Drama soriceilor - partea intai
Acest soricel a trait o drama asta toamna, ca si toti ceilalti soricei din oras. Hai sa v-o povestesc.
Soricel fiind, iti vine sa rontai. Tot timpul. Asa-i construit motorasul din interior, n-ai ce-i face. De preferinta ar fi niste porumb :D sau grau :D :D sau orez :D sau o cojita uscata de paine :D
Dar daca traiesti in oras - ceea ce in calitate de soricel nu stii, pentru ca esti destul de mititel si scala nu-ti prea permite sa intelegi chestii de-astea - nu-i asa de usor sa iti gasesti niste porumb :D sau grau :D
Tu iti urmezi cu sfintenie datinile de soricel (stiti ca acopera o suprafata de cateva hectare cu drumuri complicate si incurcate pe care insa le respecta intocmai ? Au cu alte cuvinte culoarele lor, si se tin de ele.) si totusi, natura nu iti vine in intampinare. Rar mai gasesti cate-un stiulete de cucuruz... dar fiert! Si in mare parte mancat! Totusi, bun si ala... chiar daca nu prea se rontaie asa de bine... dar in fine, porumb e, mancare se numeste.
De la o vreme, chiar cand e cel mai mare nevoie, ca incepe sa se faca frig, nu mai gasesti nimic. Dar nimic! Nu s-a pomenit in natura asa ceva, pe-un hectar intreg de verdeata sa nu creasca o singura planta care-ar hrani un soricel.
Sigur, nu-i vorba de "natura" aici, ci de Parcul Rozelor, adica un petec de verdeata pe care oamenii hotarasc ce creste, ca sa miroasa frumos si sa arate bine-n pozele de nunta. Din pacate, ce miroase frumos si-arata bine nu umple un stomac de soricel, dar asta nu intereseaza absolut pe nimeni.
Afara de soricelul captiv acolo. Ar incerca el sa plece, dar pe-afara trec masini, si sunt suprafete ciudate, ca un fel de ulei foarte gros... Si nu prea ai pe unde te ascunde. Mai bine aici, pe camp. Sigur, el nu-i de fapt un camp, ci un parc, dar ca soricel, cum sa-ti dai seama ? Ce-i ala parc ?
Este totusi un loc. E un fel de trunchi de copac foarte subtire, si care nu miroase a copac, si acolo intr-o scorbura in el sunt boabe! Uscate. Ce bine s-ar mai rontai...
Dar miroase ciudat. Si copacul, si boabele. Miros rau. Si mama ti-a zis, cand erai soricel mic-mic, sa nu mananci niciodata ce miroase ciudat. Oricum ar arata si oricat de foame ti-ar fi. Mai bine sa rabzi foamea, pentru ca mai devreme sau mai tarziu pamantul iti va oferi. Un stiulete de porumb :D sau un spic de grau :D
Rabzi. Umbli pe toate potecile reglementar construite si nu gasesti nimic. Si e tot mai frig, si incepe sa fulguie. Si ti-e tot mai foame. Pana cand, intr-o zi, nu mai poti. Nu mai rabzi. De ce sa tot rabzi ? Pana cand ?
Asa ca te duci in copacul subtire, si mananci boabele din scorbura. Si pe masura ce le mananci, realizezi ca intr-adevar, mama avea dreptate. Nu-s bune. Sunt rele. N-ai sa scapi.
Daca tot n-ai sa scapi, macar sa mananci pe saturate. Sa rontai pana la satiu, pana te dor muschii rontaitori, pana nu mai poti.
Asa ca te umflii cu graunte otravite in asa hal ca tot corpul ti-e numai cianura. In noaptea aia mori, te mai tarai cativa pasi afara, dar nu multi. Si apoi ninge peste tine, si apoi zapada se topeste. De putrezit nu poti putrezi, nici macar bacteriile nu se pot atinge de boaba de grau otravita in care te-ai transformat. Nici ciupercile.
Si zambesti spre camera, aproape viu, cu ochii stinsi dar tot stralucitori, intr-o zi de martie, sase luni dupa ce drama ta de soricel s-a sfarsit in cele din urma, si odata cu ea nevoia, si placerea, de-a rontai.
Saturday, 17 April 2010
R.I.P. little mouse :(
Saturday, 17 April 2010
Vaiiiii si ce mutrita trista are:((
Saturday, 17 April 2010
Asa, asa, sa plangeti!
Saturday, 17 April 2010
Sa numi spui ca si din asta o sa bagi mai multe parti ca si cu Eliza aia ca oricum no citeste nimeni
Saturday, 17 April 2010
de abia am rezistat tentatiei sa pun un link in comentariu cu o poveste cu ceva soricei dar m-am gandit ca iar vei spune ca e un link prea brusc, ca data trecuta :)
Ma gandesc totusi ca meseria de soarece se invata, ca orice meserie iar soricelul din povestea ta daca nu a avut rabdarea/capacitatea de a discrimina intre diferitele tipuri de mancare nu va deveni niciodata un soricel de top. E ca in blogging, pardon, ca in viata :)
Saturday, 17 April 2010
@dadatroll Pai io nu le pun ca sa le citeasca, io le pun ca sa le scriu.
@DVV Ia pune sa vedem.
Saturday, 17 April 2010
Ce chestie ca si Emil Ciocan.
Saturday, 17 April 2010
si eu care credeam ca exista soricei de casa si soricei de câmp
Saturday, 17 April 2010
Sa nu discriminam soriceii, zic.
Saturday, 17 April 2010
io nu-i discriminez, că-mi plac!
dar zic şi io, că dacă era de câmp, mai mânca o insectă, mai mânca un viermişor...iar dacă era de casă, se ghiftuia cu de tăte!
şoricelul din imagine pare de câmp. precis o murit de bătrânete :D dupa o viata lunga si îndestulata si unmilionsasesutedeurmaşi
Saturday, 17 April 2010
Zici tu ?
Are si denialu' rolu' lui in viata.
Saturday, 17 April 2010
He he he, ma bucurez ca nu m-am bagat in seama, ca iar imi cerea Mircea licenta poetica 'napoi, cum mi-o cerut la povestea cu hulubii :P
Saturday, 17 April 2010
Numa' la control, vizare, alea, nu de tat :D
Saturday, 17 April 2010
@Florin: sau poate iti facea trimitere la o poza cu dragoni
Saturday, 17 April 2010
@Mircea, ha ha, faina asta cu vizatul, ii de tinut minte :D
@Kokofifi, ahahahahaha, ori ma trimitea in Croatia, in fremoasa statiune :D
PS. am mai spus si io cateodat "ca-mi plac", da cainii, nu soarecii, si repede m-o taxat un amic cum ca "Do You like the dogs, China style ?". Mi-s dragi si mie, imi par tare dragalasi.
Saturday, 17 April 2010
http://izit.org/sites/default/files/Dog_facial_4920.gif @florin
Saturday, 17 April 2010
" Un stiulete de porumb :D sau un spic de grau :D" looooool
suite!
Saturday, 17 April 2010
mai ai d-astea?
Saturday, 17 April 2010
papatroll, nu in halul asta, fi-mi-ar soricelul pe usebeu sa-mi fie.
Saturday, 17 April 2010
Lol vad ca va tineti amuzati unul pe altul. Bine.
@costin Cel putin inca una.
Saturday, 17 April 2010
da sa vad, cel putin :D
Saturday, 17 April 2010
Datatroaleee...yo citesc Eliza, da ? :P Si sigur mai gasim inca noua cititori.
"Şi a mai zis Avraam: "Să nu se mânie Stăpânul meu de voi mai grăi încă o dată: Dar de se vor găsi acolo numai zece drepţi?" Iar Domnul i-a zis: "Pentru cei zece nu o voi pierde."
Saturday, 17 April 2010
*încă opt :D
Saturday, 17 April 2010
7apte
Saturday, 17 April 2010
Haha, i-auzi, si fetili citeste Eliza ?
Saturday, 17 April 2010
@Mircea
ok, asta e povestea de care mi-am adus aminte cand am citit postul tau:
http://www.psihoterapie.net/povesti/poveste-despre-trei-soricei.html
Saturday, 17 April 2010
Haha, intamplarea face ca partea a doua, care va urma zilele astea, e tot despre trei soricei. Cu poze.
Sunday, 18 April 2010
te pomenesti ca de fapt l-ai nimicit tu, ca sa iti iasa poza pentru poveste. :P
Sunday, 18 April 2010
Mai am putin si-ajung mniezo.