Inginerii de alta data

E trist, trist spun, domnii mei, halul in care-a ajuns sfanta profesie a ingineriei mecanice in zilele noastre. Lasata de izbeliste pe mana unor nedemni urmasi, bieti carpaci simplificatori si nu adevarati continuatori ale acestei nobile ocupatii, incapabili sa-i inteleaga adevarata menire, rotunjimile si subtilitatile, se gaseste biata astazi iata intr-o stare de plans.

De plans si mai multe nu, ea, care-i arta, care-i orfevrarie curata, care-i muma noastra a tuturor, precum si-a conforturilor noastre de toate felurile. Ea, pentru care Prometeu inca si astazi mai are dureri de ficat, ea pentru care si-au jertfit claviculele si rotulele atatia demni predecesori, atatia stimabili barbosi, ea, pentru care un onorabil hidalgo si-a muiat toate oasele in urma unui nefericit accident cu momentul cinetic.

Unde esti tu William Heath Robinson, sa ne faci o clatita, dragule ? Si ce clatite bune ieseau, acu o suta de ani si mai bine, cu aroma de vaselina, de-aia adevarata, de petrol, si nu mizeriile sintetice din ziua de astazi. Unde-s ulanii de mai an ? Ce paine prajita stiau ei face, si cum mai spargeau ei nucile...

Unde-s metodele cele cu adevarat ingenioase de-a curata strazile de mucuri de tigara ? Ei, vedeti, de-aia am ajuns sa inotam in chistoace, de-aia am ajuns sa deplangem civilizatia si trotuarele unui Bucuresti de alta data. N-are de-a face cu involutia morala a cetatenilor, cel putin nu direct. E pur si simplu efectul decaderii tehnice. Si ce s-a mai ales de sofisticata industrie a perucilor de pe vremuri ? Cata eleganta, cat stil...

Nici macar ciorile nu mai sunt ce-au fost, in aceste zile de pe urma lipsite parca de orice suflu mecanic, de orice abordare constructivista, de orice incredere in atotputernicia sublerului si compasului.

Pai nu urma sa ridicam noi turnul Babiloniei pana in Rai de-a dreptul ? Ce s-a ales, si cu ce ne-a ramas sa ne consolam azi, cu o prapadita de incalzire globala ? Pff. Poluarea, ce, asta-i aspiratie universalista ? Internet, lumi virtuale, povesti mistico-transcendento-aiuristice ?

Triste vremuri am apucat, dragii mei. Si ce clatite bune se faceau altadata...