Notiunile de baza - VII

Sa zicem ca un negustor oarecare e convins ca-ntr-o poiana anumita se gaseste un zacamant bogat de fier. Fierul e la mare cautare, multa lume fiind dispusa sa plateasca intre cincisprezece si douazeci de monezi pe oca. Negustorul crede ca sub poiana se gasesc macar o suta de mii de ocale, daca nu chiar doua sute de mii, sau poate trei.

Dupa socotelile lui, are nevoie de cincizeci de oameni care sa sape cam doua saptamani, si inca douazeci care sa faca galeriile din barne, pana ajunge la zacamant. Plus lemn de vreo zece mii de monede. Odata ajuns zacamantul, costul de extractie al fierului ar veni socotit cam una sau doua monezi pe oca (un om umple un car intr-o saptamana, cu salar de 100 de monezi ca-i munca grea, plus inca 50 pentru tarnacoape si alte scule, plus 20 de monezi in medie carausului, functie si de distanta. Carul are o suta de ocale, deci in medie cam 1.70 de monezi ocaua).

Negustorul vine la soldat si-i explica care-i afacerea lui : are nevoie de saptezeci de oameni doua saptamani, aia inseamna 68,600 de monezi, plus 10,000 de monezi pentru materiale, deci in total o investitie de 78,600, hai sa zicem rotund 80,000. Odata realizata mina, o suta de mii de ocale extrase la 1.7 si vandute la 15 inseamna un profit net de 1.33 milioane de monezi, adica aproape de 20 de ori banii. Negustorul ii ofera soldatului fie un bon pe douazeci de saptamani cu dobanda de 10% saptamanal si perioada de gratie doua saptamani (adica in primele doua saptamani nu se plateste dobanda), fie o participatie in actiuni de 10%.

Soldatul are acum de evaluat situatia. Daca accepta oferta bonului, asta inseamna ca un cost de 80,000 + 3% + 3%, adica 84872 monezi ii aduce un beneficiu saptamanal de 8000 de monezi, adica 9.42%. N-ar fi rau. De ce am socotit 84872 ? Pentru ca in cele doua saptamani perioada de gratie cele 80000 de monezi costa totusi 3%, rata scontului fixata de Banca Nationala a Fortului. Per total, soldatul da 84,847 monezi si primeste inapoi 244,847 (adica 84,847 capital + 8,000 x 20 in dobanzi), ceea ce ar fi un beneficiu net de 109,076 fata de rata scontului. (Daca ar lasa banii in Banca Nationala, soldatul ar incasa 2546 pe luna, adica 50920 in total).

Daca dimpotriva, accepta oferta participatiei la actiuni, poate castiga in fiecare saptamana cate 70 oameni x 100 ocale x (15 - 1.7) profit net x 5% (participatia) = 18,620 de monezi. Dar daca in pamant nu se afla decat 70,000 de ocale de fier, si nu doua sau trei sute cum crede negustorul, atunci dupa zece saptamani participatia nu ar mai valora nimic. In acest caz, soldatul ar primi 186,200 de monezi in total, adica doar un beneficiu de 50,433 monezi fata de rata scontului, sau jumatate din cat i-ar aduce de fapt bonul. Pe de cealalta parte, daca in pamant se afla 140,000 de ocale, atunci soldatul ar primi tot cate 18,620 de monezi saptamanal, dar timp de douazeci de saptamani, si deci 372,400 de monezi in total, adica mai mult decat dublul beneficiului oferit de bon.

Cum e mai bine, sa risti, sa nu risti ? Soldatul se confrunta cu marea intrebare pe care economia o foloseste pentru a extrage inteligenta din oameni. Sistemul functioneaza mult mai bine decat sistemul electoral pentru motivul simplu ca te si plateste, nu-ti cere sa-ti dai cu parerea gratis, ci pe bani. Si anume, pe banii tai.

Daca iti dai cu parerea prost, pierzi. Daca iti dai cu parerea bine, castigi. Astfel, sumele de bani acumulate in posesia fiecaruia sunt, intr-un sens, un semn al competentei lor intelectuale in diriguirea treburilor publice : cei care au mai multi bani au avut, de-a lungul timpului, mai multa dreptate, si ca atare cuvantul lor are mai multa greutate pentru viitor. Dar daca gresesc sau se inseala, economia le reteaza nasul, si-i ridica pe altii.

Se poate bineinteles intampla ca Banca Nationala a Fortului sa nu aiba la dispozitie 85,000 de monezi. Ce face atunci soldatul ? Pai, poate creste rata scontului. Daca in loc de 3% pe saptamana Banca plateste 5% pe saptamana, un numar de cetateni care cheltuiau un numar de monezi le vor economisi, depunandu-le in banca. Daca alte grupuri au si ele Banci Nationale proprii, se pot trezi ca lumea le vinde bonurile de tezaur, pentru a le cumpara pe cele ale Fortului.

Masura mai are insa si un alt impact : beneficiile nete ale activitatii nu mai sunt ce erau. Pe vremea cand comparam cu 3%, rata de 9.45% era mai mult decat tripla. Acum, comparand cu 5%, ea este mai putin decat dubla. Mai grav, activitatea companiei de pescuit, a carei rentabilitate e inferioara ratei scontului nu mai poate continua, cei 10 angajati de-acolo devenind someri.

Impactul masurii de crestere a ratei scontului este deci pozitiv pentru capital si negativ pentru industrie. In cazul nostru, cresterea datorandu-se unor investitii foarte productive, ea este mai degraba benefica, spre exemplu cei 10 someri din compania de pescuit se vor putea angaja la mina de fier, castigand chiar un salariu mai bun. Daca masura nu s-ar datora unor investitii productive, efectul ei net ar fi scaderea consumului, ceea ce ar constrange firmele sa-si scada productia.

Masura reciproca, de a micsora ratele de scont are efectul ca scoate de sub apa afaceri care inainte nu erau profitabile, dar in acelasi timp descurajeaza economisirea, si incurajeaza consumul. Ca rezultat, firmele vor rula mai multi bani.

In afara de modificarea ratei scontului, soldatul mai are si optiunea de-a tipari pur si simplu bani. Sta intr-o seara si scrijeleste la scoici pana face scurta la mana. Rezultatul acestei masuri va fi ca mai multi angajati vor incerca sa cumpere diverse produse, ceea ce le va ridica pretul. Efectul se numeste inflatie, si reduce valoarea monezii proportional cu cantitatea de bani introdusa pe piata. Daca in total existau in circulatie 800,000 de monezi si soldatul mai introduce 80,000, teoretic valoarea fiecarei monezi scade cu 10%.

Pe de alta parte, intrucat fierul introdus in economie ca rezultat al acestor stradanii va fi prelucrat in produse utile, nu doar cantitatea de moneda creste, ci si cantitatea de produse oferite spre vanzare. In acest caz, masura tiparirii de bani nu are ca efect inflatia, ci dimpotriva, largeste masa monetara aflata la dispozitia agentilor economici, cu efecte per total benefice.

Cum e oare mai bine ?