Notiunile de baza - VIII

Ambele masuri discutate in articolul precedent au si avantaje si dezavantaje, de o complexitate nebanuita, asa incat alegerea solutiei corecte nu este niciodata facila in situatii practice.

In principiu cresterea ratei scontului intareste moneda, iar cresterea masei monetare slabeste moneda. Ca atare, in principiu vorbind, este indicat a se raspunde situatiilor care tind sa slabeasca moneda - de exemplu, creditarii exagerate - ridicand rata scontului, si situatiilor care tind sa intareasca moneda - de exemplu, descoperirea unor insemnate zacaminte de resurse naturale - tiparind moneda.

Acest "principiu" nu este niciodata aplicabil in practica ca atare - de exemplu, o crestere a ratei scontului poate provoca un soc sistemic si falimente in lant intr-o economie supraindatorata, in timp ce masuri mai fine ar fi putut poate induce o derulare pasnica. In celalalt caz este aproape intotdeauna preferabila vinderea drepturilor de extractie catre un grup oarecare specializat, in loc de-a tipari moneda si-a crea o institutie a statului care sa se ocupe cu extractia.

Monezile "de hartie", adica liber convertibile, precum sunt si scoicile desenate din Lumea Lacului au un avantaj insemnat asupra monezilor "de valoare", precum ar fi de exemplu niste monezi batute din aur, sau alt metal pretios. Aceste monezi "de valoare", care nu sunt un simbol, o chitanta pentru ceva valoros, precum un peste sarat, ci sunt de-a dreptul insusi acel ceva valoros prezinta niste avantaje psihologice posesorilor, care au senzatia ca le pot duce oriunde, ele pastrandu-si valoarea.

Ideea este insa falsa, precum un oarecare Al-Musta'sim Billah va poate confirma, iar daca n-aveti incredere in povestile lui Marco Polo, puteti face oricand experienta de-a va retrage intr-o pivnita cu cativa saculeti plini ochi cu monezi de aur. Da' fara apa. Mancati din saculeti cat poftiti, si beti asijderea. Valoarea monezilor din aur nu este structural diferita de valoarea monezilor de hartie, survenind tot din calitatea lor simbolica, de mijloace de schimb. In absenta virtualitatii schimbului, ambele tipuri de moneda sunt la fel de inutile, si ca atare orice idee despre valoarea intrinseca a unui tip sau al celuilalt sunt egalmente naive.

Monezile de hartie au insa asupra monezilor de valoare avantajul independentei de meandrele concretului. Daca spre deosebire de Banca Nationala a Fortului, care foloseste monezi de "hartie", o alta Banca Nationala - sa-i zicem a Vaii Arse - batea monezi din argint, si un negustor descoperea pe undeva o mina de argint, atunci acel negustor tipareste, de facto, moneda Vaii Arse. O suta de mii de ocale de argint ar fi insemnat zeci de milioane de monezi noi, revarsandu-se ca grindina peste economia Vaii Arse.

Ca rezultat al abundentei nejustificate de moneda - rezultat nu al unui raport economic, ci al unei intamplari miniere - preturile cele mai diverse ar fi crescut necontrolat in Valea Arsa, ajungandu-se ca de exemplu o felie de paine sa coste greutatea ei in argint. Pentru ca multa lume are argint, si cantitatea de paine disponibila n-a crescut semnificativ.

Dimpotriva, daca in Valea Arsa nu se mai descopera de ani si ani de zile un zacamant de argint, sub presiunea economiei in dezvoltare valoarea monezii ar creste exagerat, ajungandu-se sa nu mai poata fi folosita in mod practic - o singura moneda ar valora o casa, si-atunci cum cumperi guma de mestecat ? Vrand nevrand vei ajunge la un sistem de hartii convertibile.

Pe scurt, utilizarea monezii-valoare obliga Banca Nationala a Vaii Arse sa emita moneda ori de cate ori se descopera un zacamant din metalul monezii, chiar daca asta nu-i neaparat cea mai buna miscare, si respectiv o impiedica de a emite moneda atunci cand situatia economica o cere, din lipsa de metal-moneda. Ambele aceste dezavantaje au fost experimentate abundent in istorie, mai ales de Regatul Unit, locul in care revolutia industriala nascenta a pus foarte acut acest tip de probleme unui sistem economic creat mai degraba din experienta stationara a feudalismului.

Pana am stat noi de povesti, soldatul nostru a luat o hotarare. Intrucat in toata ziua vin diversi negustori prin fort, ba sa ia bani imprumut, ba sa dea bani imprumut, ba sa multe toate, omul si-a zis ca poate n-ar strica sa cladeasca, langa Banca Nationala, o cladire dedicata operatiunilor financiare ale acestor oameni.

Si-asa s-a inventat Bursa. Odata construita, s-a trecut la standardizarea contractelor intre negustori, ca sa stie lumea ce se vinde si ce se cumpara. Dupa felurile lor, contractele respective s-au impartit in cateva categorii mari, despre care vom discuta in articolul urmator.