Principala mea placere...

... pe internet este sa...

Hm, chiar asa. Ce va place pe internet ?

Unora le place sa se vaite. Astia-s cei mai numerosi, se apuca si toarna din ei, da' nu putem zice ca tristeti, ca n-au atita capacitate cit sa fie tristi, tristetea necesita o minima profunzime spirituala. Nu abisala, da' totusi, prezenta. Nici dureri nu putem spune ca sunt, pentru ca o durere necesita totusi o insulta, o lovire, ca sa te doara ceva tre' numaidecit sa ti se fi intimplat ceva, ori lor sarmanii bas nu li se intimpla mai nimic. Asa ca se vaita, din lipsa de ocupatie ingemanata cu abnegatie cu lipsa de pfoai ca era sa scriu felatie. De experienta, zic. Lipsa.

Or fi ei cei mai multi da' precit e sigur ca au majoritatea, preatit e sigur ca nu intereseaza pe nimeni. Pina la urma, nici pe ei, n-au rabdare sa se reciteasca, si la ce-ar face-o, este doara portie noua de vaitare gata pregatita intru deversare, sa nu intrerupem fluxul tehnologic.

Altora le place sa aiba dreptate, si astia-s printre putinii care folosesc internetul in mod corect. Reteaua e un mediu filtrabil, si cum orice populatie exhiba o minima divergenta capacitatea de-a gasi indivizi care sa-ti dea dreptate e doar o functie de imensitatea prostiilor pe care le debitezi, a volumului grupului caruia i te adresezi si-a calitati filtrelor pe care le folosesti. Da' daca esti un capos de-ala antrenat, ori corporatist formatat cu halogenu-n ochi, ori copil de orfelinat, crescut intre calorifer si lant, ori militar de cariera ori autist diagnosticat ori alte citeva categorii de bolovanosi de-astia cu filtre de fierbeton si fibra de carbon ai sanse chiar bune sa-ti traiesti fericirea impartasirii dreptatii proprii si personale de niste tipi care n-au chiar inteles-o. Nu ca ar conta pina la urma, dreptate sa ai.

Altora le place sa isi gaseasca ceva cald de imperecheat, nu neaparat in sens copulativ (aia cred ei, saracii, in naivitatea lor care ar explica faptu' ca-si cauta cald pe internet cind geme riu', ramu' de pasaret disperat dupa fapta-n fapt, da' nu explica pentru ca nu-si pun problema) ci mai degraba dintr-o pulsiune asemanatoare celei ce-a adus pe lume tricotatul. Una pe fata doo pe dos si pe dupa deget si bagat si scos, timpul trece, viata se scurge, iata ca nici n-am trait dar nici nu ne-am plictisit, dumnezo s-o ierte.

Ei bine, mie nu. Eu nu. Ca de obicei, eu nu, mie nu.

Mie imi place sa gasesc oameni care scriu mai bine decit mine, texte scrise mai bine decit ale mele. Si cum pe lumea asta absolut perfecta pe care traim noi fara sa ne dam nicicum seama primesti exact si fix ce-ti cauti si-ti doresti, iata ca si eu gasesc. Sa va citezsc :

- In seara asta nu mai ies, n-am chef.
- Aha. Mi-am luat pantofi…
- Ala m-a sunat dar n-am rãspuns. Da? Cum?
- Rosii. Decoltati. Merg cu pardesiul ala… Deci te-a sunat…
- Acum, când vin ploile? Mã enerveazã si n-am chef de el. Si cred c-o are si micã, dã-l dracu.
- E un bou, eu ti-am zis. Nu vin incã. Micã? Hi hi, de unde stii?
- Sunt cu toc gros? Da, un bou ca toti ceilalti. Niste cretini agasanti. Dupã aia nu mai scapi de ei. Care pardesiu? Micã, stiu eu, pãstia cu ea micã ii ghicesc din prima.
- Cu tocuri groase. Nu-mi plac alea subtiri. Mã cam bat. Mã bat rãu. Cu ãstia noi am mereu probleme. Am pãtit asa si eu cu mai multi, abia scãpam de ei. Ala lung.
- Te bãteau???? Rãu???
- Cine sã mã batã?
- Pãi aia mai multi, n-ai zis cã abia scãpai si c-asa ai pãtit cu ei?!?
- Sã pãtesc ce??
- Fatã, esti proasta? Ala lung imi place. Mie-mi vin mai bine alea mai lungi. Imi plac alea pân’ la gleznã, dacã se poate. Groase? Misto, nici mie nu-mi plac subtiri. Imi plac groase cã mã descurc mai bine cu ele decât cu alea subtiri, am echilibru si nu obosesc!
- Pân’ la gleznã? Si groase??? Hai mããã, pãi ãia sunt mutanti, doamne apãrã si pãzeste, ai inebunit? Mai bine micã, ca a lu’ ãsta al tãu de-ai zis de el.
- Mutanti? Ce mutanti, fatã?
- Aia cu ea pân’ la gleznã. N-ai zis asa? Cu ea groasã.
- Cu EA?? Care ea?
- Fatã, ce-ai, esti dusã? Mi-am pierdut capacu’ la creion….. Etc etc etc etc…

Stiti cine-i ? Nici eu nu stiu. Poate-mi raspunde amicul Badescu. Pina atunci vom zice ca-i un tip, abjectu', e un caracter. Si-a scris postare noua.

Cititi-o, absorbiti-i cele 8746 de cuvinte incluzind titlul, si observati cum aparenta neglijenta formala e un moft, cladit pe o absoluta perfectiune formala, dura ca un otel tras in catifea. Dar otelul e-acolo, si nu-i de Damasc, nu-i de Delta Quadrant, nu-i de nimic cunoscut. Pur si simplu e. Si mai observati cum toata perfectiunea formala se cladeste pe o perfectiune a constructiei de inspiratie absolut clasica.

Nu mi-e clar daca toata productia-i muncita, rodul a sute si sute de ore de bibileli si piguleli, a zeci si sute de ciorne aruncate (faptul ca ?p= a sarit de la doo sute de mii la opt sute de mii ar putea sa fie o indicatie in acest sens, cum ar putea teoria sa ne explice si cele sase luni de pauza editoriala), sau pur si simplu se pogoara spontan din sfere (autorul asa sustine, c-are degetele Diesel si-si gasesc singure drumul, desi mie-mi pare ca afecteaza) caz in care avem de-a face cu un soi de Mozart pe clavirul qwerty... nu mi-e clar, dar nici nu vaz la ce conteaza. Rezultatu-i acolo, si straluceste.

Calca-l-ar trenul! Traiasca!