Guvernul viitorului

Nu cred ca mai e un secret pentru nimeni ca in ultimii zece ani sau cam asa productia de continut media s-a mutat incet-incet din ograda unor profesionisti selectati si platiti in ograda unor voluntari neselectati si neplatiti. Daca n-ati trait mileniul asta al treilea sub o piatra, sigur ati observat fenomenul.

Nu doar productia de muzica se realizeaza intr-o demult majoritate, intre timp devenita zdrobitoare majoritate de catre voluntari (precum spre exemplu toate trupele romanesti, cel putin din cite stiu eu), dar si o buna parte din filme se realizeaza mai degraba pe gratis, pe barter, pe speranta unei lansari, pe visul "publicitatii. Media e exact in aceeasi situatie, oamenii apar la televizor pe gratis sau platiti cel mult simbolic, eventual la nivelul "o tura in masina producatorului" / "o saptamina gratis in hotelul patronului postului teve".

Ziarele nu se mai scriu de catre redactori, editori, colaboratori, functii respectabile ocupate de oameni cu scoala, platiti adesea mai bine decit un profesor universitar, nici vorba. Ziarele se scriu astazi de catre studenti, fara nici o experienta jurnalistica si adesea fara minime abilitati de exprimare in scris, care lucreaza pe gratis, care lucreaza intr-o perpetua "perioada de proba", care lucreaza pe doua-trei-patru sute de lei. Si de colaboratori, care lucreaza in speranta ca vor ajunge... pai... "in perioada de proba". Practic, lucreaza pentru ca in redactie inca mai merg caloriferele, si calculatoarele mai incalzesc si ele, pentru ca este lumina si sunt alti oameni, in timp ce in gura de canal e intuneric si miroase [ceva mai] urit.

Revistele nu se mai ilustreaza de catre fotografi, platiti si decontati (decont ?! de benzina ?! in presa ?! ahahaha-hahahahaaaa) ci din poze gasite pe Internet, contribuite "voluntar" - din moment ce am luat poza de pe net inseamna ca e cu voia ei, nu, dom' procuror ?! - sau produse pe cam acelasi sistem al gratuitatii. Eventual cite un redactor sef mai rasarit reuseste sa prinda putina publicitate pentru blogul propriu in lieu de salarizare la mega-super-trustul de presa la care lucreaza.

Ei, asta este situatia, presiunea e mare, oferta e mica, disperarea clocoteste la foc mocnit de ani buni de zile deja. Ce-i important de retinut din toata chestiunea este ca nu descriem o aberatie, nici locala (asa-i in Romania), nici temporara (e de la criza). Nici vorba de asa ceva, pur si simplu sub puterea Internetului anumite domenii trec din zona privata in zona publica, si deci cu necesitate din zona schimburilor economice in zona gratuitatii si voluntariatului.

Nu v-ati gindi sa va platiti nevasta de fiecare data cind spala vase, si s-o taxati de fiecare data cind foloseste buda (ma rog, daca nu sunteti Dragos Roua, care nu vrea sa dea interviuri mai nou, din ceva motiv stiut doar de el si poate intuit de fosta nevasta, ai' de-si zice Qamar pe forumuri). Tot la fel, n-o sa platiti pentru dreptul de-a va plimba pe strada (inca), la fel cum prin 1900 nu plateati pentru dreptul de-a arunca gunoiul la marginea satului, si nici pentru apa meteorica (unii nici azi n-au inteles de ce-i vina lor ca apa cade din cer).

Pe scurt, cu evolutia societatii unele chestii intra si altele ies din sfera schimburilor economice. Ei, iata ca mare parte din productia de media in sens clasic a cam iesit. Asta este. Nimeni nu are nici un interes sa plateasca pentru stiri, ca oricine poate face stiri, daca-i pina acolo. Nimeni n-are de gind sa plateasca pentru muzica, ca muzica-i o universalie, proprie oricarui om cum este si ruda ei buna, dansul, si respectiv fervoarea religioasa (si nici la biserica nu va plateste nimeni sa mergeti, este ?)

Petrecerea nu se opreste insa aici. Nimeni nu are chef sa plateasca pentru guvernare, pe de o parte pentru ca aproape orice om ar fi dispus, la rigoare, sa conduca el, si pe de cealalta parte pentru ca la ora actuala guvernarea este ingrozitor de scumpa. Infiorator, inspaimintator de scumpa. Cam jumatate din toata valoarea produsa de toti romanii in fiecare an este cheltuita pentru... a plati nota de plata a actului de guvernare. Cam jumatate, dar inca o data, repet si subliniez : nu din salariu. Din valoarea produsa. Din cele zece mii de dolari pe cap de cetatean, cam cinci se cheltuie cu plata guvernarii.

Colac peste pupaza, guvernarea este deosebit de proasta, sau cel putin asa crede... fiecare cetatean. Daca ma intrebati pe mine va spun fara rezerve ca mai bine fara guvern deloc decit cu guvern asa cum avem noi (poate cu exceptia notabila a lui Traian Basescu, care imi pare ca adauga valoare, mai ales pe probleme de politica externa, si fara indoiala cu exceptia foarte notabila a lui Mugur Isarescu si a BNR-ului, care indoielnic produc o portiune insemnata din valoarea produsa in Romania si posibil cu exceptia cite unui primar mai reusit ici-colo). Daca intrebati omul de pe strada va spune exact acelasi lucru.

In care conditii, mi se pare inevitabil ca vom ajunge sa ne guvernam dupa exact acelasi model dupa care facem si presa, si probabil prin exact aceleasi metode si unelte (pe scurt zis, Internetul). Pe baza de voluntariat, cu toata mataraia expusa, cine are chef mai face un pas, si-n rest pauza. Cu ministri secretari de stat care pot ori sa sada acasa ori sa-si plateasca singuri benzina, ca nu le-o deconteaza nimeni, cu trepadusi ghiortaind de foame pe un salariu mai mic decit ajutorul de somaj, cu scandalurile, scoaterile de ochi, scuipaturile si pupaturile din nimic (ca si pina acuma) doar ca intru totul publice. Si sa nu-mi spuneti ca e mare Casa Poporului, si rezista ea cumva : si Casa Presei e mare, si uite ca n-o rezistat de nici o culoare.

Cu alte cuvinte, daca as lucra in Guvern nu m-as apuca de credite chiar acuma, tot asa cum daca lucram in presa nu ma apucam de credite prin 2005. Da' ma rog, ce stiu eu ?