Libertate si muzica
Reciteam discutiile de pe blogul lui Mircea Baniciu (il stiti, apropo ?) despre eterna si nesfirsita rupere a formatiei aleia. O formatie buna, stiu, multa lume in Romania o crede excelenta datorita relativei saracii a productiei autohtone, dar ea e pur si simplu o formatie buna, sau ma rog, a fost. Zice Ioji Kappl :
Deci eu socotindu-mä un om liber, un liber profesionist intr-o Europä liberä nu pot sä accept un asemenea contract decat cu riscul de a mä träda pe mine insu-mi.
Dincolo de grafia aproximativa, scuzabila unuia care pina la urma nu traieste in spatiul cultural al limbii romane, ideea ma preocupa. Pentru ca nu-mi amintesc formatie de muzica de nicaieri, din nici un loc, din nici un timp, care sa fi functionat pe principiul asta al libertatii, de klaviermeister austriac membru in ghilda si liber sa calatoreasca asa cum se intelege si se percepe Kappl.
Dimpotriva, toate formatiile care-au facut o minima brinza in istoria muzicii de dupa razboi au fost conduse de-un mic Stalin, de-un mic Hitler, de-o mina de fier. De un stapin, pentru ca pina la urma asta sunt membrii unei formatii, slugi bagate la stapin. Sclavi. In cel mai pur si complet sens al termenului, ei au a fi supusi si obedienti comenzilor, ordinelor, poruncilor stapinului lor, sefului formatiei.
Daca stapinul moare, formatia dispare. Ce-a fost Queen fara Freddie ? Exact, un peste fara cap. Daca membri pina ieri supusi ajung, fie din cauza banilor, fie printr-o schimbare de paradigma sa hmmm... nu sa conteste, ca nu se pune problema de contestatie, dar sa nu mai simta, in fiecare moment, la fiecare respiratie si prin fiecare bataie de inima vointa stapinului lor, caruia sa i se supuna magnetic, daca ajung ei sa traiasca fara a avea mereu pula metaforica a sefului in cur formatia moare. Toate exemplele de formatii destramate din 1950 si pina astazi pot fi explicate pe aceasta filiera, a ruperii legaturii intre sclavi si stapin.
Luati Aerosmith, care mie-mi place de cind ma stiu. Toti sunt papuselele gonflabile ale lui Steven Tyler, supusi si obedienti intotdeauna. Recenta lor despartire s-a jucat exact pe linia supunere-nesupunere, si s-a rezolvat exact pe aceeasi linie : prin supunere. Asta la oameni care cinta deja de cincizeci de ani, care-au tras pe nas si bagat in vena mai mult material decit tot consumul Romaniei de la Razboiul de Independenta incoace, care vorba ceea nu mai sunt niste pustani.
Ideea nu se gaseste cu totul straina practicilor traditionale, nici vorba sa fie o ciudatenie pop, o bizarerie a societatii moderne. Revedeti regulile calusarilor, sub clamata "sacralitate" a vatafului se ascunde foarte simplu, foarte clar si foarte direct o obligatie de supunere totala, si pina la urma absolut sexuala (ori altfel n-am inteles eu ce rost are abstinenta membrilor).
Iata deci ingredientul necesar (dar poate nu suficient) al unei trupe de succes : ea este in fapt un harem neconsumat sexual, ci artistic. Iata de ce nu-i o idee buna sa cinti cu prietena/prietenul, si formatiile de acest tip nu supravietuiesc petrecerii de majorat. Iata de ce "talentele", 'arfele, figurile si impresiile liderului nu sunt superflue, si iata de ce nu s-a dispensat nimeni de ele in zeci si zeci de ani, de mii de ani. Ele nu sunt superflue asa cum aburul ce iese din oala de supa nu este superfluu, ci sunt tocmai semnul functionarii in parametri a oalei de supa.
Este Covaci "de vina" pentru ca s-a spart Phoenix, si pentru ca reunirea nu le-a reusit ? Sigur, de ce nu, daca doriti este de vina. Ar trebui sa-i fie rusine c-a facut (si nu ma indoiesc nici un moment c-a chiar facut) diversele mizerii de care-l acuza fostul lui sclav, actualmente muzician liber intr-o lume libera, Kappl ? Sigur, daca doriti ar trebui sa-i fie rusine.
Dar astea sunt judecati improprii, aplicate cu mina dulgherului asupra sculpturii florentine, cu mina zugravului asupra tabloului olandez, nu mi se pare ca isi au, intr-o judecata sanatoasa, locul.
Intr-o judecata sanatoasa tot ce putem spune este ca trupa n-a mai functionat. Si putem eventual intelege ca n-a mai functionat datorita unei mutatii a modelelor mentale ale componentilor (dinspre totalitarianism inspre libertate) care le-a corupt din nefericire si abilitatea de-a se supune si de-a sluji, facindu-i astfel inutili si, inca si mai grav, inutilizabili.
Cum vi se pare ?
Monday, 4 October 2010
''Este Baniciu de vina.. ?'' - Cred ca nu Baniciu, ci Covaci era acolo.
Altfel, depinde pana la urma de trupa. Sunt si exemple de trupe ''renascute'' dupa separarea de lider. In Queen Fredie clar nu era singurul talent, doar ca era de departe cel mai mare talent pe aria lui (vocala) si cel mai vizibil.
Monday, 4 October 2010
Corect lol, m-au dus vorbele.
Nu-i neaparat vorba de talent, sau de calitati manageriale sau de orice fel de calitati. Adesea talentul adevarat e submisiv. Liderul e pur si simplu asta si atit, lider.
Ia relatia Elvis - Tom Parker, in care liderul nici macar nu cinta.
Monday, 4 October 2010
Nu trebuie sa fie neaparat o mana de fier cel care poate pune in pericol existenta formatiei daca dispare, ci un adevarat talent sau un caracter ce nu se da oricand batut.
Trebuie sa recunoastem ca nici G'NR nu este ce a fost cu Slash, nici Pasarea Colibri nu mai este ce a fost cu Florian Pitis.
Monday, 4 October 2010
i4ever : Pasarea Colibri nu mai e, punct. Ca se mai strang ei la o cantare e altceva. Au fost si destule mici conflicte creative intre Baniciu si Vintila, fiecare venind cu repertoriul lui...etc. Pasarea Colibri era un supergrup (in sensul muzical al termenului) iar supergrupurile n-au o viata lunga - chiar daca a fost de departe cea mai buna formatie folk romaneasca. Regretatul Pittis doar a punctat ce se cam prefigura deja dupa Cantece de Bivuac.
Monday, 4 October 2010
Ies si lucruri bune din despartirile astea. Se pare ca sunt si situatii in care un fost sclav devine o mana de fier mai buna decat cea din fosta trupa.
De exemplu, o trupa buna, Creed s-a destramat pentru ceva ani din cauza neintelegerii dintre solist (Scott Stapp) si ceilalti membri, in special chitaristul. Chitaristul (Mark Tremonti) a pus bazele unei noi trupe, cooptandu-l pe Myles Kennedy (noul solist). A rezultat Alter Bridge, o trupa cu o voce net superioara celei de la Creed si cu niste solo-uri de chitara care ma ung la suflet.
Nu, nu sunt mare cunoscator in materie de muzica, dar mi s-a parut un bun exemplu, imho. Alter Bridge is a jewel.. sau cel putin albumul "Blackbird".
De exemplu: http://www.youtube.com/watch?v=11IFl2G3h0Y
(si melodia Blackbird e foarte tare)
Monday, 4 October 2010
@krossfire De acord.
@Catalin Dap, bine punctat. Pina la urma cine n-o luat cu biciul pe spinare nu stie cum sa dea sa doara, sau ceva.
Tuesday, 5 October 2010
Tema liderului maxim nu este una nouă. Skid Row a decedat fără Sebastian Bach, căruia nu-i merge rău deloc, White Lion nu mai există fără Mike Tramp şi tot aşa. La mijloc îi avem pe GNR, care mai trăieşte doar din ambiţia dementă a lui Axl de a se face de râs. Trecem în partea cealaltă şi ne gândim ce ar fi Metallica fără Lars Ulrich sau Manowar fără DeMaio, de data asta ăla pe bune. Sunt lideri care pot schimba sau distruge lucrurile. Din nefericire, Covaci este genul de Axl, pentru că nu va accepta vreodată că fără Baniciu acea formaţie este la pământ. Experimentele cu rataţii de la Talisman sau cu vocali inventaţi peste noapte au dovedit că lucrurile nu merg aşa. Aşa că a făcut praf o formaţie care nu trebuia să dispună de soarta asta.
Şi să nu uit să menţionez numele unui alt bou, pe numele lui Adi Bărar. Ăsta le-a interzis trupeţilor Cargo să se ocupe de altceva în afară de muzică, recte să dispună de un job. Rezultatul a fost simplu, Kempes a plecat să-şi salveze familia, iar Cargo mai are puţin şi atinge performanţele minunatei trupe Voltaj, ăia de cântă fără chitări în priză.
Discutăm până mâine pe tema asta :))
Tuesday, 5 October 2010
De acord cu ce zici. Am suferit un mic exercitiu in penibil cind stind de povesti cu un tip ce emigrase prin '79, deci acum treizeci de ani! am ajuns din vorba in vorba la formatia aia de muzica, cum ii zicea! cea mai tare formatie de folk-rock zice omul, si incepe sa-mi povesteasca cum plingea el la concerte. Ma gindesc cit ma gindesc si zic Phoenix ?! Da!! Phoenix!!! Si se repede la calculator sa caute pe youtube. Unde iti dai seama ce gaseste, asculta fragmente din 3-4 melodii dupa care se intoarce asa confuzat spre mine, nu, nu era asta, oare cum se numea ? Mnoa, ce sa-i mai zici, ca alea vechi nu-s pe iutub.
Ideea lui Barar a fost una de-aia pe hirtie buna (ca noa, dedicatie => rezultate) da' in practica deosebit de proasta, ca nu vaz ce puteau ei realiza astfel, sa preia si nisa BUG Mafia si astfel sa se stringa destui romani rupti in cur cit sa sustina o trupa ? Pe o piata prapadita ca asta romaneasca, unde oamenii au mari dificultati mentale in a plati, ca se percep fraieri daca n-or furat ce folosesc, si de asemenea cistiga mai putin decit vesticii isi platesc putorile ca sa stea deoparte si sa nu incurce lumea ce sanse ai sa traiesti din cei 100,000 maxim fani Cargo ?
Da' vorba ta, pina miine.
Tuesday, 5 October 2010
Confirm pozitiv, ca să citez un clasic în viaţă :)
Tuesday, 5 October 2010
Eu unul nu cred ca succesul unei formatii are legatura NUMAI cu "micul Stalin" din fruntea ei.
Are legatura in primul rand cu "scanteia" care-i leaga pe acei oameni intr-o perioada de timp. Asta inseamna compozitii (unii le fac f. bine, altii le canta f. bine), si impreuna au acea "scanteie". Dincolo de asta e talentul, carisma, unii o au, altii nu si de aici vine ulterior succesul la public mai mic sau mai mare.
Da, are un rol si managerul (nu prea inteleg ideea de stapan al formatiei), care la Beatles a fost Epstein si s-a vazut ca atata vreme ca el i-a tinut uniti (interese materiale & muzicale deopotriva) lucrurilor au mers bine. Cand aceste interese au avut directii diferite, totul s-a rupt.
De ce nu vorbesti de cazuri precum Rolling Stones sau U2 ?
Probabil ca exista mici probleme peste tot, dar exista cineva care stie sa impace orgoliile, interesele personale / materiale / muzicale ale tuturor, si are grija ca pe scena sa fie totul super ok.
Acel om a fost Covaci demult, si nu mai poate fi astazi. Acesta este motivul destramarii, nu merge sa faci totul pentru tine calcandu-i in picioare pe ceilalti.
Ar fi bine sa vorbim de alte trupe care chiar merg inainte. Ce-i uneste, ce-i desparte? Daca pui problema in felul asta, s-ar putea sa afli si raspunsurile la intrebari...
Tuesday, 5 October 2010
E, pai clar ca din punctul ala de vedere nu-i suficient atit, un mic Stalin. Altfel ar fi simplu de tot, ar geme rafturile de muzica buna spre exceptionala, ca mici Stalini gasim vorba ceea, in fiecare birou de functionarime, la orice oficiu postal scl.
Dar zic ca adeseori scinteia aia e legata cumva indivizibil de micul Stalin. Dar la Beatles liderul n-a fost Epstei, ci McCartney in sistemul teoretic prezentat de mine. Desi poate mai propriu ar fi sa spunem ca Beatles au avut un lider bicefal, pentru ca intr-adevar este si ce spui tu apropo de calitatea de liant a lui Epstein si a banilor.
La U2 mi se pare clar si indiscutabil ca Bono confirma teoria mea (pe de alta parte Bono e facil, de-aia am si evitat exemplul, el confirma cu gratie orice teorie, inclusiv aia lansata de Trey Parker/Matt Stone in Southpark). Rolling Stones e un exemplu mai dificil, adevarul este ca nu-s neaparat foarte la curent cu dinamica lor din spatele scenei. Intr-adevar nu-mi pare ca se poate zice ca Jagger (sau Stewart) se muleaza chiar asa de bine pe rolul descris de mine.
Eu sunt pentru sa vorbim de cit de multe trupe cit de serios, pentru ca mi se pare ca tragind de firul asta vom gasi pina la urma ceva.
Tuesday, 5 October 2010
La Beatles ca si la Phoenix au fost mai multe valori / talente categorice, decat in alte trupe. Eu as fi zis ca liderul ar fi fost Lennon.
Sa zicem ca ca la Rolling Stones liderul si talentatul e Jagger, la U2 e Bono. Ok, la Beatles avem deja 2 f. importanti, la Phoenix sunt deja 3 (Covaci, Kappl, Baniciu). De aceea era nevoie de un liant intre cei trei.
Phoenix e insa un caz super special, pune la socoteala faptul ca ei fost despartiti complet cel putin 15 ani, nu doar Baniciu de ceilalti, ci si Kappl de Covaci (erau impreuna in Germania, fiecare cu treaba lui). Dupa 15 ani de despartire nu poti sa refaci totul ca inainte, nu ar fi mers. Deja Baniciu mare vedeta in Romania, Kappl isi castiga existenta ca liber profesionist... nu mai avea nimeni nevoie de Covaci.
In '70 sigur ca lucrurile stateau altfel.
Aici e o mare diferenta daca vrei intre ei si alte trupe. Daca la Queen pleca Freddie, ceilalti isi cautau de lucru. Aici "ceilalti" ne-lideri daca vrei, aveau demult de lucru, si trebuiau motivati sa vina la Phoenix.
In anii '90 cand au reincercat ceva impreuna n-a durat prea mult (nu stiu cate concerte au avut cu toti 3 pe scena). Perioada din 2000 a durat parca un pic mai mult. M-am gandit ca poate ca banii i-au adus impreuna din nou, dar n-a mai existat scanteia aia. Si atunci era normal ca la primele probleme financiare intre ei, totul sa se rupa.
Tuesday, 5 October 2010
@Claudiu G -
La Beatles, problema se tranşa între Paul şi John. Eu aş spune că liderul a fost Yoko Ono, ea a reuşit să facă praf, ceea ce alţii se cam chinuiseră să rezolve. Pentru Rolling Stones votul meu s-ar pune pe Keith Richards, adică omul care l-a adus de multe ori pe Mick de unde plecase.
În ceea ce priveşte Phoenix, trupa era vie şi azi dacă Nicu, nea Nicu, ar fi înţeles un singur lucru: vocea şi imaginea de care era nevoie aparţine lui Baniciu. De aici s-ar fi păstrat şi relaţia cu Kappl şi s-ar fi ajuns în cu totul alt loc, nu în lălăitul alături de Colen şi Oprea. Ăsta este cazul special, aş spune că românesc: să nu ai puterea de a da Cezarului ce-i aparţine, pentru că asta te-ar duce, crezi tu, în linia a doua. Ei bine, Nicu nu a înţeles că ar fi fost tot acolo, în prima...
Tuesday, 5 October 2010
@Claudiu G Lennon imi parea categoric talentat dar si categoric submisiv fata de McCartney. Nici intr-un caz nu ma dau drept mare expert in Beatles, sunt sigur ca exista oameni care au citit, au urmarit si cunosc mult mai multe amanunte relevante decit mine pe tema. E doar o parere, formata pe un 1% din material sau asa ceva, nici macar n-am habar cit. Dar din stiinta mea asa imi pare.
Acum, e perfect valabil ce zici tu, despre despartire scl, dar mi se pare ca se muleaza perfect pe ce zic eu : experienta libertatii a destructurat relatia care se baza si functiona nu pe "respect reciproc" ci pe simpla supunere. Ca atare Covaci, de buna credinta a incercat sa continue "exact la fel" fara sa inteleaga, sau fara sa fie dispus sa accepte ca membri intre timp au "evoluat", adica "s-au eliberat", sau mai exact au devenit inaderenti, si prin asta incapabili de-a fi Phoenix. Sau mai degraba, cred eu, a continuat asa pentru ca nu avea alta alternativa la dispozitie. Si nu din cauza unui viciu de caracter al lui, ci din cauza faptului ca asa functioneaza formatiile. Care functioneaza, cacare nunu.
In paralela cu Queen, nu cred eu ca Brian May, de exemplu, era muritor de foame fara Mercury. Nici intr-un caz, nicicum. Toti artistii competenti se pot intretine din munca miinilor si sufletelor lor, aia nu-i problema decit in Romania ca mori de foame cu chitara in brate. In lumea civilizata dac-o stii folosi te hraneste.
Pe scurt, ce zic eu este tocmai ca "scinteia aia" se reduce eficient la supunere.
@DeMaio Buna observatia cu Yoko, si mi se pare ca prezenta ei in istoria trupei e defapt o dovada ca McCartney era de fapt seful in Beatles. Sigur, interpretarea alternativa ar fi si ca de fapt Beatles functionau ca duum sau triumvirat si aparitia tarancutei cu namol sub unghiute a destructurat si in cele din urma distrus aceasta relatie functionala (si foarte rara!) incercind sa-si impuna "omul" intr-o pozitie inadecvata de lider, care nici nu i se potrivea si pe care el nici nu si-o dorea ("ce, esti tu mai prost ca ala ?! te lasi tu la ala ?!").
De comparat un caz similar cu efecte similare, Courtney Love - Kurt Cobain. Acolo foarte clar Kurt era capul, dar mie mi se pare ca a functionat acelasi gen de relatie "otravita", defecta, intre un barbat sfios si desocializat, dar cu un imens capital de incredere si de facto stapin asupra unui grup si o curva ordinara, cu mari ambitii de stapina. Interesul ambelor pentru respectivii n-au fost niciodata ei, ci tichetul pe care ei il reprezentau spre "puterea" asupra unui grup de alti oameni si ceci explique cela.
Daca Nicu Covaci facea ce spui tu rezultatul ar fi fost fara indoiala o trupa care cinta foarte bine, incomparabil mai bine decit ce se intimpla acum, si probabil cu sanse sa lase urme in istorie. Foarte probabil cintau tot folk. DAR, si aici e marele dar, nu ar mai fi fost Phoenix. Chiar daca fanii ar fi acceptat, eventual chiar cu incintare substitutia, din calcul sau din orice motiv, totusi ar fi fost altceva. Nu zic neaparat ca asta conteaza, dar e totusi un fapt.
Tuesday, 5 October 2010
Cum adica nu ar mai fi fost Phoenix? Ce sa fie "altceva" daca nu tot Phoenix? Daca cei 3 sunt acolo, e Phoenix.
Daca lucrurile functioneaza la inceput asa cum zici tu cu "stapan", cred ca atunci cand incepe succesul, asta se schimba, si fiecare vrea sa fie "mai mult" sau cel putin "egal" cu ceilalti . E de analizat si asta. Cred ca in formatiile care rezista - gen Iris, Holograf... lucrurile sunt demult transate si fiecare isi stie locul, si de ce nu, mai lasa si de la el in momentele esentiale.
La vestici, iarasi, cred ca treaba cu "stapanul" e vazuta altfel - cum veniturile sunt considerabile, toti cei care fac treaba acolo sunt cointeresati material.
Tuesday, 5 October 2010
Pai tu care-mi vorbesti de scinteie imi spui si ca "daca cei trei sunt acolo, e Phoenix" ? Pai este sau nu este simpla aglomerare de persoane ?
De acord in principiu cu tine si tu cu mine precum vad.
Cit priveste partea materiala, "stapin" nu inseamna nici intr-un caz o chestie primitiva si grobiana in care X ia toti banii si restul stau in zdrente la el pe balcon sau ceva. E poate un cuvint prea dur, in principiu stapinul e cel care transeaza orice disputa, si toate disputele se indreapta spre el. Odata ce-au fost transate, toti accepta solutia oferita, indiferent daca li se pare lor personal buna sau rea. Cam asta-i ideea.
Tuesday, 5 October 2010
Pai sa-ti explic ;)
Concertele vazute de mine in perioada 2002 - 2007 mi-au aratat foarte clar ca atunci cand cei trei erau pe scena totul era ok. Nu putea fi perfect mereu, erau mici desincronizari dar per total suna super ok. E suficient ca ei sa fie acolo ca sa sune a Phoenix. Cand unul dispare se schimba lucrurile, e adevarat ca atunci cand a disparut Baniciu s-a simtit rau.
Scanteia are rolul ei in momentul creatiei, care mie mi se pare esential. La o interpretare live e suficient ca fiecare sa stie foarte bine ce are de facut.
Tuesday, 5 October 2010
Hmmm...
Adevarul o fi undeva la mijloc, zic.
Wednesday, 9 November 2011
muzica buna ramine tot muzica buna... acum nu putem sa ne asteptam sa faca dupa atita timp muzica la fel de buna dar nici ei nu mai sunt aceiasi...
Wednesday, 9 November 2011
spammerii tot spam ramin.
Saturday, 14 September 2013
Si nici Iris nu e ce-a fost cu Minculescu...pacat.
Saturday, 14 September 2013
Ne ramane sa ne bucuram de "variantele originale" si sa admitem ca lucruri din astea au fost si-or sa mai fie..
Friday, 6 December 2013
Chiar ca, Iris nu mai e ce a fost.. el era inima trupei. Pacat ca dupa atatia ani, se dezbina trupe frumoase si de success.