Jocuri de cuvinte

Stateam cu niste amice la un pahar de Zaraza si depanam amintiri, ca oamenii batrani si obositi care ne gasim (mai ales ele, ca din femei parca musca timpul mai cu spor asa). Una dintre amintirile depanate mi-a amintit prin ricoseu de primul joc de cuvinte facut de mine in limba engleza.

Anul este 1994 mi se pare ? Sau mai degraba 1993, in tot cazul eram in penultima clasa de gimnaziu, si cumva mi se facuse loc pe lista de sapte-zece-douasprezece nume a copiilor care primeau vizita unui cetatean britanic tot cam de-o varsta, ca erau la mare moda "schimburile de experienta" pe-atunci, daca va amintiti. Singurul din toata clasa de altfel, o mare chestie nefiind an terminal, dar pot sa afirm cu inima impacata ca n-am cunostiinta de nici un fel de aranjamente oculte, si pot presupune in consecinta ca meritele proprii ale silitorului si inteligentului elev Mircea Popescu au fost factorul determinant in respectiva selectie. Mai ales daca ignoram amanunte precum ala ca directorul liceului si vreo jumatate dintre profesori erau mai mult sau mai putin familiarizati cu sufrageria bunicilor, din interior.

Parte din festivitatile incantatoare de-a primi niste copii engleji in Clujul anilor '90 a fost si vizita la casa de copii de la Gherla. Parte absolut minora spre neglijabila pentru mine, dar in fapt motivul principal al vizitei dupa parerea adultilor engleji, ca de-aia stransesera ei bani, sa ajutoreze casa de copii respectiva. Ei, rar se potrivesc dorintele copiilor pe chibzuielile maturilor, dar in tot cazul, iata-ne in Gherla, la casa de copii. Oamenii de-acolo, de bun simt ne-au oprit la masa, in conditii cel putin civilizate, oferindu-ne supa cu galuste.

Moment in care intra in scena cel mai fastidios tip pe care-l puteti inchipui cu ochii mintii (apropo, bai paceaurelor care-ati scris chestia aia zisa impropriu "Dictionar Explicativ al Limbii Romane", fastidios nu inseamna "plicticos, plictisitor, anost, searbăd" decat poate in capul ala al vostru sec, plictisitor, anost si searbad de carpe de sters pe jos care va gasiti. Intre oamenii cu scoala facuta si bacalaureatul luat inseamna "atent la detalii pana dincolo de limita exasperarii celorlalti", vedea-v-as ajunse sa va castigati painea ca actrite de mature anal horse porn, ptiu!)

Deci, intru-n scena eu. Care nu eram dispus sa mananc in cantina, si nici de pe fete de masa de musama, si nici cu tacamuri de-alea ieftine si nici din blide metalice cu smaltul sarit pe alocuri si mai ales nu ciorba de galuste facuta de niste oameni saraci pentru niste alti oameni saraci. Care probabil c-or facut-o din oasele si tartita pasarii in loc de piept macru de pui si probabil ca nici n-or curatat-o de grasime. Ei, da, nu exista lucru mai nesuferit pe lume decat puberii. (Si, daca tot suntem aici, la gradinita, adica pe vremea foametei finalului de socialism glorios, ai mei se ingrijeau sa-mi puna bucatareasa carne-n blid, pe care eu n-o mancam ca gat de pui ?! bleah! asa ca mereu se gaseau macar 2-3 fete mai dragute si absolut durdulii prin jurul meu care "pot sa...")

Da' nici n-am zis nimic, am stat acolo cu supa-n fata si m-am jucat cu cocoloase de paine pana cand am constatat ca singura englezoaica draguta din tot grupul nu prea se inghesuia sa manance, la care i-am trimis peste masa un "Why aren't you eating ?! The excellent soap soup, with bits of soap floating in it!!"

Copchii engleji s-or distrat peste poate, cativa mai indepartati straduindu-se sa-mi explice ca cu sapunu' te speli, in timp ce supa-i altceva, restu', mai ales ai' cu care apucasem sa ne intovarasim se cracanau de ras, adultii locali n-or prea priceput ca despre ce-i vorba, profesoarele de engleza nefiind de fata ca erau cu adultii engleji la nustiu ce tur de mama lu' dracu'. Ei, asta fu, o dovada in plus ca inteligenta-i mai putin utila-n viata decat un temperament amiabil. Da' de-ala n-am.

Iara povestea care mi-a adus aminte de asta e urmatoarea (da' va rog sa intelegeti ca de-aci incolo se discuta de parti ale corpului, ca nu mai suntem intre copii, bine ?) :

Mai demult, mergand spre casa impreuna cu subiectul futerii zilei respective (id est, povestitoarea), din motive necunoscute si probabil banale m-am oprit de-am cumparat si diverse de-ale gurii. Ale gurii bucale vreau sa zic, ai' cu dinti, ca cealalta n-are, indiferent ce v-o speriat Freud. Intre ele, o conserva de mazare, de-aia-n borcan de sticla.

Si odata ajunsi acasa, din ceva motive pana la urma tot banale ne-am apucat de pat inainte de-a ne apuca de masa (varsta). Si-n timp ce ma jucam cu destiu-n orificiul analal impricinatei mi-a traznit mie asa prin cap ca-i lipseste niste mazare. Asa ca am revenit intr-o clipa cu borcanul, si pana dansa a lins, supt si-nghitit, cum se procedeaza indeobste in astfel de situatii, eu i-am introdus continutul, bob cu bob.

Dupa care, cum va puteti inchipui, s-a dus la baie si s-a usurat. Bun, si de ce mi-a amintit asta de aia ? Pai de-aia, ca discutia se purta in limba engleza, si-a curs cam asa :

"So what did you do then ?!"
"Well... I pead."