Minciuna cosubstantiala
Discutam cu un amic pe marginea articolului despre Comunismul ocult. El, om la o virsta deplingea cu patima realitatea situatiei descrise, practic de-aia m-a sunat, sa-si urle durerea, si vroia sa stie ce-i si de unde vine, e un fel de manifestare a pacatului primordial, crucea noastra ca oameni ? Da, cetateanul a fost taranist, si-ar dori sa mai si fie, daca ar avea unde, dar aia-i o alta discutie.
Ei bine, nu. Nu cred ca este pedeapsa si nu cred ca este cruce. Cred ca-i pur si simplu o manifestare a minciunii cosubstantiale speciei umane.
Pentru ca principala calitate a omului, ca fiinta cit si ca specie, este abilitatea de-a minti. Nu este inteligenta, care-i doar o banala unealta a minciunii, nici singura nici neaparat cea mai buna. Nu-i nici jocul (Hiclal), nici vorbirea (data omului ca sa-si ascunda gindurile), nici abilitatea de-a crea sau de-a folosi unelte. Toate astea sunt doar fatete, doar scule, doar metode in lunga si nesfirsita indeletnicire a minciunii.
Care, ca sa ne intelegem lamurit, nu-i un lucru rau. Uite, de exemplu, acuma. Vine iarna, e frig afara. Vi-e frig ? A, nu va este frig. De ce ? Centrala de apartament sau de oras, radiator sau aeroterma.
Nu va este frig pentru ca mintiti. Afara e frig, dar in camera dumneavoastra, un mic si neglijabil spatiu in care va desfasurati activitatea e cald. Dar caldura de-acolo nu-i un adevar, caldura de-acolo-i o minciuna. Adevarul va asteapta afara, la 10 grade. Deschideti fereastra sa intre adevarul ? Mai bine lasa asa, este ?
Un soarece nu are abilitatea de-a minti despre temperatura, si ca atare se descurca si el cum poate, de exemplu cam in vremea asta se trage catre minciunile dumneavoastra. O fi buna libertatea cimpului, da' iarna parca-i mai buna minciuna omului. Ca sa vezi chestie. O cutie cu bomboane nu are abilitatea de-a minti despre temperatura, si ca atare se descurca cum poate : nu-i pasa. Ca sa vezi chestie.
Poate omul sa zboare ? Nu, nu poate cum nu poate un soarece sau o cutie cu bomboane. Dar spre deosebire de soarece si de cutia cu bomboane, omul poate sa minta ca poate zbura. Isi pune aripi, le adauga motor si uite ca zboara! Dar zborul omului nu-i adevar, zborul omului e minciuna. Adevarul sunt coltii de stinca care musca din fuzelajul prabusit. Daca zborul n-ar fi minciuna, nici prabusirea n-ar fi posibila, dar uite ca nu zborul, ci stinca-i adevarul. Iar zboru-i minciuna.
Omul minte mereu si in tot ce face, merge sa se insoare ? Promite c-o va iubi sau ca-l va iubi vesnic. Dar el nu stie ca asa ceva e un fapt, ca nu s-o petrecut inca. Orice promisiune e o minciuna prin insasi structura ei, ca-i despre viitor, si cu toate promisiunile pe care le faceti mintiti.
Sigur, unele minciuni sfirsesc prost, prabusite si mestecate de stinca, inghitite de judecatori si avocati, dar nu toate. Omul minte atit de mult si de atit de multa vreme incit si-a trasat reguli despre cum sa minta, si toata tehnica, si toata matematica si toata fizica si toata legea nu sunt altceva decit regulile minciunii. Indreptar de cum sa minti si sa scapi. Aia inseamna testele de fiabilitate auto, verificam daca am mintit suficient de convingator. Aia inseamna calculele de rezistenta materialelor, precum si orice alta preocupare inginereasca : aplicarea minciunilor in conditie de securitate. Iara stiinta-i pur si simplu preocuparea de-a produce minciuni, mai mult sau mai putin aplicabile. Da' orice matematician si orice fizician si orice om sanatos va stie spune ca stiinta lor nu-i adevarul, ci o aproximare a lui. Adica o minciuna.
Exista, rari, indivizii care refuza din capul locului minciuna, refuzind sa jure, sa promita, pina la urma sihastria e tocmai o lupta cu aceasta foarte simpla baza a naturii umane, dar e o lupta sortita de la inceput esecului, asa cum orice sihastru va poate spune. Nu este apa care sa nu curga chiar daca pe moment sta, tot asa cum nu este om care sa nu minta. Si, daca va ginditi bine, ce va supara atunci cind iubitul ori iubita "v-au inselat" nu-i, cum ati putea spune, minciuna, ci prostia.
Adica slaba calitate a minciunii, asta va enerveaza, nu faptul ca avionul s-a prabusit, ci faptul ca aparent imbecilul asta avea impresia ca alcatuirea aia din muci si frunze de salcie are sanse sa zboare. Si de-aia si vreti sa va despartiti, nu pentru ca "v-a ranit", ci pentru ca nu doriti sa continuati a avea de-a face cu un idiot. Sigur, tot rationamentul asta e cel mai adesea acoperit in practica de "emotii", dar sunt si alea minciuni, mici artefacte simplificate care au avantajul ca scutesc mintea neantrenata de efortul de-a intelege ce se intimpla. Emotiile sunt, daca doriti, modul subconstientului de-a va bate protector pe umar si-a va spune "nu-ti bate tu capsorul ala frumos cu de-astea".
Ei, data aceasta intelegere fundamentala, sa privim doua aspecte practice. Omul, ca-l cheama Marin ori Liviu iese la bere cu alti oameni. Cu prietenii, cu un tip furios ca l-o prins tavalindu-i nevasta da' pina la urma s-or impacat si-or mers la o bere, cu ta-su, cu fi-su, cu fra-su, cu un strain in trecere in oras si cu un coleg de scoala primara. Ca atare, isi formeaza o familiaritate fata de ceilalti oameni, a baut bere cu o mie sau cu doua sau cu cinci sau cu zece, ii intelege, ii simte, empatizeaza. Dar n-a baut bere cu banii niciodata, tot asa cum n-a baut bere cu o cutie de bomboane, sau cu un soarece.
Ca atare, ii vine foarte greu sa inteleaga ca banii, aia similari unui soarece sau unei cutii de bomboane sunt cei ce dau regulile, si oamenii, aia cu care iese el la bere, si pe care-i intelege, ii simte si cu care empatizeaza trebuie sa li se supuna. E pur si simplu dificil, e contraintuitiv.
Pe de cealalta parte, comunismul e o stare comuna si adecvata in multe cazuri. Daca mergem trei la restaurant dracu' sta sa numere cita salata si cita apa minerala o baut fiecare. Vine nota doua-trei sute de lei, o impartim la trei daca nu ne mai intilnim curind sau plateste unu' daca ne, si asta-i tot. Comunismul cel mai pur. Eu si cu fetele in harem, dumneavoastra cu iubita ori sotia si eventual copiii ei traiti in cel mai pur si simplu comunism. Nu punem fetele sa plateasca 10 bani de cite ori lasa capacul de la buda jos dupa ce-o folosesc, cum nici ele nu ne pun sa platim 15 bani de cite ori le intrerupem de la meci. Nu platim de cite ori luam cite o lingura din ciorba precum nu platesc de cite ori iau morcovi din frigider sa-i bage in ciorba.
Idem la lucru, intr-un birou de zece oameni sau intr-o sectie de productie, idem la joaca sau distractie, intr-un bar sau la un fotbal toti sunt egali, si toti sunt pur si simplu oameni, ale caror preferinte conteaza egal si ale caror pareri se ierarhizeaza dupa cit sens au, nu dupa cine le spune. Viata omului se petrece indeobste in grupuri mici, si ca atare viata omului se petrece in comunism.
E ca atare foarte greu sa intelegi ca ceea ce se poate face intr-o familie de doi sau intr-un harem de cinci, sau intr-o echipa de 11 sau intr-un oras-cetate de o mie nu se poate face nicicum, niciodata, intr-o tara de un milion, sau de zece, sau de o suta.
Intimplarea face ca inteligenta agregata a grupului de oameni scaleaza logaritmic pe masura ce adaugam oameni, in timp ce inteligenta agregata a cantitatii de bani scaleaza exponential pe masura ce adaugam bani. Banii sunt ca sobolanii aia din Baldur's Gate sau de unde, neglijabili cit sunt cite unul-doi, dar capabili de vraji nasoale cind se aduna mai multi.
Ambele aceste idei, oarecum asemanatoare dar totusi diferite sunt dificile mintii omului, ca-s ambele contraintuitive. Numai o vasta experienta si-o adinca abilitate de analiza ingaduie cuiva sa inteleaga de ce minciuna comunismului ca organizare sociala e o aiureala imposibila, in timp ce minciuna mariajului sau a echipei nu e doar posibila, ci chiar indicata, functie de sarcini.
De-asta comunismul ca idee de teorie politica nu moare, si o sa moara niciodata. Si de-asta isi gaseste mereu sustinatori si proponenti, tipi care au descoperit ieri apa calda si astazi extrapolarile eronate. Nu-i un blestem, nu-i un pacat, nu-i nimic altceva decit manifestarea normala si naiva a ceea ce ne face sa fim oameni.
Friday, 1 October 2010
Nu e aşa de simplu.
Ceea ce tălică numeşti comunism este pe alocuri doar un caracter de pauşalitate.
Dacă în situaţia descrisă în «Daca mergem trei la restaurant dracu’ sta sa numere cita salata si cita apa minerala o baut fiecare» pauşalitatea este liber asumată — recte, împărţim frăţeşte, ce pulele noastre —, în alte situaţii ea este IMPUSĂ, şi asta în situaţii funcţionând după cele mai (aşa-zise) capitaliste sisteme.
Exemple? Sistemele de asigurări de orice fel.
Asta ca să ne referim la situaţii aşa-zis capitaliste. Altminteri, orice colectare de impozite şi taxe...
Friday, 1 October 2010
Am uitat. Chiar şi plata unui bilet de autobuz sau de tren ori de avion are un caracter de pauşalitate. Ba chiar şi faptul că 1 mc de gaz sau 1 l de benzină are acelaşi preţ de desfacere şi în Văşcăuţi şi în Drumul Taberei...
Nu plăteşti EXACT ce consumi, sau, privit din partea cealaltă, nu se poate calcula exact ce marjă de profit are receptorul banilor tăi — costurile-s variabile, deci şi marja.
Friday, 1 October 2010
De acord, si ceea ce se numeste pausalitate e o aplicatie functionala si eficienta a comunismului in capitalism. Pentru ca e mai ieftin sa aproximam pretul unui bilet de tren sau mc de gaz decit sa aflam exact.
Friday, 1 October 2010
Ah. Se poate spune şi aşa. Vorba ceea, n-am nici o problemă să plătesc mai mult dacă este alegerea mea, numai să ştiu ce plătesc. Adică să ştiu că pe ăla îl costă 1 leu şi mie mi-o vinde cu 5 lei. Dar când ăla habar n-are cât îl costă, şi cere 5 lei la grămadă, deşi uneori în costă 1 leu, alteori 4 lei, asta e aiurea.
Eu am ce am cu asigurările. Sunt un fel de tombolă. Asta mă calcă pe nervi. Dacă-s cofetar, ştiu ce vând şi ce costuri am. Dacă-s societate de asigurări, totul e o statistică.
Mai rău. Statul (LEGEA) te obligă în toate ţările civilizate să-ţi asiguri casa, maşina, etc. Statul le asigură aşadar unora clienţi — dar de ce numai unora? Statul te obligă să-ţi asiguri maşina şi casa, dar nu te obligă să mânânci minim un ecler pe lună, ori să cumperi minim o pereche de pantofi pe an!
Friday, 1 October 2010
Pai problema mare este ca si daca esti cofetar tot nu stii exact ce costuri ai, ca nu exista din motive de cuantica doua cofeturi perfect identice. Ai vazut Casino ? Stii replica "An equal ammount in each muffin!" ?
Si stai tu linistit, ca-n New York te obliga sa nu maninci sare, si probabil urmeaza in Cambridge sa te oblige sa maninci minim 100 grame de soia pe luna.
Ca-i libertate, si peste oceanic.
Friday, 1 October 2010
Ma tem ca pana la urma santamplat cu banarea nu?
Friday, 1 October 2010
Hai să lăsăm cofeturile care nu-s strict identice dpdv matematic. Că oricum e imposibil.
Dar caracterul socialist/comunist se vede acolo unde este evident. Când mergi o staţie cu autobuzul şi plăteşti 1,50 lei îl cam sponsorizezi pe cel care merge o oră cu autobuzul tot cu 1,50 lei -- şi pe cel cu abonament, fireşte. Când îţi asiguri şi casa şi maşina dar nu-ţi ia foc casa, nici nu-ţi buşeşte nimeni maşina, îi sponsorizeze pe cei cărora casa le ia foc la o lună de când s-au asigurat, respective pe cei care au intrat cu maşina în pom a doua zi de la semnarea poliţei. C-aşa-i în tenis.
Pă de altă parte, că tot îmi place să mă contrazic (care-s adevăratul eu?), din arhiva-mi de înjurături ieftine:
http://beranger.org/post/729030211/un-model-de-business-low-cost-pizza
http://beranger.org/post/870185181/fireste-bobby-voicu-e-cam-tampit
Friday, 1 October 2010
Si lumea intreaga e o minciuna - doar ca una destul de buna pentru oameni inca. Dar si cand om da de mincinosul acela....
Friday, 1 October 2010
@dadatroll Zici tu ?
@Béranger Acum, ca-l sponsorizezi pe cel care merge o ora poate fi adevarat sau nu. E o problema de costuri marginale. Tu personal nu-l sponsorizezi cu nimic, autobuzul ar fi mers si cu tine si fara tine. Problema pe care-o propui tu e de fapt o problema de negociere, (freeloader/marginal preventer) care merge in doua sensuri, si anume : Daca oricum 3 prieteni merg cu taxiul in centru, vine si George Costanza, dar el nu vrea sa plateasca, ca ei oricum merg. Daca nu, atunci merge pe jos. Reciproc, daca se incearca cumpararea unui teren pentru a construi un supermarket, si 99 de proprietari au vindut, al 100-lea doreste sa fie platit cit cei 99 in total, pentru ca terenul lui e hapt in mijloc, si fara el nu se poate construi supermarket-ul.
Practic toata discutia revine la vechiul joc de alocare-n trei, care n-are o solutie rationala (detalii aici). Intrucit nu are o solutie rationala, cea mai rationala solutie este una impusa, ceea ce se si realizeaza in practica.
Discutia cu asigurarea e de alta natura, tu prin asigurare nu cumperi un stingator de incendiu, ci o asigurare. Anume, siguranta ca DACA iti ia foc casa primesti o noua casa, practic vorbind vinzi niste risc. Indiferent daca se actualizeaza sau nu riscul respectiv, de vindut tu tot l-ai vindut. Echivalentul ar fi sa-ti ceri inapoi banii pe care i-ai dat la lotto daca biletul tau nu cistiga. Tu n-ai cumparat un bilet cistigator, ci un bilet posibil cistigator.
Si sa-ti adaugam din ele pe fain, zic.
@Diana Coman I-o face o felatie mica ?
Zic ca it's the least we could do. Vorba lu' Carlin.
Friday, 1 October 2010
"tu prin asigurare nu cumperi un stingator de incendiu, ci o asigurare. Anume, siguranta ca DACA iti ia foc casa primesti o noua casa, practic vorbind vinzi niste risc."
N-am studii economice, dar după mine riscul funcţionează după alte reguli decât alte mărfuri şi servicii. Riscul nu are costuri de producţie. Riscul nu e o marfă obişnuită. Nu pot să cumpăr risc. Riscul este o loterie, chiar dacă e bazat pe calcule statistice riguroase -- loteriile şi tombolele sunt şi ele bazate pe calcule statistice.
Loteria nu e capitalism. Loteria nu este ECONOMIE -- nu produce nimic, doar redistribuie nişte bani. Aşa şi cu asigurările, pe care le detest (ca principiu) mai mult decât a detestat Marx orice element de logică capitalistă.
Friday, 1 October 2010
Pe de altă parte, apropo de chestia cu autobuzul, mă doare-n pulă că oricum mergea. Dacă merge pe pierdere, la un moment dat nu mai merge deloc. De-aceea ăla de plăteşte la fel pentru o staţie ca ăla pentru 20 de staţii îl sponsorizează pe primul.
La fel, cei care zboară cu 200 € cu low-cost te sponsorizează pe tine, care zbori cu 20 € în acelaşi timp cu ei, în condiţiile în care împărţind costurile la numărul de pasageri socoteala ar ieşi, să zicem, de 140 €.
Friday, 1 October 2010
In intelegerea contemporana asigurarea e mijlocul comodizarii riscului. Riscul nu are costuri de productie pentru ca nu-i o marfa, e o anti-marfa, si are costuri de stingere. E oarecum echivalent deseurilor nucleare (sau simple) si oricarei alte liabilitati.
Deci, poti sa cumperi si sa vinzi risc asa cum poti sa cumperi si sa vinzi unt de cacao sau fete frumoase, pe o piata organizata. In limbajul de specialitate se numeste Vega. Am de gind sa scriu la un moment dat o continuare a seriei despre actiuni si obligatiuni care sa intre in detalii.
Nu vaz cum poti scoate comertul in afara capitalismului, sincer sa fiu.
Dar socoteala asta cu x il sponsorizeaza pe y nu-i chiar asa de simpla cum vrei tu s-o scoti. Uite sa luam un alt exemplu : daca eu am plecat de la o femeie din casa si i-am lasat pe masa o suta de lei, inseamna ca-i curva ? Sau poate ca-i eram dator ? Sau poate ca o mie de alte eventualitati. Nu poti lua pur si simplu totalul, imparti la capete si gata, aia-i tot, indiferent de situatie.
Friday, 1 October 2010
Ba poţi -- cu totalul, nu cu comerţul.
Dacă N oameni merg cu un vehicul din punctul A în punctul B, pe aceeaşi distanţă şi cu acelaşi (dis)confort, normal este să plătească la fel -- după cum amandina în cofetăria C este 3,25 lei pentru toţi cei aflaţi la coadă la ora H --, nu 20 € pentru unii şi 200 € pentru alţii.
Acest arbitrariu pe care tu-l găseşti normal îmi aduce aminte de tovarăşul Stalin. Niciodată nu puteai şti dacă mâine vei fi numit în prezidiul Sovietului Suprem sau vei fi trimis la Teblinka -- şi doar, în ambele cazuri, nu făceai decât să-i lauzi măreţia.
Friday, 1 October 2010
mijlocul comodizarii riscului => comoditizării, ai vrut să zici.
Iar exemplul cu curva e de doi bani.
Friday, 1 October 2010
Dar N oameni nu merg asa cum propui tu, in comandita simpla. Un om merge, soferul. Restul se alatura mersului soferului. Am trait si-n tari unde chestia se negociaza in cel mai pur capitalism (Guatemala e un bun exemplu, fiecare plateste cit negociaza, direct cu soferul oprit, functie de cit de mult se grabeste, cite bagaje are, cit de bine imbracat se gaseste, cit de tare urla calatorii deja urcati sa-i dea drumul odata si o mie de alte considerente).
Cit timp si cita rabdare ai sa duci pina la utlima extrema evaluarea "corecta" a costului ? Ai fi dispus, pentru un cost mediu cu 15% mai mic, sa petreci de doua ori mai mult timp in autobuz ? Ai fi dispus, pentru un discount de 30%, sa mergi cu un personal care opreste in fiecare halta, si incep negocierile intre mecanic si fiecare baba in parte ?
Aceeasi chestie si la gaz, poti afla cit ai de platit cu o eroare de 30% si un cost fix de 5 lei, sau cu o eroare de 5% si un cost fix de 100 de lei, sau cu o eroare de 0,1% si un cost fix de 10,000 de lei. Daca nu consumi gaz de minim 20 de lei, prima solutie este cea rationala, chiar daca poti usor plati cu 30% mai mult decit ai consumat defapt. Daca nu consumi gaz de minim 200,000 de lei a doua solutie e cea mai buna pentru tine, chiar daca poti ajunge usor sa arunci la gunoi mii de lei.
In tirgul Mosilor se vindeau traditional pirjoale pentru pretul de "cit doriti sa dati". Ti se pare anticapitalist ?
Nu vad legatura cu Stalin, nu orice arbitrar e egal cu orice alt arbitrar. Ultima oara cind ai mincat, ai aliniat tacimurile pe masa ? CIT DE PRECIS ?
Friday, 1 October 2010
La a doua da, asa am vrut sa zic, si nu e de doi bani, ca eu nu merg la curve atit de ieftine.
Contextul e important, nu poti reduce situatia la citi oameni cita benzina.
Friday, 1 October 2010
Nu. Târguiala cu nea Vasile precupeţul sau cu nea Boujoumbura şoferul nu este element de capitalism, ci element de feudalism. Element de capitalism MODERN este când mă duc la MegaImage şi plătesc pentru kilul de zahăr exact cât plătesc şi ceilalţi care stau la aceeaşi casă.
A, negocierea pentru o livrare en gros este cu totul altceva. Aşa pot să mă duc şi la şeful de magazin de la MegaImage şi să mă ofer să-i cumpăr pe loc tot ce are în depozit, să-şi sune şefii să-mi dea o cotaţie de la care să negociem.
Dacă cineva-mi propune să negociez orice, îl fut în gură. Ar fi un DEZAVANTAJ să negociez preţul fiecărei pâini pe care o cumpăr. Timpul meu e mai preţios de atât.
Iarăşi, dacă toţi oamenii se urcă în autocar la Bucale şi toţi vor coborî la Braşov, iar 10 din ei obţin de la şofer tarife preferenţiale de 2...5 lei, iar mie şi celorlalţi şoferul ne cere câte 50 de lei, eu îl fut frumos în gură şi REFUZ serviciul. Mai citeşte game theory, deşi nu mă îndoiesc că ai făcut-o deja.
Friday, 1 October 2010
Pai bun, dar daca tu te sui in autobuz cu loc rezervat si ei se suie daca sunt locuri ? Daca tu te sui cu dreptul de-a opri autobuzul sa te pisi si ei fara ? Daca tu esti puscarias si te sui in autobuz ca asa zice escorta, iara ei nu-s ?
Contextul conteaza in continuare.
Saturday, 2 October 2010
Băi, vorbeam de condiţii identice, servicii identice, plată identică, exact ca la kilul de zahăr de la MegaImage.
Dacă tu ai chef de goange, discută singur, că eu m-am săturat.
Saturday, 2 October 2010
E, pai in conditii identice nu vad cind si cine iti ia tie mai mult decit lui Gigel ?
Cum va distinge, in primul rind, daca conditiile sunt identice ?
Adica, pe scurt, nu te inteleg.
Saturday, 2 October 2010
Băi, tu eşti tâmpit? Vin 10 oameni în acelaşi timp la un microbuz de 14 locuri pe aceeaşi rută.
E la fel cu târguiala de la piaţă. Kilul de nuci la o tarabă de la Obor, sau kilul de rahat la o tarabă în Stambul are un preţ, doar că unii se târguiesc, şi peizanul le lasă din preţ. Eu, ca om civilizat, mă uit la preţul afişat, şi dacă-mi convine, cumpăr.
Dar, dacă şoferul (că am terminat cu taraba) a acceptat să ia pe unii târgoveţi cu 5 lei, dar mai apoi, ca să nu falimenteze, zice (ca peizanul de la piaţă) «gata cu târguiala pe ziua de azi, toată lumea la preţul nominal!», eu mă oftic. Ca în teoria jocului, nu mă oftic de preţul în sine, ci de nedreptate -- în faţa mea altuia i-a fost făcută o ofertă incomparabil mai bună! Dar mie, nu.
Saturday, 2 October 2010
Pai da NU-I totuna. Ca n-ai venit mai devreme, ai venit mai tirziu.
Oi fi io timpit, da' tu refuzi sa pricepi ca nu-ti poti alege tu ce chestii doresti sa le considere echivalente vinzatoru'. Aia el isi alege. Deci, daca vinzatoru' zice ca toti oamenii care se prezinta is tot aia, atunci is. Daca zice ca primii 5 primesc mai ieftin, atunci primesc. Simplu.
De ce ar trebui sa ai tu dreptul sa-i setezi regulile vinzatorului ? Daca pe urma, confruntat cu inevitabilul faliment, vine si el la stat si-i cere sa-i dea si lui dreptul sa-ti seteze tie regulile, si primesti norma de cumparat iti convine ?
Sa lasam oamenii in pace, zic.
Saturday, 2 October 2010
Io' nu ma prind de o chestie in discutia voastra, de ce-ar fi tariful peste tot egal? Pan' la urma se vinde timp contra bani, nu doar un produs fizic. Vezi ominii ce efectueaza curse ilegale: vrei sa dai 12 lei si sa pleci acum cu fata, sau mai stai 30 de minute pana mai vine cineva si platiti fiecare cate 4 lei? Produsul e acelasi.
La fel cu berea, vrei Timisoreana la tine in Iasi? Ori platesti in plus ori astepti pana merita sa facem un transport pana la voi ca sa merite banii. Mbine, solutia de mijloc e sa mai deschidem o fabrica in Bacau. Da' problema asta o fost si in Scotia la mutarea fabricilor de whisky din locurile lor "natale", in ciuda traditiei, economicul primand.
Referitor la articol:
Temperatura din camera nu mi se pare minciuna, ala e contextul, nu exista o scala unica universala: altfel si pasarile migratoare "mint", fugind de la frig la cald, oamenii din pesteri mint pentru ca nu se supun vantului taios de afara samd. La fel cum descoperirea fenomenelor ce permit obiectelor sa se ridice in aer a redefinit definitia de "zbor", pe cine mintim spunand ca zburam? Valoarea si banii nu ne-or fi apartinand, dar actul semnificarii da.
Singura minciuna pe care o gasesc in istoria omenirii este legata de semnificarea vietii, impresia ca ne putem sustrage lantului trofic. Incepand cu "umpleti pamantul si-l stapaniti".
Saturday, 2 October 2010
Pai si io aia incercam sa explic, ca nu-s "egale", da' daca domnu' nu doreste ?
Revenind, exista o scala unica si universala : temperatura aerului. De-aia am zis, deschide geamu' sa intre adevaru'. In mecanica ei situatia are suprapunere perfecta cu minciunile abstracte. De ce vor toate partidele o presa aservita, moguli etc ? A, ca sa nu se deschida geamul. Mbine.
Pasarile migratoare mint precit pot si ele.
Mintim lumea, ochiul universal, daca vrei. Da' ca sa minti nu se cere neaparat sa existe un mintit, ca nu-i vorba de abuz de incredere.
Saturday, 2 October 2010
Voi sunteţi amândoi tembeli. Cine a zis să coste Timişoreana la fel şi-n Timişoara şi-n Iaşi?
Culmea este că, dacă există o reţea de magazine în ambele locuri, să zicem Real, preţul va fi acelaşi, deşi costurile nu-s aceleaşi!
În Marea Britanie, citiii eu la Tim Harford, există unele supermarketuri la care, de pildă, uleiul are alt preţ la magazinul din City faţă de ăla din mahala, chiar dacă ambele magazine aparţin aceleiaşi reţele! (corect, zic)
Dar revin. Tarabagiul din piaţă şi şoferul de microbuz vând aceeeeeeeeaşi marfă, bă, în aceeeeeeleaşi condiţii, doar că unii se târguiesc, alţii nu. Şi hai, că nu-i BlueAir, nu se rezervă nimic din timp.
Eu am terminat cu voi, c-am obosit.
Saturday, 2 October 2010
Pai unii au timp, si se tirguiesc, si altii n-au, si nu se. Deci unii platesc cu bani, altii cu timp. Ce-i asa mare filosofie ?
(Daca unii se tirguiesc si altii nu rezulta ca nu-s "aceleasi" conditii, dreptu-i ?)
Saturday, 2 October 2010
Beranger:
Amandina la cofetaria C este X lei pe zi si X-Y lei seara cand risca sa fie aruncata - la cofetariile inteligente, zic.
Kilul de zahar e commodity si are durata de viata lunga, normal ca pretul e acelasi indiferent de momentul vanzarii. Da' ia vezi daca si margarina isi mentine pretul la 3 zile inainte de data expirarii. Zici ca ala nu mai capitalism, ca tu ai venit ieri si nu era reducere?
MP:
Stai putin, temperatura aerului este ea insasi contextualizata. Nu-i universala, variaza pe glob in functie de diversi factori; vulcanul cand incalzeste aerul e ok, dar omul cand incalzeste aerul de fapt incearca sa minta? C'mon.
Da si tu definitia minciunii pe care o aplici, ca vorbim de chestii diferite cred. Mie-mi pare ca e dat al fiintelor inteligente sa modeleze mediul pe cat pot ele.
Saturday, 2 October 2010
E adevarat ce spui, dar la momentul si locul la care te aflii tu, ea e una si-i data, atmosfera-i termostatul, activitatea umana e abaterea.
Vulcanul nu modeleaza mediul, vulcanul pur si simplu este. Si omul, si coiotul pur si simplu sunt, si in virtutea acestui fapt incalzesc intr-o masura mediul. Dar omul mai incalzeste si in vederea unui scop, nu doar dintr-o cauza.
Minciuna (in sensul acestui articol) e orice modificare intentionata.
Saturday, 2 October 2010
Acuma, io de exemplu nu-s de acord cu ce spui matale despre avioane și minciuni dar una peste alta cred că ai dreptate într-un fel.
Saturday, 2 October 2010
Domle, comunismu e un target asa, ca noi nu am fost comunisti, eram pe drumul spre comuniscm cum s-ar zice. Ei, drumu asta e cu probleme. So there is a will but no fucking way cum ar veni.
De exemplu in China a reusit comunismul deoarece s-a transformat in feudalism insa nu se stie exact cat mai tine povestea asta. In India comunismul e un succes (50% e sub partide comuniste sau direct sub ocupatie maoista).
Si pana la urma de ce sa nu admitem si ideea comunista, daca vrei la chibutz stai la chibutz, daca nu vrei dute-n.... deci national socialism, ca acolo-i asa.
Saturday, 2 October 2010
@Serafim E pai atunci zic ca-i totusi bine ;)
@cipslim In China a reusit comunismul pentru ca s-a transformat in capitalism. Pina reusea ca sine insusi era cam foamete, mari salturi inainte cu cazut in cap scl. India idem.
Saturday, 2 October 2010
nope ca nu e campitalism acolo in China, ala e feudalism. Ca muncitorii nu au dreptul sa faca sindicat si greva. Au un singur sindicat care ala apartine patronilor. Deci...
Cu India e invers ma, ca aia degenereaza in comunism acuma, si Nepal la fel.
Saturday, 2 October 2010
Pai faptu' de care zici indica mai degraba un capitalism salbatic. Tu crezi ca muncitorii englezi aveau dreptu' sa faca greva acu' o suta de ani, adica pe cind inca mai mergea masinaria (ca ei au inventat industrializarea, daca-i pina acolo). Ce-i ala Pinkerton ?
Cu India chiar nu-s la curent, o fi daca zici si te-ai interesat.
Saturday, 2 October 2010
1. "Pentru ca principala calitate a omului, ca fiinta cit si ca specie, este abilitatea de-a minti. " Tu dai o semnificatie nou actului de a minti-caloriferul, avionul, inselatul, comunismul- sunt aplicatii ale inteligentei umane ca si efort de adaptare continuu la frig, incapacitate de a zbura, plictiseala, imposibilitate de a calcula echitabil.
2." nici vorbirea (data omului ca sa-si ascunda gandurile)"?????-limbajul este instrumentul gandirii! ca uneori ne folosim de vorbe pentru a ne ascunde gandurile (adica MINTIM) ala-i un caz particular. Dar in noua semnificatie data de tine, da, vorba este instrumentul minciunii ca si capacitate de adaptare
3." “emotii”, dar sunt si alea minciuni, mici artefacte simplificate care au avantajul ca scutesc mintea neantrenata de efortul de-a intelege ce se intimpla. Emotiile sunt, daca doriti, modul subconstientului de-a va bate protector pe umar si-a va spune “nu-ti bate tu capsorul ala frumos cu de-astea”.
Uhaaaaa!ai recunoscut functia adaptativa a emotiilor, insa le-ai umilit saracele ca pe prostituatele psihismului uman! ele in sine sunt un act postcognitiv, decurg din interpretarea si rationlizarea unor senzatii, deci, ca cea a amicului tau ce te-a determinat sa rationalizezi raspunsul la problema lui in articolul asta controversat .
Saturday, 2 October 2010
Mai, nu au dreptul sa protesteze ca ii baga la bulau. Deci e feudalism, ce cacat de capitalism zici tu.
In capitalism ai drepturi, la ei nu ai nici unul. Sclavagism.
Saturday, 2 October 2010
Adaptarea la mediu prin falsificarea lui s-ar numi cum altfel ? Ori prin expresia proprie, minciuna, ori printr-o expresie perifrastica, "adaptare la nou", "aplicatie a inteligentei" scl. Sensul pe care-l dai tu termenului de minciuna este nou si in particular convenabil ales, dar cam impropriu.
2. Iar gindirea este instrumentul minciunii, in general. Daca te preocupi sa studiezi semiotica, prima chestie de care te impiedici e calitatea fundamentala a oricarei expresii : aceea de-a falsifica sensul pe care chipurile il exprima.
3. Sunt prostituatele psihismului uman. Tocmai pentru ca sunt un act post-cognitiv (vad ca pe asta suntem de acord, am mai zis si eu pe undeva, despre vise si emotii), si tocmai pentru ca se ocupa cu rationalizarea.
Da' zi ultima fraza iarasi, si mai explicit.
Saturday, 2 October 2010
@cipslim Eu am mai explicat odata diferenta intre capitalism si socialism, inter alia. Capitalismul n-are nici un fel de treaba cu drepturile cetatenesti, vezi acolo discutia.
Saturday, 2 October 2010
Asai mey, zic eu. Nu e adevarat ca imi stergi comenturile pe care le las cu postarile tale, astai numai o opinie dea mea, care e la fel de buna ca oricare alta opinie. Cei adevaru? Nu se exista pe blogu asta. Adevaru e ce zice Mircea Popescu. Maine poimaine te faci Capitanu in Garda de Fier. Ca si la ala ia placut poeti.
Saturday, 2 October 2010
Spam goes to spam, domnu'. Eu ce vina am ca tu nu sti scrie singur ?
Saturday, 2 October 2010
dadatroll says: e doar o citare nui spam
(filtru pe similaritatea cu textul initial sau stergere manuala?)
Saturday, 2 October 2010
Huh, you're fast nigga.
Saturday, 2 October 2010
N-am inteles rationamentul, daca iti dau una-n cap cu masa de masaj e doar o mingiiere, nu-i crima ?
Nu renteaza, nici ca procesor nici ca efort sa te apuci sa bagi ditamai filtru'.
Problema majora e ca n-am nevoie sa citesc zece mii de caractere in comentarii, si mi s-o plins o duzina de oameni ca-i deranjeaza. Inteleg punctul de vedere, altfel nu ma oboseam.
Saturday, 2 October 2010
De ce co si nu con...substantiala?
Saturday, 2 October 2010
Ca-i o alegere. :D
Monday, 9 December 2013
Dear Sir,
I am a financial engineering student and futures trader and tasked with producing a pricing model for American style options on bitcoin. Would you use the the Garman–Kohlhagen variation on Black Scholes? If so what would you suggest for the "foreign" (ready bitcoin) risk free interest rate?
Regards,
Marshall Shoemaker
marshall@flockingbehavior.com
Monday, 9 December 2013
Strange article you've picked to comment on.
Sunday, 28 July 2019
Chiar așa, ce-i ăla Pinkerton?