Literatura
Am a va prezenta un blog. Dupa cum se vede rar fac asa ceva, dar nu din alt motiv decat ca rar se-ntampla sa am ce prezenta. Sigur, articole bune se mai gasesc, dar diferenta intre un articol bun si-un blog bun e cam aceeasi ca si intre o gagica buna si-o nevasta buna.
Asta e.
Ca o paranteza, sa notez ca in mod remarcabil nu l-am gasit eu (blogul), ci m-a gasit ea pe mine (autoarea) : si-a facut cont pe fain si-a adaugat cateva comentarii si vreo doua articole. Pana acum fara exceptie eu eram gasitorul. Inversia se datoreste fie faptului ca m-am lenevit (ceea ce intr-o masura e adevarat, nu mai aloc azi aceleasi resurse urmaririi blogosferei ca acum 12 luni) fie faptului ca autoarea, incepatoare fiind in practica literelor internaute are comportamente deviante (in sensul stiintific al termenului) fata de norma, ceea ce-i reduce sansele de-a fi gasita prin procedee algoritmice si cvasi-algoritmice. Oricum ar fi, e un punct interesant pentru mine.
Dar sa revenim. Sunt la mare moda, si tind sa acopere orice altceva in discursul public abordarile excesive, violente ale emotiilor din jurul sexualitatii. Gandire sarbeasca, o omor, il omor, ma omor, daca se fute cu altul, daca nu-i de acord sa se futa cu mine, prostii de-astea. Sigur, isi au si ele locul lor. Uneori. Rareori. Pustan fiind, adica pe cand intrebam si ceream in loc sa spun si sa iau imi amintesc limpede ca nu asa gandeau nici femeile pe care le-am despartit si nici barbatii cu care le-am impartit pe ele, intr-un orasel oarecare de sub un deal oarecare.
"Si ce, doara nu-i facuta din sapun, sa se termine" e o abordare mult mai apropiata si de ce-am apucat eu, si de ce pare a fi, la o examinare care uite decurge deja de fo' 10-15 ani, realitatea. Sau, in termenii Doinei Popescu, "De ce s-o bat, tov comandant, că pentru mine a-nvăţat săraca!". Sigur, curgerea calma si lenesa a vietii intre oameni mai inclinati sa se simta bine decat sa se agite aiurea n-are aceeasi valoare televiziva ca urletele, strigatele si alergarile in loc proprii tiganimii (care nu-i, apropo, nici intr-un caz popor semit). Pe de alta parte, n-am nici varsta, si-mi place sa cred ca nici inclinatiile (sclintelile ?) de personalitate care mi-ar permite sa-mi impart erosul cu televizorul.
Fie si numai sub acest aspect si vocea Doinei Popescu ar fi o adaugire valoroasa blogosferei, un fel de Hemingway sau Twain intr-o lume de Byron si Poe, strigandu-le mut "da' reveniti-va, ba!". Dar mai sunt si alte, destule aspecte, pe care daca nu-i suparare v-oi lasa sa le gasiti singuri.
Ce conteaza, dincolo de faptul ca scrie articole bune, dincolo de orice discutie punctuala pe metode, tehnici, pe articole individuale este ca are un stil de-a scrie articole bune. Va amintiti probabil discutia, n-o mai repet. Asta este, pana la urma, principala cerinta pentru un bloger si-n 2010, cum a fost si-n 2009, si cum probabil, ma gandesc, banuiesc, va ramane si-n 2011.
A, literatura. Vreti sa spun care-i legatura articolului cu titlul. Bine. Simplu : sa fie clar ca orice discutie despre bloguri este o discutie despre literatura, si orice discutie despre literatura e o discutie despre bloguri. Punct. Clar ?
A, da, exista niste obiecte anacronice, zise carti, compuse din ceva motiv din bucatele de hartie lipite laolalta, lipsite de posibilitatea link-ului si fara google asociat. Ele nu sunt literatura, exact asa cum trasurile nu sunt mijloace de transport. Au fost, sigur ca da, si la momentul la care erau, erau. Acel moment a trecut, si a trecut pentru totdeauna. Mijloacele de transport sunt astazi masini, si literatura este astazi bloguri. Orice discutie despre carti e doar o discutie despre istoria literaturii, astazi, asa cum orice discutie despre mituri, basme si eresuri era o discutie despre istoria literaturii, ieri. Protoliteratura.
Asta e. Ma bucur ca am fost pe scena.
Sunday, 20 June 2010
Deci e din Timisoara?
Sunday, 20 June 2010
Da' habar n-am, sincer sa fiu. Ian sa vedem.
Sunday, 20 June 2010
Zice ca-i din Braila.
Sunday, 20 June 2010
Bună Mircea!
Ţi-ai asumat un risc promovându-mă prin acest articol! Dată fiind coincidenţa de nume, va crede lumea că-ţi promovezi neamurile!
Uite nişte OUĂ DE ŢĂRAN şpagă pentru că ai scris un articol despre proza mea afurisită:
http://doinapopescu.wordpress.com/2010/01/10/oua-de-taran-aveti/
Şi pentru ce-i ce te vor critica zicând că-ţi promovezi mătuşa, poftim de te apără cu PUTEREA BLESTEMULUI.
http://doinapopescu.wordpress.com/2010/01/17/puterea-blestemului/
Sunday, 20 June 2010
E pai da, ca n-o fi prasit bunicu' toti Popestii din tara ?
Apropo de care, imi amintesc un banc. Cica pe cand vizita Ceausescu Regina Angliei se aliniaza comitetu' de primire, si Regina incepe sa-i prezinte, Lord Derby, Lord Somerset, Lord Dolhousie, Lord Kerr etc. Dupa care incepe si Ceausescu, pe-ai lui : Popescu Ion, Popescu Marin, Popescu Alfonse si la un moment dat si-un tinerel spilcuit si subtiratec asa, cu tuleiele abia mijite, Popescu Gheorghe.
La care englejii incep sa-si sopteasca intre ei, foarte impresionati : "Asa tanar si deja Popescu..."
Sunday, 20 June 2010
Şi încă ceva.
Nu eşti singurul care s-a gândit la Hemingway.
Regizoarea Anca Cismaru mi-a cerut să dramatizez romanele mele COMISIA ZÜRICH, Dumnezeu era-n vacanţă şi ARDEI IUŢI pentru a le pune în scenă la Teatrul Maria Filotti din Brăila dar şi... BĂTRÂNUL ŞI MAREA de Hemingway.
Sunday, 20 June 2010
Da, eu sunt atât de bună că m-a făcut Popescu într-o oră. Exagerez! M-a cerut de nevastă într-o oră, dar l-am dus cu preşul vreo zece luni. Deci m-a făcut Popescu pe la 20 de ani. Foarte tânără... şi deja Popescu!
Monday, 21 June 2010
De multe ori o gagică bună este şi o nevastă excelentă! Nu contează a cui...
Monday, 21 June 2010
I-auzi ? :D
Sunday, 10 October 2010
Asa cum zicea si Doina unii or sa aiba impresia ca-ti promovezi rudele. Eu cand am citit numele ma gandeam ca e o ruda.
Sunday, 10 October 2010
Hahaha zic sa citesti si continuarile :D
Saturday, 11 December 2010
Dom'le îmi place cum scrii. Ai talent. Nu știu ce să zic despre noul sistem de credite, dar de scris scrii bine.
Saturday, 11 December 2010
Sa sie primit!