M-ati prins cu mata-n sac

Trilema primeste cate 100 de comentarii la zi. In zilele proaste. In zilele bune, mai catre 150. Am avut si zile de 200. Asta-i bineinteles recordul, pentru un blog. Sigur ca se vor gasi cetateni care sa conteste faptul, cum se vor gasi cetateni sa conteste orice alt fapt. E in firea lucrurilor, si nu despre asta voiam sa scriu oricum.

Din atata amar de discutie, pentru ca am observat ca lumea rar se inghesuie sa lase doua cuvinte pe-aici, ori se abtine cu totul ori scrie asa, cat de-o lucrare scrisa la limba si literatura romana (obicei care mie mi se pare bun si sanatos, si despre care, daca ma intreaba cineva, raspund ca probabil se datoreste si obiceiului meu, de-a scrie articole adevarate, iara nu insailari din doua cuvinte) nu se poate sa fie toate bucatelele individuale in acord cu autorul. Ar fi si scarbos.

Dintre speciile dezacordului, cea mai frecventa ar trebui sa fie aia ca te-am prins cu mata-n sac, cel putin judecand dupa traditia blogurilor romanesti de pana acum. Nu este, fie pentru ca am foarte mult noroc, fie pentru ca am grija ce articole public, fie din orice alte motive in a caror discutie putem eventual intra la comentarii.

Dintre comentariile fiecarei zile, undeva intre jumatate si trei sferturi se adreseaza articolelor recente (ultima saptamana, sa zicem), iar restul articolelor vechi, uneori de-acum un an sau mai bine. Cat de umitor ar fi atunci daca iata, un articol vechi de-un an se vadeste cu totul alaturea cu drumul ? Pana la urma, cu aproape o mie de articole publicate, n-ar fi neaparat lucrul mirarii sa mai apara, sa se mai strecoare, se intample, sa [orice alt verb care denota clar ca nu-s vina mea, evident] cate-o inexactitate ori eroare flagranta, pe care comunitatea s-o prinda.

Si se mai intampla, dar lucrul dracului ca se intampla maruntisuri. Cel mai frecvent baiu-i ca eu nu stiu scrie romaneste chiar bine. Am inca dificultati cu i-urile, de exemplu. Din fericire, problema se repara, nu-s nici pe departe la fel de handicapat astazi cum eram acum doi ani de zile pe tema asta, cand ma aflam dupa cinci ani in care nu scrisesem si nu vorbisem mai mult de-un rand de romana intr-o luna. In curand va disparea cu totul.

Le puteti gasi usor prin arhiva, pentru ca indeobste multumesc tragatorilor de maneca, la comentarii. Dincolo de chitibusuri de gramatica, se mai intampla din cand in cand chestii mai substantiale, pe care iarasi le recunoasteti usor, in text : sunt taiate cu rosu. Un exemplu la iuteala va dau eu aici, si daca va mana curiozitatea gasiti restul si singuri.

Nu cred sa fie o duzina in toata arhiva. N-am stat sa numar, asa ca iata o buna ocazie de-a mai adauga unul, chiar aici.

Si mi se pare mie, precat ma duce capul, ca treaba asta nu-i putin lucru. E plina Trilema de afirmatii categorice, la fiecare articol, exact inversul invataturii lui Samuel Clemens,

The less a man makes declarative statements, the less apt he is to look foolish in retrospect.

Pentru ca oricine se poate crede bloger important, credibil scl. Drumul spre a chiar fi mi se pare ca trece si prin padurea asta.