Generatia pierduta

Monday, 27 December, Year 2 d.Tr. | Author: Mircea Popescu

Daca tot am stricat cerneala virtuala (care, apropo, e scumpa) pe desenat portretele oilor, hai sa le si folosim la ceva util.

Apud Hugh MacLeod,

One evening after a gruesome day at the office I went into a coffee shop on 6th Ave to write. Got a coffee, found a table, opened my laptop and looked around. I’m not kidding; there were nine other people in the cafe with open laptops, writing away, just like me. Nine. I counted. They were probably writing the same tedious crap I was.

“It’s a novel about some guy who moves to New York to break into the high-brow literary scene and score with lots of chicks yada yada yada”

Chestia aia suna in limba romana cam asa :

Intr-o seara, dupa o zi oribila la birou am intrat intr-o cafenea pe 6th Avenue* ca sa scriu. Mi-am luat o cafea**, mi-am gasit o masa, mi-am deschis laptop-ul si m-am uitat in jur. Nu glumesc : alaturi de mine mai erau inca noua oameni in cafenea cu laptop-ul deschis, scriind inainte, ca si mine. Noua. I-am numarat. Probabil scriau aceleasi cacaturi pe care le scriu si eu.

"Este un roman despre un tip care se muta in New York ca sa isi gaseasca locul pe scena literaturii inalte si sa si-o puna cu o multime de gagici yada yada yada".

Problema cu copchii astia, nenorocirea si blestemul lor (si ei chiar sunt copii, desi biologic sunt de-o virsta cu mine sau ceva mai mari, 30-40 de ani) este ca s-au nascut si-au copilarit simultan cu o explozie a mijloacelor fantastica : Internetul. Ca rezultat, cam toata viata lor a fost inchinata explorarii posibilitatilor expresive nou introduse, sculelor stralucitoare acum create, au trait douazeci sau treizeci de ani in care tot ce-au facut este c-au intors sula si ciocanul pe toate fetele.

Nu le-a mai ramas timp si n-au avut ocazia sa-si dezvolte o experienta proprie si personala, povestea intregii lor vieti e povestea alergaturii disperate si pe nerasuflate de-a explora utilizarile posibile ale noilor scule. Ca atare, singura chestie la care le pot ei folosi este sa exprime... pai sa exprime bucuriile si durerile, exhiliratiile si depresiile, angoasele si temerile "unui tip care si-a petrecut toata viata explorind posibilitatile sculelor de-a comunica cum si-a petrecut el viata". LA fel ca fiecare dintre colegii lor de generatie, singura chestie pe care-o stiu ei scrie cu stiloul pe foaie e manualul de utilizare al stiloului si-al foii, revizuite, adaugite si adnotate, cu mici desene pe margini, reprezentind alaturari improbabile de foi si stilouri.

Pustanii nostrii de douazeci spre treizeci sunt exact, dar fix si exact in aceeasi postura, singura diferenta e ca aici descoperirea a lovit cu vreo zece ani mai tirziu. Da-n rest, tot la fel, exact.

Inainte ca o noua scula, si mai ales una de importanta si impactul asteia sa poata fi folosita intr-un mod util, ea cere singe, cu care sa-si unga incheieturile. O generatie intreaga, pierduta in experimente de-a afla unde sa bagi degetul, pe ce sa tii limba, unde sa nu pui nasul, in ce directie sa nu impingi cu sinii ca ti-i taie si ti-i intoarce pe dos.

Mai tinem minte cum in 1990 lumea se uita extaziata la televizor, fara sa faca nici o diferenta intre programe si reclame ? Ei, a fost nevoie de sacrificiul orelor anului aluia ca sa intelegem diferenta dintre reclame si programe. A fost necesar sacrificiul nenorocitilor astora ca sa intelegem cum si la ce se poate folosi Internetul.

Ce va ramine din munca, din efortul, din sperantele-angoasele-fricile-temerile lor ? Ce-a ramas din trairea romanilor din fata televizorului in anul de gratie 1990 ? Sentimentul usor culpabil al ridicolului naivitatii proprii ziceti ?

Intr-adevar. O generatie pierduta.

---------
* De fapt, Avenue of the Americas, mai nou. Ca si pe la noi, americanii s-au trezit cu obiceiul timpit de-a redenumi strazi. Tot ca si pe la noi, nimeni nu ia in serios eforturile Primariei pe tema. Din 1945.
** Putoii Persoanele-respectabile-si-interesante,-unice-si-creative-care-intimplator-poarta-barbute-vintage-si-tainuiesc-obsesii-bolnavioare-pentru-preputul-lui-Steven-Paul-Jobs (tm) din Greenwich Village nu au atins inca niveul de greutate sociala la care sa fie serviti de chelnerite, asa ca se autoservesc singuri cu minuta lor. Nu putem fi chiar toti chiaburi, e nevoie si de luzeri pe lumea asta.

Category: Lifespiel
Comments feed : RSS 2.0. Leave your own comment below, or send a trackback.

30 Responses

  1. paul gabo`s avatar
    1
    paul gabo 
    Monday, 27 December 2010

    Eu fac parte din aceasta "generatie pierduta". Si poate ai dreptate. Insa cum ramane cu sfatul lui Ion Heliade-Radulescu: „Scrieți, băieți, orice, numai scrieți!". Cred ca acum ca si atunci sfatul este de actualitate. Problema este ca internetul iti ofera o libertate atat de mare ca unii nu stiu ce sa faca cu ea. Cuc e ce te deranjeaza pe tine ca toti au inceput sa scrie? Cu cat sunt mai multi cu atat o sa fie si mai multi care au talent. Cei talentati o sa se ridice, cei care nu sunt buni la scris, o sa se rezume doar la a comenta. Nu poti sa iti capeti experienta in scris daca nu exersezi. Cat despre trairi si sange cred ca le poti face simultan cu exersatul. Conform teoriei tale ar trebuie sa ne scriem pe frunte generatia pierduta si sa ne oprim. In cel mai rau caz, putem sa spunem ca nu suntem complet inutili, suntem un exemplu pentru generatiile urmatoare. Nu stiu care sunt asteptarile tale de la acest post, eu cred ca un fel de mica revolta, in care toti cei care fac parte din aceasta generatie sa iti spuna ca nu ai dreptate.

  2. Mircea Popescu`s avatar
    2
    Mircea Popescu 
    Monday, 27 December 2010

    Pai ramine cum am stabilit. Eu nu zic ca e un lucru rau. Si pustimea care si-a pierdut tineretile ducind frontiera de pe Mississippi pina-n Noul Mexic a facut ceva util, si, mai important, ceva ce trebuia neaparat facut. Ce ramine totusi din tineretea lor ? Povestile cu cowboy, banditi si indieni ? Bine. Dar...

    Dar a fost o viata grea, si a fost o viata ascetica, si a fost o viata anonima. Si chinuita, si dura, si pina la urma, individual-inutila, chiar daca in grup a servit unor interese statistice, unor nevoi statale, scl. Cit ar trebui sa te plateasca statul ca sa zaci de tifos intr-un oras cu noroi pe jos si sa te impusti la intimplare cu toti grobienii, printre sticle de alcool prost ? A, nu se poate plati asa ceva cu bani, si-atunci se plateste cu vise. Sigur ca da.

    Totusi, nu putem sa trecem cu vederea ca in Europa mileniului anterior acestei aventuri, cetatenii ce-au adus aceleasi servicii printului William au primit macar fiefuri si-au ajuns nobili.

    Asa incit, pe mine nu ma deranjeaza nici cu o iota ca s-au apucat sa scrie, eu le depling soarta. Soarta de-a avea cunostiintele, si abilitatile, si uneltele, si de-a nu avea cu ce le umple, pentru ca efortul de-a invata cum si ce pe spinarea si din experienta proprie le-a rapit timpul de-a trai orice altceva.

    Nu vad de ce ar trebui sa-si scrie ceva anume sau orice altceva pe frunte si sa se opreasca, tot asa cum nu vad de ce ar trebui sa continue : intreaga chestiune e un act absurd, de-aia si este o generatie pierduta, ca-i divortata de ratiune (asa cum si trebuie sa fie, ca sa-si poata indeplini sarcina, de pe care indeplinire si de pe care eroism vor beneficia mai ales viermii, sau ma rog, urmasii).

    Nici vorba de inutilitate, sunt foarte utili, precum nici vorba de recompensa, nu exista asa ceva. Dar in tot cazul, n-am scris dintr-un scop. Am scris dintr-o cauza : pentru ca stiu.

  3. paul gabo`s avatar
    3
    paul gabo 
    Monday, 27 December 2010

    Probabil ai citit cartea lui Martin Page, M-am hotarat sa devin prost. Scopuri, idei, vise, idealuri...avem nevoie si de oameni care sa mature sau sa spele vase. Daca toti ar fi "cititi" societate s-ar duce de rapa. Daca toti am stii am ramane pe loc. Nu am divortat de ratiune, eu zic ca defapt am facut din ea o religie. Suntem atat de inclinati spre lucruri concrete gen casa, masina si telefon ca am uitat ceea ce conteaza. Din punctul asta de vedere chiar suntem o generatie pierduta.

  4. Mircea Popescu`s avatar
    4
    Mircea Popescu 
    Monday, 27 December 2010

    Dar rationalismul nu-i identic cu materialismul, precum nici materialismul nu-i identic cu rationalismul.

    Daca toti am citi si toti am sti nu ne-ar merge cu nimic mai prost decit astazi, dimpotriva. Istoria omenirii e un lent si plicticos proces de-a incerca sa evitam stiutul si cititul, ca "n-avem noi nevoie", pina in absolut ultimul moment posibil, cind chiar nu mai exista nici o alternativa.

  5. Nu există raţional în afara unui sistem. Ortodocşii acţionează "raţional" îngurgitând bucăţi de pâine şi vin pe care le cred bucăţi din trupul unui om decedat acum 2000 de ani.

    Raţional, strict biologic vorbind, este să căutăm fericirea. Cine renunţă la familie şi prieteni pentru chestii materiale nu-i deloc raţional după mine.

  6. Mircea Popescu`s avatar
    6
    Mircea Popescu 
    Monday, 27 December 2010

    Daca "rational" n-ar exista in afara unui sistem de rationalizare, cum explici evolutia acestor sisteme ?

  7. paul gabo`s avatar
    7
    paul gabo 
    Monday, 27 December 2010

    Biologic vorbind supravietuirea ar fi mai rationala decat cautarea fericirii. Conceptul de fericire se refera mai mult la o problema etico-sociala decat la una rationala. Ideea de fericire a aparut mult mai tarziu, de abia in constitutia Americii apare aceast concept sub forma unui drept fundamental.

  8. Mircea Popescu`s avatar
    8
    Mircea Popescu 
    Monday, 27 December 2010

    Statistic vorbind, poate c-ar fi mai rationala supravietuirea. Biologic nici intr-un caz, orice troglodit are suficienta intelegere a fericirii proprii cit sa si-o ia si cu forta, daca-i nevoie.

  9. Eu cred ca problema e alta, experientele lor sunt percepute altfel din cauza mojilei de informatii disponibile. Adica omu nu mai are atatea surprize in viata.
    Si cum ar fi, if there be gold rush sell shovels, deci pe cai ca se filmeaza.
    Nu cred ca au uitat sa traiasca, cel putin nu de tot.

  10. Mircea Popescu`s avatar
    10
    Mircea Popescu 
    Tuesday, 28 December 2010

    Problema este ca traiesc filmul.

    Stii cum plingeau pustii de 30-40 de ani in 1990 ca "le-o mincat Ceausescu anii lor cei mai frumosi", care nu pot fi divortati nicicum de constructia socialismului ? Ca asa s-o nascut termenu' de generatie de sacrificiu, daca bine retin. Sau daca nu, o fost aia din timpu' razboiului, aia care "n-or putut duce o viata < >". Ca era razboi, un' sa mergi cu fetele la patinoar cind tu erai in transee ? Mergeau pustii de 12 ani cu ele la patinoar. Mnoa.

    Mnoa, si astia, exact la fel, nu prea poti zice ca-si traiesc viata lor.

  11. Pai toti or fost sacrificii. Ba o venit razboi, ba o venit sovromurile, ba o fost construirea comunismului... numa un lul asa o fost de prin 65 pana prin 80 si porma trebuia platita datoria externa, dupaia reconstructia economiei care o distrus-o TIRANU! dupaia reconstructia economiei la ce o distrus FSN si pe urma tot asa. Acuma sacrificiu ca au astia crize... Deci toti or fost sacrificati pana la urma.
    Dar viata e o lupta, te lupta deci sau cum era aia?
    Problema e asa, romanii trebuie sa treaca de la ideea ca tre sa le dea cineva la ideea ca tre sa ia de la cineva.
    Anteprenoriatul, asta futul in gura, tare greu mai porneste la noi. Toti is pe servicii, servicii, servicii si productie nimeni nu se baga.
    Rula Gandul un program cu idei de afaceri. 90% afaceri servicii in tara la noi. Ce heconomie e asta bazata pe consum intern dracu s-o cheptene ca eu nu pot pricepe.

  12. Mircea Popescu`s avatar
    12
    Mircea Popescu 
    Tuesday, 28 December 2010

    Fals, de prin 60 incolo a fost un party non stop peste tot in lume (nu consideram in rindul lumii toti luzerii de prin Asia, Romania, pula mea). Cincizeci de ani de distractie, frate.

    Serviciile nu-s neaparat un lucru rau, depinde de mai multe chestii. Pe de-o parte, e clar ca nu ne putem imbogati facindu-ne curat unul altuia in casa. Pe de cealalta, e chestiunea cu pirghierea.

  13. lipsa educatiei economice, cam asta e problema.
    La altii invata astia comert de la gradinita, la noi e o ora pe saptamana la liceu si aia in mare parca... O porcarie de educatie avem, o educatie care pregateste zombi.

  14. Mircea Popescu`s avatar
    14
    Mircea Popescu 
    Tuesday, 28 December 2010

    Da buei, 100% e de vina educatia. Sau daca nu, razele de luna. Statu'. Francmasonii si bullterierii.

    Nici intr-un caz nu-i vorba ca suntem noi niste puturosi cu figuri in cap.

  15. Eu zic ca de acolo pleaca, nu e o scuza. Scuzele nu folosesc, nu se accepta si sunt semn de slabiciune la nivel de stat, natiune, popor.

  16. Mircea Popescu`s avatar
    16
    Mircea Popescu 
    Tuesday, 28 December 2010

    Eu zic ca n-are cum pleca decit de la indivizi. Da' pina la urma nici nu prea avem cum transa disputa asta.

  17. Eu am descoperit internetul acum vre-o 10 ani. Mama am pus-o!!! Ajung bastan!
    Si trecura ani si m-am plictisit de mirc, mess, jocuri online, retele de socializare, bloguri si acum vin bani.
    Ani sunt in pizda masi prin eter sau fibra optica.
    Daca matale zici ca esti deasupra, nu te cred, dar cred ca ce spui este adevarat dar altfel nu se poate. O societate in care fiecare sa-si traiasca cararea, trebuie sa fie una fara nici o viziune, fara nici un plan de viitor, fara nici o dorinta de a avansa. Un fel de " republica lu platon" putin cizelata.
    Faptul ca tineri astia pierd niste ani, o sa aibe un rezultat in cercetarea de produse care sa prelungeasca viata. Asa suna optimist
    Poola mea, eu cred ca sunem prea multi si nu e loc pentru toti.
    Dincolo de educatie, economie, ratiune, etc, ne explodeaza creierul sa intelegem ce-i ala un CD si cand intelegem deja apar stikurile. Deci multi si prosti. Sau nu mai destepti decat inainte.

  18. Mircea Popescu`s avatar
    18
    Mircea Popescu 
    Wednesday, 29 December 2010

    Io vaz ca ai tot felu' de raspunsuri si comparativ foarte putine intrebari. Data fiind calitatea absolut abjecta a raspunsurilor, imi pare ca-i mai degraba trista situatia.

  19. Pai nene, fa in asa fel incat sa starnesti intrebari.
    Raspunsuri am pentru ca sunt unic in felul meu si asta ma face o raza de soare frumoasa si plina de intelepciune.
    Insista ca mai am putin si pun botu, dar nu prea.

  20. Mircea Popescu`s avatar
    20
    Mircea Popescu 
    Wednesday, 29 December 2010

    Uite o intrebare pentru tine : cum se face ca toate pizdele frigide au impresia ca-i vina barbatilor ? Hm ?

  21. Daca e vorba de romance, a fost odata o telenovela despre asa ceva.

  22. Mircea Popescu`s avatar
    22
    Mircea Popescu 
    Wednesday, 29 December 2010

    Da ? Cum se numea, sa ne documentam.

  23. Nu mai tin minte, era ceva gen o fata virgina care are o casatorie aranjata de parinti cu unu, si ala o fute, dar ea nu simte nimic si ala ii zice ca e defecta, ca a mai futut el altele si s-au simtit bine. Si apoi vine altu si sta in palatul lor sau ceva de genul si-o fute bine. Fin.

  24. Ah, uite ca am gasit-o http://es.wikipedia.org/wiki/La_jaula_de_oro

  25. Mircea Popescu`s avatar
    25
    Mircea Popescu 
    Wednesday, 29 December 2010

    Buei deci nimic nu ai priceput din finetea mexicana, i-auzi aici :

    Alex Moncada es un guionista de Estados Unidos que se casó con una mujer llamada Renata Duarte, a los pocos días de su boda, Renata muere en circustancias extrañas y Alex realiza un viaje en el cual es acusado injustamente por el asesinato de una mujer. Es llevado a prisión donde ocurre un incendio y logra escapar.

    Aventuri vero, ce hater ejti!!

  26. Da, e ceva mai complex scenariul, dar asta am retinut eu din moment ce-am vazut-o la 10 ani si nu am vazut toate episoadele.

    Acum mi-am dat si eu seama ca de fapt e o opera de arta. Alex e ala de-o fute bine, probabil ca a invatat in puscarie cum se face si/sau si-a bagat bile in pula.

  27. Mircea Popescu`s avatar
    27
    Mircea Popescu 
    Wednesday, 29 December 2010

    Sau poate si-a bagat bile in puscarie si-a invatat in pula... nu, de fapt asa nu merge. Bine zici.

  28. Cam greu sa pierzi ceea ce n-ai avut nicicand.

  29. Mircea Popescu`s avatar
    29
    Mircea Popescu 
    Wednesday, 29 December 2010

    Drept.

    Pe de cealalta parte, ce ai n-ai cum pierde.

    O intreaga incurcatura.

  30. La un nivel ceva mai superficial, am atins si eu subiectul si-ti dau dreptate: generatia mea (zic astia de 23-25) a avut inca timpul necesar descoperirii lumii in regim propriu, insa cei mai tineri sunt asediati de la gradinita de tone de informatii despre lucruri pe care nu le-au trait si despre care n-au avut inca ocazia sa-si faca o reprezentare proprie.

Add your cents! »
    If this is your first comment, it will wait to be approved. This usually takes a few hours. Subsequent comments are not delayed.