Dobinzi fara secrete

Daca traim intr-o societate capitalista inseamna neaparat ca o buna parte din activitatile noastre vor fi normate (adica ingradite sau stimulate) de cursul capitalului.

Orice folosire a unor bani implica neaparat si un cost, numit costul de oportunitate, si egal cu oricare dintre celelalte chestii pe care le-am fi putut face cu banii respectivi. Sa intelegem printr-un exemplu concret : Daca Ionel are 10 lei, si merge la Mall, el poate cumpara cam orice doreste de acolo si se inscrie in pret (mai putin tigari, de exemplu, daca este minor, sau alte citeva - putine - marfuri restrictionate din diverse motive). Sa zicem ca Ionel se hotaraste sa cumpere un hamburgher. Care este costul acelui hamburger pentru Ionel ? Zece lei, imi veti raspunde.

Ei bine, fals. Ma rog, nu-i chiar fals, dar e inexact, pentru ca n-are nici un sens. Ce sunt, pina la urma, zece lei ? O hirtie ? Fix vax. Totusi, privind corect problema, costul hamburgherului nu sunt cei zece lei cheltuiti, ci alternativele care acum nu mai pot fi realizate. Daca Ionel cumpara un hamburgher cu zece lei inseamna ca nu mai poate cumpara o sticla de suc de zece lei. Deci costul hamburgherului este, de fapt, sticla de suc. Si costul sticlei de suc este, corespunzator, hamburgherul.

Ca rezultat al acestei stari de fapt valoarea banilor fluctueaza. De exemplu, daca ti-e foame intr-un Mall de fite din Viena zece lei pot insemna o portie minuscula de cartofi prajiti. Pe de alta parte, intr-o saormerie ieftina din Dristor aceiasi, exact aceiasi zece lei pot insemna jumatate de kilogram de carne, piine, muraturi si sosuri. Tot ce conteaza este ce poti face cu banii aia. Ce scrie pe ei nu conteaza aproape deloc. Asa se explica de ce aurul n-are nici o valoare daca te afli fara apa in desert, si de ce o mie de lei din 1991 valora mult mai mult decit o mie de lei din 2001.

Datorita acestor fluctuatii, care nu sunt neaparat controlabile sau previzibile, banii aduc intotdeauna o dobinda. Este normal sa fie asa, pentru ca daca Ionel are zece lei si nu ii cheltuie, el trebuie sa primeasca ceva in schimbul faptului ca miine zece lei s-ar putea sa nu ii aduca acelasi hamburgher, sau aceeasi sticla de suc. Logic vorbind, daca Georgel vine in fuga la prietenul lui Ionel, care tocmai se pregatea sa-si cumpere hamburgherul si-i spune "da-mi mie cei zece lei pentru ca eu am o utilizare mai buna", raspunsul lui Ionel poate fi sau "nu", sau "bine, dar doresc si eu o parte din diferenta aceea". E just si e normal, nu ? Daca Georgel chiar are o utilizare mai buna, atunci cei doi ar trebui sa-si imparta beneficiul, iar daca nu are ar trebui sa taca din gura si sa-si vada de treaba.

Dupa sute de ani de practica capitalista aceste probleme s-au formalizat, dobinda pe an masurind pur si simplu cu cit trebuie recompensat Ionel pentru ca in loc sa isi cheltuie cei zece lei i-a pastrat un an. Aceasta dobinda se negociaza constant in societate, fiind una dintre cele mai importante pirghii de control asupra indivizilor.

Daca dobinda este mica multi Georgei vor imprumuta multi bani ca sa incerce diverse chestii, ceea ce va creste atit economia in totalul ei, cit si numarul de afaceri active, cit si numarul de slujbe disponibile, cit si apetenta oamenilor pentru risc cit si pierderile, ineficienta si indisciplina. Daca dobinda este mare putini Georgei vor imprumuta putini bani, ceea ce va scadea economia (dar incepind cu afacerile slabe intii), va scadea numarul de slujbe disponibile (dar incepind cu cei mai putin eficienti dintre angajati) si va scadea apetenta pentru risc scazind astfel pierderile, crescind eficienta si imbunatatind disciplina.

Aceste cicluri consecutive, asa numitul boom-bust cycle in limba engleza sunt parte integranta din functionarea normala si corecta a unei economii capitaliste. Primul are rolul benefic de a extinde, chiar cu riscul de-a face prostii, iar al doilea are rolul benefic de-a alege ce trebuie pastrat si ce trebuie aruncat. Impreuna cele doua asigura o economie sanatoasa si niste comportamente rationale in societate. Nici unul nici celalalt nu sunt niste lucruri "rele", ambele sunt la fel de "bune" si la fel de utile : pentru a functiona, economia are nevoie de amindoua, exact asa cum omul are nevoie si sa inspire si sa expire. Daca incercati sa inspirati fara oprire muriti sigur. Daca incercati sa expirati fara oprire muriti sigur. Dintr-o succesiune echilibrata de inspiratii si expiratii se constituie insa o viata fericita.

Acum ca am vazut partea teoretica, sa lucram putin cu dobinzile numeric.

I. Daca Ionel are 10 lei si dobinda este 4% (patru la suta) asta inseamna ca el va primi 10 lei x 4 / 100 = 40 de bani, sau 0.40 lei. In total el va avea 10 + (10 x 4/100) sau 10,40 lei.

Pentru comoditate aceasta socoteala se mai poate scrie si 10 (1 + 4/100) - am scos 10 ca factor comun in fata - ceea ce inseamna 10 x 1.04 daca socotim paranteza.

II. Daca Ionel are 10 lei si primeste doua dobinzi, prima de 4% si a doua de 6%, asta inseamna ca Ionel primeste 10 x 4/100 = 0.40 lei de la prima dobinda si 10.4 x 6/100 = 0.624 lei de la a doua. In total el va primi 1,024 lei dobinda si va avea deci 11,024 lei.

III. Daca dobinzile ar fi venit invers, 6% prima si 4% a doua, Ionel ar fi primit la final tot 11,024 lei dobinda. Sa privim cifrele : 10 x 6/100 = 0.60 lei de la prima si 10.6 x 4/100 = 0,424 lei de la a doua. In total, 1,024 dobinda, pe linga cei 10 capital de pornire.

Cum se poate asa minune, sa nu conteze ordinea ? Pai se poate pentru ca a aduna dobinda inseamna defapt a inmulti, si inmultirea este comutativa (ceea ce inseamna ca nu conteaza ordinea). Sa vedem putin cu cifre.

Cind dobinda era 4% am zis ca 10 + 10 x 4 / 100, ceea ce inseamna 10.40. Apoi cind dobinda era 6% am zis ca 10,4 + 10,4 x 6 / 100, ceea ce inseamna 10,4 + 0,624 = 11,024. La fel de bine puteam spune de la inceput 10 x 1.04 x 1.06, care este egal fix cu 11,024.

IV. In general, suma finala dupa oricite perioade se poate calcula dupa formula asta, inmultind mereu cu unu plus dobinda. De exemplu, daca tatal lui Ionel pune o mie de lei la banca pe zece ani, cu dobinda fixa de 5%, citi bani va avea el la final ?

Pai, 1000 x 1,05 x 1,05 x 1,05 x 1,05 x 1,05 x 1,05 x 1,05 x 1,05 x 1,05 x 1,05 = 1628,89 lei. Cinci la suta pe zece ani nu vine deci cincizeci la suta, ci aproape saizeci si trei. Iar daca dobinda este 14% pe 30 de ani, suma totala este nu mai putin de 6095 de lei si-un ban.

V. Daca Ionel tine banii la banca 30 de ani ( si banca nu da faliment intre timp ) iata ca a facut niste bani frumosi, cite sase lei pentru fiecare leu de la inceput si inca ceva pe deasupra. Pe de alta parte, daca Ionel ia imprumut banii de la banca pe 30 de ani situatia nu-i chiar asa de roza, pentru ca iata ca pina la final va fi platit cite sase lei pentru fiecare leu luat imprumut.

Este foarte simplu sa calculati acasa dobinda finala pe o perioada oarecare de ani : porniti calculatorul din windows, treceti-l pe mod stiintific (View -> Scientific) dupa care scrieti dobinda (in forma 1,xx, de exemplu 1,14 daca dobinda este 14%), apasati butonul din stinga jos pe care scrie x ^ y, apoi scrieti numarul de ani, 10, 15, 35, citi sunt ei, si pac! aveti raspunsul la indemina.

In speranta ca aceasta povestioara v-a fost de folos, va urez economisire placuta.