Masuri de urgenta

In alte zari de soare pline exista obiceiul indoielnic de-a face copiilor in scoala educatie in ce priveste masurile de urgenta pe care un cetatean poate ajunge sa aiba a le lua, pentru protejarea vietii semenilor. La noi nu se prea practica, si nici nu s-a prea practicat istoric vorbind, asa ca am remarcat eu ca o buna majoritate din adulti n-au habar cam ce-ar putea si ce-ar trebui sa faca in anumite situatii mai speciale. Zic ca nu strica o scurta lista, asa, de control.

I. Trauma. Cineva o incasat-o, asta-i clar. Ori ca l-o calcat masina, ori ca l-o lovit meteoritu', fapt e ca zace lat. Prima intrebare ce avem a ne-o pune cand descoperim omu' lat este daca e sau nu e sub tensiune.

Daca e sub tensiune, indepartam cablul, sau in fine separam persoana de sursa curentului electric, protejandu-ne insa cu atentie de orice medii conductoare. Doua chichite care ne pot surprinde sunt lichidele (daca de exemplu punem piciorul intr-o balta care face contact o putem pati si noi) si obiectele insuficient izolate (o coada de mop de exemplu are in general o structura metalica pe care e intins ceva plastic subtire, si in general insuficient izolant).

A doua mare intrebare pe care avem a ne-o pune e daca pierde sange. Daca pierde sange sunt cazuri in care putem face ceva, si sunt cazuri in care nu putem face nimic. Daca pierderea e localizata si in desfasurare, in general putem, precum urmeaza : daca rana e la nivelul membrelor, aplicam imediat garou la incheietura dinaintea ranii, pornind dinspre inima. Intr-o masina, de departe cel mai bun garou este chiar centura de siguranta, daca e accesibila. Daca nu, pantalonii sau camasa de jeans sunt un garou de facto, avem doar a apuca si-a strange. Daca nici, cravata, cureaua sau ciorapii de dama (ai dumneavoastra, nu ai victimei) sunt alternative perfect utilizabile. Daca rana nu-i la nivelul membrelor, putem incerca sa localizam si sa blocam circulatia eferenta prin palpare, adica apasand cu mana.

Daca pe de cealalta parte pierderea e generalizata sau deja desfasurata, nu mai putem face nimic. Faptul important de inteles aici este ca esangvinarea survine unei deschideri a arterei femurale, de exemplu, in mai putin de doua minute. Nu exista serviciu de ambulanta pe lumea asta care sa ajunga la locul faptei in doua minute, si daca nu interveniti dumneavoastra, pe loc, omul acela va muri. Daca interveniti, omul va supravietui.

Chestiile astea pot parea de natura SF, dar hai sa va spun povestea lui Hajime Hori, un cetatean japonez care cumparase (si relansase) o fabrica de rulmenti pe-aici pe la noi, pentru a muri stupid, "in mai putin de cinci minute", muscat fiind de-un caine, fix in spatele genunchiului. Adica acolo pe unde trece, periculos de aproape de piele, artera femurala. Daca paznicul blocului stia ce are de facut, omul ar fi si astazi printre noi, si odata cu el si locuri de munca pentru un numar de muncitori.

Daca persoana nu pierde sange, urmatoarea intrebare la care aveti a raspunde este daca se afla intoxicata alcoolic. Asta se descopera usor dupa miros. Daca nu-i intoxicata alcoolic, cel mai probabil (ca le luam in ordinea probabilitatii) este un soc hipoglicemic. Acesta apare doar la anumite persoane (anume, care sufera de diabet), si se stie dinainte ca el ar putea aparea. Ca atare, veti gasi probabil la o inspectie rapida o carte de identificare ori alt simbol, precum si masuri paleative - ca de exemplu o seringa gata pregatita. Persoana se afla cel mai probabil intr-o stare semi-constienta si va poate ajuta.

Daca nu-i cazul de hipoglicemie, urmatoarea intrebare este daca persoana respira sau nu. Daca persoana nu respira, moartea va surveni fara discutie intr-un sfert de ceas, si daunele ireversibile asupra scoartei cerebrale inca si mai repede. Ca atare, va revine sa resuscitati omul, pentru ca ambulanta poate ajunge sau poate nu ajunge in zece minute. Daca vi-e cultural imposibil sa sarutati ranitu', puteti proceda la respiratie gura la nas cu aceleasi efecte. Nu insist pe tema cum se face scl, e plin internetul de informatii. Insist insa pe partea ca e pacat sa n-o faceti.

Daca persoana nu-i sub tensiune, nu pierde sange, si respira, nu este mare lucru pe care-l puteti face pentru ajutor. Este insa un lucru pe care e foarte indicat sa nu-l faceti : nu miscati persoana daca aveti cele mai mici motive sa suspectati ca s-a lovit la coloana. Si bineinteles, in toate cazurile de cetatean descoperit lat, aveti a chema ambulanta.

II. Colapsul. Exista un numar de motive pentru care o persoana se poate prabusi subit. Doua dintre ele (anume, betia si hipoglicemia) le-am tratat deja, si nimic nu s-a schimbat intre timp.

Infarctul (indiferent de localizare, miocardic, cerebral etc) este urmatoarea cauza ca probabilitate. Nu este mare lucru pe care sa-l puteti face, dincolo de a chema imediat ambulanta. Mai ales in cazurile de infarct miocardic timpul = inima, si ca atare e zor mare. O pastila de aspirina ajuta, si daca omul o poate mesteca, se recomanda.

Caderea de calciu e urmatoarea la rand, si afecteaza mai ales femeile tinere si la inceputul maturitatii, mai ales insarcinate. De aceeasi natura, spasmofilia, epilepsia scl. Nici una dintre acestea nu pun viata persoanei in pericol imediat, aveti a va asigura totusi ca nu-si musca sau inghit limba. Pentru asta, un obiect cam de grosimea unui deget, de preferinta din lemn, se introduce frumos de-a latul intre dinti, ca zabala calului. Simpul vertij, cu sau fara anemie, afecteaza iarasi preponderent femeile, si nu prezinta mari riscuri imediate, dincolo de un eventual cucui.

III. Febra. Febra este cel mai clar semn al unei stari de boala. Exista o diferenta intre febra simpla, in care hipotalamusul seteaza o temperatura corporala mai ridicata decat normalul, pe care o implementeaza, si hiperpirexia, in care temperatura corpului scapa de sub controlul simpatic. Aceasta din urma poate surveni din numeroase cauze (insolatie, sepsis, sindrom de soc mecanic, infarctie majora - adesea intestinala etc), e o urgenta medicala, si poate duce inclusiv la moartea individului. Punctul de hiperpirexie e undeva intre 41 si 41.5 grade, in nici un caz o stare febrila nu va ajunge la temperaturi atat de mari. Orice febra de 40 si peste necesita urmarire de teama acestei posibilitati.

Contra febrei masurile de protectie sunt de doua feluri, medicamentoase (de preferinta paracetamol, daca nu metamizol sodiu [aka algocalmin]) si termice (anume, lichid fierbinte, atat cat poate fi tolerat). Receptorii de temperatura se afla foarte aproape de bolta palatina (cerul gurii), cresterea temperaturii in gura inchizand un arc reflex care in cazul febrei simple reduce temperatura corpului. In tot cazul managementul febrei include hidratarea abundenta.

Cam asta ar fi povestea minimala a masurilor de urgenta pe care orice om adult si responsabil trebuie sa poata a le duce la indeplinire in orice moment.

Eu va urez, bineinteles, sa nu fie nevoie. Dar daca ajunge sa fie nevoie, faptul ca ne-am bazat ca nu va fi nevoie ar fi o scuza deosebit de slaba.