Minciunile softcore

Mincinosii de ieri, aia care mancau cacat cu polonicul la orice ocazie, aia care afirmau cu toata taria si fara nici un fel de greturi lucruri in mod evident si perfect demonstrabil false, aia care negau fara tresariri cele mai patente adevaruri se transforma astazi, incet-incet, in mincinosii de maine, mincinosii delicati, mincinosii plauzibili, intr-un cuvant in mincinosi softcore.

De ce ? Pai in primul rand pentru ca asa e civilizat, asa se face astazi si-n America si-n Europa, daca te apuci sa minti apai minti finut, nu grobian, nu te expui, nu te faci de ras. Mai arunci o pastiluta, mai sadesti un dubiu, mai pui oamenii pe cai gresite, da' asa, delicat, nu iti asumi pozitia sa nu te trezesti ca se trezeste lumea si-o mai patesti, Doamne fereste ptiu-ptiu.

Iar in al doilea rand pentru ca principala cazemata a mincinosilor de ieri si-a dovedit, printr-o prabusire absolut adecvata basicii de sapun care era ea de fapt, imposibilitatea, ineficienta si nesustenabilitatea. De cand cu falimentul Realitatea Media a devenit evident pentru trompeteii de toate marimile, culorile si persuasiunile ca "nu mai merge asa". Nici nu mai prea mergea, de-o vreme deja.

Hai sa citam un exemplu al acestei transformari de faza, de la unul dintre cei mai, daca nu de-a dreptul cel mai cunoscut mincinos contra cost online. Discutand el despre cum devine situatia cu Rosia Montana (o localitate in Muntii Apuseni) si RMCG (o grupare terorista) ne da urmatorul exemplu :

Acum, azi, soluţia pentru Roşia seamănă cu situaţia următoare: eşti în deşert şi mergi de două zile. Nu mai ai apă, dar mai ai o sticlă în care ai făcut pipi ieri. Ce faci, o bei şi speri că mai trăieşti două zile şi poate dai de oameni sau te aşezi în fund şi aştepţi să mori?

Ingropat frumos intr-o mie de cuvinte cu glumite, cu trimiteri, cu discutii si perifraze cum a vazut si el pe la blogerul de succes... Remarcabila capacitate-a gunoaielor de-a copia chestii ca sa nu moara, apropo, virusii, bacteriile, gandacii de bucatarie, buruienile, sobolanii si restul de bazdaganii au cu toatele de la Dumnezeu cadoul asta fantastic al maleabilitatii, asa ca supravietuiesc oricarei igiene, oricarui insecticid, oricarei curatenii. Asta-i viata.

Dar sa revenim la citat. E falsa reprezentarea Romaniei ca un fel de "om in desert". Romania nu este un om in desert. Romania nu este amenintata de o extinctie iminenta. Romania nu este de fapt amenintata de extinctie deloc. Sub acest aspect, Romania sta mai bine decat oricand in istorie. Nici pe vremea protectoratului rus, nici pe vremea protectoratului german, nici pe vremea protectoratului turco-austriaco-ungar, nici pe vremea protectoratului polono-turco-ucraino-sarbo-austriaco-ungar nici pe vremea protectoratului latino-grec sau greco-roman, niciodata la nici un moment Romania n-a avut perspective mai bune.

Nu doar ideea ca Romania ar avea iminenta nevoie de "salvare" e falsa (si-un element comun si binecunoscut in tolba tuturor iudelor din istorie). E falsa si reprezentarea acestei salvari ca venind "de la oameni", adica altii, unii, niste tipi cu care se intalneste Romania-n drum cum mergea ea asa chiauna de cap. Cu regret, dar ce ne lipseste noua nu este nici intr-un caz sa "ne intalnim cu oameni". Ne-am intalnit deja, ne dau fonduri nerambursabile oamenii. Ce ne lipseste noua e capacitatea de-a le absorbi. Cu alte cuvinte, analogia corecta suna cam asa :

Acum, azi, soluţia pentru Roşia seamănă cu situaţia următoare: eşti intr-o gradina roditoare, ti s-a servit pranzul si ai o sticla cu apa pusa la umbra, ai primit o sapa noua si seminte testate, randurile sunt gata taiate cu sfoara. Te apuci de sapat si pus seminte, sau te apuci sa golesti sticla cu apa, sa te pisi in ea si pe urma sa bei continutul ?

Asta-i, pe lung si pe scurt, problema cu Rosia Montana. Atat ca daca o expunem asa cum este, si nu asa cum doreste clientu' pai se supara si nu ne mai plateste. Pe noi ? E, nu pe noi. Pe mincinosu'. Cum adica sa nu-i bei cianurile lu' Gabriel ?

Si-n final, sa observam ca e falsa vaicareala asta cu "e ultimul an, s-a plictisit Gabriel, pleaca, vai-vai". Cunoastem strategia de "vanzare", vezi Doamne pleaca vanzatoru' de sticle de apa umplute cu pisat. Vai, dar ce ne vom face.

Marea problema nu-i ca pleaca, marea problema e ca nu se mai da odata dus. Si nu se va da dus niciodata, cum nu se vor da dusi mincinosii, virusii, bacteriile, gandacii de bucatarie, buruienile, sobolanii... E darul lor de la Dumnezeu, sa nu se mai deie dusi odata.

Cica pentru binele nostru, ca sa ne dea adica ocazia sa avem in raport cu ce fi buni. Ciudat rationament, dar asta-i viata.