmai o gluma, toate chestiile astea ideale pe care incercam sa le impunem realitatii (gen "noi suntem un cuplu") iau o anumita energie mentala. Daca nu avem un program fix prin care sa se faca deductii automate din energia noastra riscam ori sa uitam sa le mai facem ori sa observam ca de fapt nu merita facute.

    Motivul principal pentru care oamenii se insoara, au servicii, rate, etcetera.

    @dAImon Aha!

  7. Si motivul principal de divort?
    Adica vietuirea in cuplu e ceva ce tine de ideal? Acum imi explic multe ... lol
    Cu credinta religioasa ... ce pot sa zic, superficialitatea bazata pe superstitie si hazard e pentru ... da' mai bine tac.

  8. Mircea Popescu`s avatar
    8
    Mircea Popescu 
    Friday, 8 October 2010

    Pai normal ca tine de ideal. Ce schimba doi oameni in acelasi spatiu, colegi de camera, in amanti, soti, dusmani ? Alinierea in ideal si altceva nimic.

  9. Alinierea in ideal, asta da ar fi formula ideala, numa' ca faptic nu se intampla asa.

Add your cents! »
    If this is your first comment, it will wait to be approved. This usually takes a few hours. Subsequent comments are not delayed.