Erezii

Cel mai rau lucru care se poate spune despre o afirmatie este ca-i falsa. Atit si nimic mai mult.

In ce priveste lumea abstractiunilor, ale caror reprezentari oarecum palpabile propozitiile si frazele sunt, mai rau decit a nu-ti gasi loc in lume nu exista nimic. Falsitatea noteaza tocmai aceasta lipsa, tocmai aceasta decadere, aceasta granita de netrecut : unele idei se pot intrupa in lume, altele nu. Daca ar fi sa cautam un echivalent practic, probabil ca singurul ilustrativ ar fi diferenta intre femeile fertile si cele sterpe. Unele pot avea copii. Celelalte nu.

Sigur, nici fertilitatea la oameni, precum nici calitatea de-a fi adevarata la idei nu obliga cu nimic. Tocmai asta e avantajul : ca femeie iti poti alege daca vrei copii sau nu, ca idee iti poti alege daca sa dai nastere unei existente sau nu. Unele stau si asteapta, ca de exemplu ideea ca "e posibil a zbura cu aparate mai grele decit aerul". A asteptat mii de ani linistita, nederanjata de faptul ca din perspectiva externa ea, neavind nici un fel de intrupare era perfect confundabila cu orice idee falsa. Iata ca n-a fost falsa, si iata ca ideile natinge despre cum ea e o idee falsa au fost de fapt ele false.

Daca singurul scop, singura utilizare si singura functionare a femeilor pe lume ar fi sa faca copii (asa cum s-a intimplat in citeva rinduri in istorie), lipsa fertilitatii ar fi bineinteles o tara ingrozitoare, capabila de-a anula existenta femeii ca atare (si s-a chiar manifestat astfel, in rindurile respective), de-a o reduce la un statut cvasi- sau para-uman, un fel de alcatuire regretabila, o trista izida de material. In lumea ideilor neexistind alt referent concret decit... referentul concret, sa nu va mire daca echivalentul infertilitatii, falsitatea are exact aceleasi efecte.

Calitatea Handicapul de-a fi falsa anuleaza insasi existenta unei idei, reducind-o cel mult la statutul de plasmuire, de vis, de aiureala confuza.

Ca rezultat, o idee falsa va incerca sa evite confruntarea cu aceasta simpla si totala anulare a ei, constatarea falsitatii. De exemplu, redenumindu-se. Incalzirea globala ("global warming") s-a redenumit schimbare climatica ("climate change") pentru a scapa de observatia simpla ca... e o idee falsa. Si acum se straduieste sa se transforme in disruptie climatica ("climate disruption") pentru a se mentine cu un pas inaintea urmaritorilor. Urmaritorilor din capul ei ingrozit de durerile mortii, ca n-o urmareste nimeni. Nici n-am avea de ce : stim ca-i o idee falsa.

Aparatorii ideilor false vor recurge intotdeauna la a discredita persoanele care isi permit sa declare falsitatea ideilor lor. Chestia asta pare de neinteles pentru cei din urma, de ce se apuca asta sa ma injure cind eu nu i-am facut nimic ? E adevarat ca nu i-ai facut nimic din punctul tau de vedere, dat fiind ca ideea lui cea falsa e falsa si cu tine si fara tine, dar iata ca din punctul lui de vedere i-ai omorit-o de-a dreptul. Asa ca te-ar omori si el pe tine putin, sa vezi cum e. O dovada in plus ca oamenii tin mai mult la idei decit la ceilalti oameni, si pina la urma o proba perversa a bunei credinte a timpitilor. Ciudat, este ?

Exista bineinteles si timpiti de rea credinta, si dintre ei se alege cealalta categorie de inamici ai ratiunii : detractorii ideilor adevarate. Ati auzit vre-odata de "idei periculoase" ? Cum ar putea niste idei sa fie periculoase ? Daca-s false, sunt false. Daca sunt adevarate, sunt adevarate. De unde vine pericolul ?

Pericolul vine, bineinteles, din aceea ca se gasesc intotdeauna grupuri de oameni care-si bazeaza viata si mai ales bunastarea pe idei false. Ideile adevarate corespunzatoare sunt atunci cit se poate de periculoase, pentru motivul simplu ca adevarul lor probeaza falsitatea celorlalte, ceea ce le retrage capacitatea de-a avea efect in lume, ceea ce-i lasa pe beneficiarii lor cu fundul in apa. Este ca-s periculoase ?

Pentru a-si sustine alcatuirea imaginara care le da de mincare, sustinatorii ideilor false tind sa construiasca false rationamente, bazate fara exceptie pe urmatoarea structura : 1. ideea cea adevarata este, zic ei, falsa. 2. ideile false, precum de exemplu ideea cea adevarata despre care ei sustin ca-i falsa sunt periculoase, prin aceea ca falsitatea lor fiind dificil de constatat de catre intelecte neantrenate, oamenii simpli le pot cadea victima, luindu-le de bune pe o perioada.

Din acest fals rationament rezulta imediat o intreaga politica, si anume intemeiata pe doi piloni principali : primul, ideea ca oamenii au nevoie de-a fi protejati, pentru ca nu-si pot asigura singuri securitatea, si al doilea, ideea ca doar unii, si nu toti oamenii pot identifica corect ideile periculoase. De-aici se poate de acum purcede la implementarea practica, si anume a primului pilon sub forma statului social, care "se ingrijeste" de binele cetatenilor, si respectiv a celui de-al doilea pilon, sub forma cenzurii.

Odata cele doua implementate, drumul spre existenta a ideii celei false este larg deschis, ea putind de-acum sa-si traiasca un simulacru de existenta in virtutea capacitatii mintii umane de reprezentare (doal ziceam, bine ?).

Cam asta-i povestea, simpla si pe inteles, a ereziei. Toate ideile vor sa incerce, macar o data, placerea intruparii, asa cum toate femeile vor sa fete. Unele idei sunt din nefericire incapabile de-acest act, tot asa cum sunt si unele femei incapabile. Dintre acestea, unele idei reusesc intr-o mai mare si altele intr-o mai mica masura sa-si reprime dorinta, exact precum si femeile. Dintre cele ce nu prea reusesc, femeile fac tratamente, se duc la bai la Sovata scl, in timp ce ideile incearca sa foloseasca si sa exploateze capacitatea narativa a mintii omului prost pentru a-si asigura un surogat de existenta.

Ar fi, bineinteles, prea mult sa cerem omenirii sa nu se lase astfel folosita. Dar n-ar fi prea mult, mi se pare mie, sa ridem de cei care asuda carind in spate ditamai vitalu'. Este ?