Optiuni

Singurul lucru sigur, pe lumea asta precum si pe toate celelalte, este ca pe masura ce trece timpul orice sistem castiga in complexitate. Economia nu face exceptie, nici in realitate nici in micuta lume imaginara pe care-am construit-o impreuna.

Data fiind constructia contractelor futures pe de-o parte si Bursa actiunilor pe de cealalta, n-a durat mult pana cand s-au gasit doi oameni doritori sa vanda... un fel de contracte futures, pentru actiuni. Si cum daca doi fac ceva li se va alatura intotdeauna un al treilea, in scurta vreme o groaza de oameni tranzactionau nu actiuni de-a dreptul, ci doar dreptul de-a le vinde si cumpara la un moment ulterior.

Conventional respectivele contracte au fost numite optiuni, si-au fost standardizate in niste termeni unici, precum urmeaza :

• Dreptul (dar nu si obligatia) de-a cumpara actiuni la un moment ulterior se numeste CALL.
• Dreptul (dar nu si obligatia) de-a vinde actiuni la un moment ulterior se numeste PUT.
• Toate contractele reprezinta calupuri de cate 100 de actiuni.
• Toate contractele expira in a treia vineri a fiecarei luni.

Tranzactionand aceste obiecte ideale un vanzator (zis uneori si subscriitor) ofera cuiva optiunea de-a vinde ori a cumpara actiuni la un anumit pret la o anumita data, in schimbul carei optiuni un cumparator plateste niste bani. Hai sa urmarim un exemplu :

Negustorul A, proprietar a 10,000 de actiuni emise de Intreprinderea de Pescuit la Bat, vinde 100 de contracte IPB CALL 29 Iulie, iar negustorul B le cumpara, platind pentru fiecare dintre ele 1 moneda (deci in total 10,000 de monezi). Daca pana pe 16 iulie (a treia vineri din iulie) valoarea actiunilor pe bursa creste peste 30, negustorul B ii va trimite lui A cererea de-a prelua actiunile, impreuna cu 290,000 de monezi. De ce ? Pentru ca intrand in proprietate va putea vinde pe piata obtinand un profit (290,000 platiti pentru actiuni + 10,000 platiti initial pentru optiuni < pretul curent a 10,000 de actiuni). Daca de exemplu pretul a crescut la 31, B castiga per total 10,000 (ceea ce inseamna ca si-a dublat investitia initiala!)

Pe de cealalta parte, daca pretul nu trece la nici un moment peste 30, pe data de 16 A isi face cruce multumit, baga cei 10,000 in banca si eventual... mai scoate o tura de optiuni la vanzare, pentru august. Practic, daca din ianuarie pana-n decembrie pretul actiunilor sta pe la 29, fara sa treaca peste 30, el poate incasa cate 10,000 la fiecare luna, ceea ce-i mult mai mult decat i-ar fi adus rata scontului pe investitia lui de 290,000.

Daca dimpotriva, A este ingrijorat de zvonurile cum ca o caracatita mancatoare de oameni s-a instalat in lacul unde activeaza IPB, el poate cumpara 100 de contracte IPB PUT 29 Iulie, care-i dau dreptul sa vanda 10,000 de actiuni la pretul de 29 bucata pana cel tarziu pe 16 iulie. Ca rezultat, daca pe 15 iulie pretul actiunilor s-a prabusit la 12, A va trimite notificarea impreuna cu actiunile, si-si va obtine cei 290,000 neatinsi. Daca totusi zvonurile se dovedesc neintemeiate, A ramane cu o paguba, egala cu cat o fi platit pe cele 100 de contracte PUT.

Dupa cum vedeti, cel care cumpara optiuni risca o cantitate mica de bani (o fractiune din pretul actiunilor despre care se face vorbire), dar le captureaza in totalitate beneficiile evolutiei, in masura in care ea chiar are loc asa cum cumparatorul se asteapta. Deci, daca actiunile trec de la 25 la 30, si A, care detine 10,000 de actiuni, si B, care detine 100 de contracte CALL 25 castiga aceiasi bani la nivel absolut, 50,000, doar ca in procente A castiga 20% iar B probabil 500%.

Pe de cealalta parte, cel care vinde optiuni risca o cantitate imensa de bani. Spre exemplu, daca cineva vinde 100 XYZ CALL 25 si XYZ ajunge la 17,525 per actiune, A are de acoperit o paguba de 175,250,000. Cum actiunile in principiu pot ajunge la orice pret, riscul subscriitorului este - tehnic vorbind - infinit. La fel, cel care vinde optiuni PUT se poate trezi ca firma respectiva da faliment, moment in care actiunile valoreaza 0, si tot cei care i-au cumparat optiunile ii vor aduce pachet actiuni, pentru care vor incasa bani frumosi.

Ar parea la prima vedere ca e o idee proasta sa vinzi optiuni, si numai un fraier ar face asa ceva. Totusi, piata tinde sa se echilibreze, asa incat undeva intre 80 si 90% dintre toate optiunile vandute expira fara valoare. Dintr-o data poate ca vanzatorul nu mai e chiar asa de fraier ?

Dar daca cea mai mare parte a optiunilor expira fara valoare, inseamna atunci ca cei ce le-au cumparat sunt totusi niste fraieri, care arunca banii pe geam? Nu neaparat. De exemplu, daca va apucati sa cultivati un hectar cu grau, poate fi o idee sa incheiati si o asigurare de inundatii, pentru care asigurare veti plati niste bani. Daca la sfarsitul perioadei n-a avut loc nici o inundatie, inseamna ca ati fost un fraier care-a aruncat banii pe geam ? Mai degraba inseamna c-ati fost un proprietar responsabil, care s-a asigurat contra unei calamitati, spre deosebire de alti proprietari iresponsabili, care asteapta sa vina statul sa le rezolve, de preferinta gratis, problemele.

Totusi, a vinde optiuni fara a avea actiunile despre care se face vorbire - asa numita vanzare-n pielea goala - e foarte riscant, asa incat bursele nu ingaduie, nici aici nici aiurea, asemenea operatiuni decat din partea investitorilor bine capitalizati si suficient de respectati incat sa para - cel putin la o prima vedere - ca stiu ce fac.