Iha

Spre surprinderea tuturor in acest articol nu va fi vorba despre si nici nu va veni discutia inspre magari. Da, chiar daca titlul v-a indus in eroare. Imi pare rau pentru voi, dar fac si eu putin SEO spam c-am auzit ca-i la moda. Daca nu va puteti desprinde de nevoia imperativa de-a vedea un magar puteti eventual incerca solutia paleativa de-aici.

Acum c-am ramas doar intre noi putem vorbi deschis. Uneori plua si-i urit afara. Ce sa faci in casa ? Sigur, am inteles, lumea are joburi si-i fericita pentru asta, parte a caror joburi e si elementul de ai n-ai chef, suie-n masina, hop la metrou, ia-o pe strada sa ajungi la unde-i jobu' localizat. Trist, dar macar nu se plictisex prin casa intr-o zi urita si de toamna, cind plua.

Te mai uiti la un film, mai plua, mai oo, mai stai de povesti la o ciocolata calda cu scortisoara si vanilie, mai plua, mai oo... da' de la o vreme fetele nu mai poate. Asa ca am inventat o distractie alternativa, jocul de iha. Sa va descriu deci regulile, ca cine stie cind ajungeti cu doo-n casa-ntr-o zi ploioasa de toamna si va cade bine.

Stiti belota ? Ca seamana oarecum. Deci, se joaca cu cartile de belota (AKQJ si 10-7 inclusiv), in trei persoane. O tura consta in trei etape, impartitul cartilor si licitatia, jocul propriu-zis, numararea punctelor.

In prima etapa dealeru' amesteca si apoi imparte cite trei carti odata jucatorilor in sensul acelor de ceasornic, incepind cu urmatorul dupa el, de doua ori (deci in total fiecare primeste sase carti). Apoi intoarce cartea la rind. Jucatorul care urmeaza dupa dealer poate fie sa accepte culoarea ca tromf, fie sa paseze. Daca paseaza, urmatorul poate s-o accepte sau sa paseze. Daca paseaza, dealerul poate s-o accepte el sau sa paseze. Daca paseaza toti trei, urmatorul dupa dealer poate numi el o culoare care sa fie tromf (mai putin cea pasata) sau sa paseze. Daca paseaza, urmatorul, si daca paseaza si ala, dealeru'. Daca paseaza si dealeru', tura se reia de la amestecatul cartilor. Odata tromful stabilit, dealerul mai imparte cite patru carti fiecaruia dintre jucatori, toate patru odata si se trece la faza urmatoare. In cazul in care tromful s-a stabilit prin acceptarea culorii cartii intoarse de catre unul dintre jucatori, oricare jucator detine saptele de culoarea respectiva il poate depune in schimbul cartii respective.

In cadrul jocului propriu-zis, cel ce a ales tromful incepe. Fiecare pune cite o carte in ordinea acelor de ceasornic, cu regula ca trebuie sa joace la culoare neaparat, daca au, si daca n-au la culoare dar au tromf trebuie neaparat sa joace tromf, si daca s-a jucat tromf si tre' sa joace tromf si au tromf mai mare decit ce s-a jucat tre' sa-l joace pe ala. Cistigatorul este cel ce a pus cartea mai mare, in ordinea normala a cartilor, sau tromful, daca s-a jucat tromf, sau tromful mai mare, tot in ordinea normala. Dupa ce se joaca toate cele 10 miini se trece la faza urmatoare.

In cadrul calcularii punctajului, fiecare jucator numara punctele cartilor pe care le-a cistigat in joc, dupa formula A = 11, K = 4, Q = 3, J = 2, 10 = 10, in rest =0. Daca jucatorul care a ales tromful a facut cel mai mare punctaj dintre toti trei primeste punctele normal, daca nu a facut punctajul cel mai mare primeste cite puncte a facut cu - in fata. Ceilalti doi primesc cite puncte au facut.

Jocul este foarte interesant pentru motivul strategic ca e relativ dificil sa ghicesti care ar fi tromful adecvat vazind 7 carti din 30 si pentru motivul tactic ca 10 are valoare mare dar putere mica, trebuind a fi deci protejat cu atentie. Pe linga asta sistemul de punctaj confera licitatiei niste profunzimi nebanuite la prima vedere. Totul se desfasoara destul de alert, rasturnarile de situatie sunt spectaculoase, practic e pentru Bridge ceea ce mustul e pentru cognac. O delectare.

Va distrez uractie placuta, si va adaug tabela de punctaj a primului joc de Iha jucat in istoria acestei lumi. Asa, la uha oha.