Femeia, acest barbat nereusit

Faptul simplu ca femeia a fost tratata drept un surogat de barbat in reprezentarea medicala pe cam toata durata existentei acestei venerabile discipline, cu oarecari exceptii in ultimii cincizeci sau o suta de ani nu este un secret pentru cei cit de cit familiarizati cu istoria respectivei preocupari stiintifice. Fie din dificultatea de-a obtine cadavre pentru disectie, fie din ideologia ca barbatu-i perfect si deci mai bine studiem modele perfecte, fie din convingerea ca muierile oricum nu conteaza, ca are balta peste, fie din ce cauza o fi fost, faptul ramine fapt, oricit de inconvenabil intelegerii curente asupra problemelor genurilor s-ar gasi el.

In lumina acestei observatii, ingaduiti-mi sa va povestesc un minuscul soc cultural trait de mine personal. Dar sa nu incepem de-acolo, sa incepem din alta parte.

In limba romana, cuvintul pula numeste organul sexual masculin, matur si de preferinta erect. Pentru a numi acelasi organ imatur, sau in majoritatea cazurilor in care nu-i erect sau contextul nu-i de natura sexuala, ori in sens diminutiv sau depreciativ se foloseste alternativa puta.

Aceste subtilitati aduc niste concentrari ale folosirii uzuale intr-o directie sau in cealalta, pipi faci indeobste cu puta, nu cu pula, avind in vedere ca fiziologia membrului impiedica urinarea in stare erecta. Ca rezultat, fiecare barbat adult sanatos are doua organe intr-unul singur, asa cum spune si bancul, "una mica, cu care face pipi, si una mare, cu care se spala mami pe dinti".

Ca rezultat al posibilitatii folosirii putei agresiv, depreciativ, nimeni nu poate vorbi cu inima impacata despre puta lui proprie, in gindirea inca foarte tribala care anima folosirea limbii romane asa ceva ar fi un soi de abdicare de la barbatie. Ca rezultat, ca sa-l parafrazam pe Carlin, ati observat ca puta dumneavoastra e pula, dar pula lor e puta ?

Ei, si-aici intervine socul despre care va ziceam. Am descoperit cu stupoare-i putin spus ca in partile astea ale tarii, recte Banatul, puta se foloseste si pentru ogranele sexuale externe ale femeii! De orice virsta, dar cu precadere la virste tinere. Chestionat - ca etnologul din mine nu doarme, salutari domnule Bot (probabil c-ati auzit de fiica lui, Ioana ?) - utilizatorul a raspuns ca "asa se spune", "dintotdeauna" si presat cu chestiunea ca totusi, aia-i pentru copii mici, nu pentru adulti a declarat ca-i din politete, "pizda" fiind "prea urit" pentru a fi folosit "de fata cu domnii".

Ma-ntelegeti voi ? Din politete vulva e relegata la statut de penis infantil. Ce este aceasta politete, despre ce vorbeste sursa cind se refera la "politete" ? Neaparat la o conventie sociala intre barbati, avind in vedere ca mie urma sa nu-mi zgirie urechile printr-o referinta la organul femeii care sa nu admita imediat reductia lui in diminutiv si deci irelevant. Cu alte cuvinte, mi se pare ca acest uz traduce in fapt niste idei mult mai profunde despre locul si rolul femeii in societate prin partile locului.

De unde vin ele ? Poate pe filiera sirba, poate dintr-o directie a virtutii grecesti (pina la urma Timisoara-i mai aproape de Sparta decit de Atena), poate preluata si pastrata prin filiera ortodoxa, "femeile si copii", cine stie. N-am idei si cu atit mai putin explicatii, am cel mult presupuneri pe tema.

Presupuneri care imi reactiveaza amintirea unui soc mai vechi. Nicaieri pe lumea asta, populata destul de abundent de blocuri model cutie de chibrituri, ca-s ieftine, nicaieri zic n-am intilnit ideea bizara de-a muta bucataria pe balcon. Nicaieri afara de Banat.

Pentru restul cititorilor, sa notam ca ma refer in cel mai propriu sens la mutatul bucatariei pe balcon, eventual sa mai sparga ceva pereti si sa obtina un living mare, cit un grajd, si liber de orice fel de imixtiuni ale cratielor, tigailor si castroanelor decit pentru citeva minute, cit au mincare calda-n ele, si deja si aia-i mult. Nu vorbesc dintr-un caz singular, e un fel de ideal al barbatului de bine localnic sa mute soba pe balcon, pe care sa-l inchida cu o usa culisanta, asa fel incit hmmm... sa nu-l deranjeze mirosul, explica el. Si anume, mirosul de peste, banuiesc eu. Nu real, ci imaginat, pastrat in mintea lui din, iata, vremuri imemoriale.

Si iata cum femeia este, in continuare, in 2010, in Uniunea Europeana, un soi de barbat defect, cu piese-n minus, o incercare nereusita.

Ce sa mai zici ?