Farmacia in Romania
Hai sa luam o chestiune si s-o intoarcem pe toate fetele. De preferinta o chestiune in care nu avem nici o calificare si nici o pricepere. E distractiv.
Istoric vorbind, problema farmaciei s-a inscris in mentalul public drept una dintre crimele comunismului, pe linga cei zece mii de copii morti de frig si cele zece mii de femei moarte prin avorturi improprii stau si cele zece mii de babute si mosuleti morti din lipsa de medicamente.
Aceasta reprezentare (discutabila istoric dar indisputabila "ideologic", sau mai propriu spus din unghiul de vedere al perceptiei publice) a impus un model de asigurarea a nevoilor farmaceutice ale populatiei pe spezele guvernului. Ideea de-a cere cetatenilor sa-si plateasca singuri medicamentele evoca neaparat spectrul crimelor comunismului, si practic statul se gaseste oarecum legat la miini pe aceasta tema : n-are incotro si plateste.
E adevarat ca problemele de aprovizionare de acum 30 de ani se refereau la nitroglicerina si alte substante de baza si foarte ieftine, care mai erau si produse local, in timp ce problemele de astazi se refera la substante foarte scumpe si de import, dar nimeni nu-i dispus sa observe in ce hal au crescut standardele si pretentiile in Romania, mai ales pentru ca a observa asa ceva ar include respectivele standarde si pretentii pe un continuum, dinamitind astfel o alta idee draga mentalului public romanesc, cea a echivalentei (romanii prefera adica sa se vada "in rind cu lumea [civilizata]", de parca asa un "rind" poate sa existe sau asa o aliniere ar chiar fi posibila).
Ca atare, vrind nevrind Romania foloseste un sistem in care statul plateste cea mai mare parte a costului medicamentelor folosite de populatie, undeva pe la 90%. Ideea de-a cere consumatorilor sa plateasca fie si doar o parte din costul produselor consumate de ei se loveste, intr-o tara in care vasta majoritate a consumatorilor sunt, prin forta lucrurilor, oameni in virsta, si deci pensionari ai statului, de observatia simpla ca orice astfel de normalizare e economic echivalenta cu o reducere a pensiei.
Cum pensionarii voteaza mai cu osirdie decit alte grupuri sociale, si cum ei depind intr-o mai mare masura de pensia lor decit alte grupuri sociale, rezulta ca o taiere a pensiilor e cam cel mai dificil proiect politic posibil in Romania. Din fericire pensiile sunt inca in termeni reali foarte mici, dar sa ne fereasca Domnul sa pierdem si acest atu, ca nu ne va fi moale (observatie care pina la urma se intoarce ca un bumerang impotriva intereselor pensionarilor pe termen mediu si lung).
Intrucit finantele Romaniei sunt destul de firave, si cheltuielile angajate destul de dezorganizate (ca sa nu readucem in discutie problema inadecvarii intre "standarde" si posibilitati) bugetul din care ar trebui sa se faca compensarile medicamentelor este dintotdeauna, de la introducerea sistemului dupa Revolutie si pina astazi, in suferinta.
Periodic, si anume la mijlocul ciclurilor electorale, arieratele in sistemul farmaceutic ating cote inspaimintatoare, aduse acolo de presiunea incercarii de-a redresa economia, pentru a prinde urmatoarea perioada electorala cu cit mai putini someri. De exemplu, cum ultimele alegeri au fost in 2009, acum, la sfirsit de 2010, intirzierile la plata ating si 330 de zile, ceea ce inseamna, practic vorbind, ca incepind cu a doua zi dupa investire robinetul platilor s-a oprit brusc. Situatia este destul de grava dintr-o perspectiva sistemica, si ca atare se bucura de atentia paroxistica a fratilor mai mari din Comisia Europeana, in timp ce Guvernul Romaniei se jura, bineinteles, ca nu fura, si se angajeaza, bineinteles, ca va face totul.
Intre timp, merita considerata problema din perspectiva unui individ naiv. In Romania, a deschide o farmacie necesita studii aprofundate, nu orice Oana Balasa se poate trezi spontan ca "are tangente" cu substantele si de miine-si face farmacie. Practic exista diferente minore spre neglijabile cit ce priveste resursele (timp, efort, bani) investite in studii de un doctor care se ocupa de medicina generala si respectiv de un farmacist.
Ce primeste farmacistul in schimbul acestei investitii de timp, bani si efort in Statul Roman, caruia ii va aduce serviciile relativ mai utile ale unui farmacist, fata de alternativa relativ mai putin utila de-a-i fi DJ ? Pai, primeste dreptul de a isi deschide o farmacie, sau cu alte cuvinte de-a lua credite, angaja spatii, cumpara stocuri si in general a-si asuma toate riscurile pe care si le asuma orice afacere.
Cu deosebirea notabila ca in timp ce orice saormerie sau bardezi incaseaza in fiecare zi banii pesin pe ceea ce vinde, farmacistul e obligat sa vinda marfa de zece lei pe aproximativ un leu, in baza unui munte de hirtoage, pe care sa le colecteze apoi cu grija si sa le inainteze agentilor Guvernului, dupa care sa-si primeasca, cu o anumita intirziere (eventual si de 330 de zile) banii. In conditiile in care furnizorii lui nu accepta nici un fel de compensari cu obligatiile de plata ale Guvernului Romaniei (din motivul simplu si evident ca ele valoreaza mai putin decit hirtia igienica) si vor trebui platiti cu bani pesin.
Deci, tinarul cel naiv are privilegiul de-a petrece sapte ani intr-un sistem educativ, timp in care o vecina ceva mai ancorata in realitate isi poate cumpara trei masini si-o mie de posete din banii cistigati chiar de ea, nu ma intrebati cum, dupa care mai are privilegiul de-a lua imprumut vre-o suta sau pe-acolo de mii de euro, din care sa-si deschida farmacie, sa-si cumpere marfa, sa vinda de cite o suta de mii de euro in fiecare an, sa traiasca din zece mii si sa crediteze statul cu nouazeci, la dobinda zero (sau eventual chiar negativa).
Va pare o afacere buna ? Nici mie. Va mai mirati atunci de ce fetele ambitioase si dupa catatura foarte hotarite prefera sa urmeze o alta cariera ? Nici eu.
Simplu si pe inteles, chiar daca nu ne pricepem anume la tema.
Thursday, 9 December 2010
Bun da' atunci cum se esplica explozia de farmacii? Ca-s pe unele strazi si cate 2-3 unitati d-astea.
Thursday, 9 December 2010
Ori prin aia ca nu exista o corelatie intre intrari si iesiri, Romania fiind haotica (sau romanii orbi), ori prin aceea ca dindus n-am descris corect realitatea (lasind de exemplu ceva pe dinafara).
Thursday, 9 December 2010
io nu inteleg altceva: de ce un medic primar, cum este cel de familie, trebuie sa prescrie pe langa medicamentul principal si alte cateva pilule de se aduna de cate un pumn plin inainte de culcare si dimineata pe stomacul gol?
Thursday, 9 December 2010
Problema de fapt e ca asa cum s-a dovedit de catre nenumarate studii majoritatea medicamentelor scumpe nu sunt medicamente. Pretul acestor medicamente (productie si cercetare) nu depaseste 10% din pretul final. In fapt marjele enorme fac probleme bugetelor umfland cheltuielile.
Daca ai platit 20 de lei pe marfa si primesti 100 la 330 de zile nu-i asa o afacere proasta. In fapt cred ca majoritatea bancilor si-ar dorii asa oportunitati.
Friday, 10 December 2010
@Mikael Eon Obicei americanesc, doara el din asta traieste (ie, vin companiile de vindut medicamente si-i dau bonusuri si diverse gratuitati daca le prescrie cacaturile).
@Dr.A O problema de altfel perfect echivalenta cu problema CD-urilor/DVD-urilor care costa ca pret total undeva spre 30-40 de centi bucata (incluzind aici si cei 3-4-5 centi pe care ii primeste autorul/compozitorul/cintaretul, indiferent cine e el, de la Madonna la Manowar) dar se vind la 10-15-20 de dolari/euro.
E adevarat ca au o marja de profit destul de mare, comparativ cu alte piete, dar nu-i adevarat ca afacerea functioneaza asa de bine in practica precum functioneaza pe hirtie. Oamenii inteligenti tind sa inteleaga de ce nu se prescriu sulfamide, de exemplu, sigur iti amintesti discutia, si sa ignore "sfatul medicului", el nemafiind un sfat de fapt, ci o reclama. Iar oamenii mai putin inteligenti nu ajung sa isi permita sa arunce cu banii.
Practic singurul pagubit in intreaga schema este statul si entitatile cvasi-statale, care in mod absurd sunt tocmai cei chemati sa si apere intreaga constructie, cum sunt chemati sa apere si constructia "drepturilor de autor" in forma lor cea absurda introdusa recent si asa mai departe. Aceasta inabilitate de adaptare, care reduce orice Guvern la pozitia unui fel de Caliban sui generis e si unul din motivele principale pentru care guvernele moderne nu se pot bucura de respectul cetatenilor. Practic s-au cam impiedicat in propriile ismene, si asa ceva e intotdeauna ridicol.
Friday, 10 December 2010
In conditiile astea, merge o covrigarie.
Friday, 10 December 2010
Precum de altfel se si observa.
Friday, 31 December 2010
He he he, in conditiile in care-i stipulat ca plata se face la 210 zile, care-s intarzierile ? Daca tu faci un contract in care stabliti ca data platii va fi peste 100 de zile de la livrare si platesti peste 100 de zile de la livrare, care-s intarzierile ? De ce crezi tu ca nu vor sa renunte la critereriul demografic in cazul farmaciilor ? Cat crezi ca au temen de plata, distribuitorii ? Iti poti deschide farmacie si cu cinci mii de oiro, si plata la termen se face doar in cazul medicamentelor gratuite si compensate, restul, sunt cu bani, nu cu hartii. Intarzieri au mai fost mai demult, mai mari decat cele actuale, insa atunci era mult mai rau pentru ca distribuitorii nu aveau termenele de plata corelate cu scadenta celor de la CAS si exista plafon pentru compensate/gratuite.
Ce discuti cu Dr.A nu-i in dreptul farmaciilor ci in dreptul producatorilor/distribuitorilor. Pentru medicamentele compensate/gratuite, preturile sunt impuse. Si ar mai fi, da' n-are rost.
Saturday, 1 January 2011
Din ce-am auzit de la oameni, deja s-a intirziat cu 340 de zile si peste. Acuma logic, daca eu ma inteleg cu tine ca-ti platesc niste bani pe 29 Iulie si ti-i platesc de fapt pe 15 ianuarie viitor, dupa un numar de insistente si o interventie-doua a Comisiei Europene, tie ti se pare ca totul e fest ? Ca mie mi se pare ca nu prea ti s-ar parea.
Sa-ti deschizi o farmacie cu cinci mii de euro (care, totusi, sunt un an de salarii bune sau patru ani de salarii medii in Romania, deci nu niste bani pe care-i arunci) e o miscare comparabila in esenta cu a-ti cumpara un beamveu de banii aia. Sigur, ai beamveu. Tot sigur, despre tine-ar fi vorba in articolul ala cu taxele auto. In termeni practici, asa ceva e suicid, o afacere se provizioneaza corespunzator inainte de-a o deschide, nu inchiriem un spatiu platind jumatate din prima luna cu banii de piine dupa care asteptam un miracol.
Nu stiu exact ce termene de plata au distribuitorii, da' ma ingrijoreaza oarecum atitudinea cu "e, s-o intirziat platile, nu-i nimic", dat fiind ca din experienta mea de afaceri, cita o fi ea, intirzierile nu-s niciodata ok, si nu s-o inventat inca nici contractu' nici institutia care sa nu poata fi afectata de asa ceva.
Saturday, 1 January 2011
Poi nup, ca intarzierile sunt de 130 de zile daca platile se fac dupa 340 de zile. Nu vei vedea nici un farmacist care sa inchida din cauza asta, ii simplu de dedus de ce. Am doo variante, ori imi platesti cu 130 de zile si ma aleg cu profit, ori renunt la afacere.
N-am pomenit de criteriul demografic degeaba. Toate orasele sunt inchise, adica, nu-ti mai deschizi farmacie in oras, ca nu te lasa aia care deja fac profit si nu vor sa-l imparta, desi anul asta ar fi trebuit sa se renunte la criteriul demografic (sa nu mai fie 1 farmacie la 3/3.5 k locuitori). Poti sa-ti mai deschizi doar la tara. Orice primar iti va pune la dispozitie spatiul, numai sa aiba si el farmacie in sat. Distribuitorii au termene de plata bune, asa ca nu trebuie sa-ti faci stocuri pe banii tai. Lucrurile sunt mult mai simple, totul ii sa ai un farmacist (bun).
Saturday, 1 January 2011
Acuma, o fi ce zici, dar uite eu care n-am bani nici de-o parte nici de cealalta a chestiei, ca pe medicamente nu cheltui o suta de lei intr-o luna si din vindut de medicamente nu cistig o suta de lei intr-o luna iti zic ca sunt ferm pentru criteriul demografic. De ce ? Pentru ca ma doare bila sa vad tot la fiecare parter de bloc cite-o farmacie. Nu-i pur si simplu nevoie de asa ceva.
Romania trece prin mode de-astea stupide, la o vreme erau bancile cu sediu deschis in sediu, pe urma am plecat, cind am venit erau aia cu pariurile sportive, m-o socat bucurestiu-n 2007, si pe mine si pe strainii cu care eram, dom'le, nu puteai face o suta de metri pe drum fara sa treci pe linga o vitrina de betting alea-alea.
Pur si simplu nu-i rational asa ceva, tre' limitat cumva, nu se poate, romanii-s din specia pe care daca-i lasi in legea lor maninca o luna de zile incheiata numa' friptura goala, pe urma o alta luna numa' piine, pe urma o alta luna numa' macaroane fierte, goale, pe urma o luna numa' cas... bai frate. Inteleg ca per total intr-o viata ai mincat o dieta echilibrata, x vagoane de arpacas si y lazi de arpagic, da' TOTUSI!!!
Da-n fine, daca tu zici ca nu-i asa mare problema, sa ramina consemnat. Esti primu' care nu mi se plinge, da' pe de partea cealalta stim cum stam cu institutia plingerii la romani.
Saturday, 1 January 2011
Sunt de acord ca ' criteriul demografic aduce mai multe avantaje (mai ales in cazul nostru), numai ca asta ii unul dintre motivele pentru care farmaciile au asigurata in felul asta o oarecare stabilitate.
Daca mai vorbesti cu aia care se plang, intreaba-i numa de profit, si apoi vezi daca-s indreptatiti sa se planga, intreaba-i daca s-au gandit sa inchida si sa se apuce de alceva. Io nu ma plang si pentru ca am calculat cu doi pasi in fata si mi-am facut rezerve, in felul asta nu ma afecteaza intarzierile, in timpe ce altii nu or scos dividente, ca plateau impozit 16% pe profit si 16% pe dividente, mai bine or bagat cheltuieli, cat cuprinde.
Saturday, 1 January 2011
Pai bun da' si daca or bagat cheltuieli, banii aia i-or scos, ii au, exista ca rezerve, n-or disparut. Sau tu zici ca si-or cumparat masina pe farmacie si-acuma mumu ?
Saturday, 1 January 2011
Cam ashe ceva, unii si-or cumparat masini, altii si-or facut/renovat case, si amu plang dupa cash, da profitu' li-i cel putin bunicel.