Despre Literatura cu Calin Hera

Mircea Popescu : De cand lucrezi tu in presa ?
Calin Hera : În decembrie 1990 scriam la o revista studenteasca, ING. Apoi am trecut în stradă. Scriam, mergeam la tipografie, apoi vindeam la metrou. Era cool.

Mircea Popescu : Ia uite cum s-au facut 20 de ani. Cum au trecut ?
Calin Hera : Cu multă intensitate, asta e clar. O mare concentratie de evenimente pe unitatea de timp.

Mircea Popescu : Dar la Literatura de cand visezi ?
Calin Hera : Asa, cu ochii deschisi, cam de pe la 16 ani, când am început să scriu primele versuri. Scriam în draci. Apoi l-am întâlnit pe Eugen Evu, care avea un cenaclu literar la care mă gândesc cu nostalgie, si am început să scriu mai asezat, mai constient. Pe urmă am facut o pauză, cam 20 de ani.

Mircea Popescu : Este jurnalismul literatura ?
Calin Hera : Pfoa! Adevărul e că nu stiu. Cred că literatura se inspiră adesea din jurnalism si cred că anumite părti ale jurnalismului (reportajul, editorialul, pamfletul) pot să forteze literatura, să treaca acolo.

Mircea Popescu : Dar hai sa-l luam pe Balzac. El e autor de literatura sau reporter de ziar ?
Calin Hera : E ceva interesant aici. Pentru că mie mi se pare literatura pana si un colt de reclame din ziarele din secolul XIX.

Mircea Popescu : Si atunci, ce ne facem ? Pentru ca omul publica mai tot in foileton, in ziare. Ce-i ala ? Material editorial ?
Calin Hera : Aia zic. Pe de o parte, ziarele vechi erau mai aproape de literatura, cel putin privind cu ochii de azi. Acum le vad ca pe niste documente (de limbă, de întâmplări). Pe de altă parte, dacă publici Luceafărul în Cancan, rămâne tot Luceafărul.

Mircea Popescu : Bun si-atunci, tu cum stai ? Facusi presa sau literatura ?
Calin Hera : Presă am făcut si, iată, fac. Eu cred că ceva-ceva literatură mă tentează si, poate, si eu pe ea. Dar nu m-as aventura sa spun că fac presă în poezie sau în proza arhiscurtă si nici poezie în ziar. (Desi unele reportaje de pe vremuri încă îmi plac.)

Mircea Popescu : Dar ce ti-ai dori sa faci ? Presa sau literatura ?
Calin Hera : Dacă ar fi cel putin pe aceiasi bani, as prefera să scriu carti. Iar presa să fie asa, un hobby.

Mircea Popescu : Te-ai gandit sa-ti fentezi patronii, adica tu sa le zici ca-s presa, si ele sa fie de fapt literatura ?
Calin Hera : Nu. Cum naiba m-as fenta pe mine?

Mircea Popescu : Pai unii incearca, si pare-se ca le si iese. Dar hai sa venim la proza arhiscurta. Ce-i dansa ?
Calin Hera : Există două scoli de gândire: unii spun că e un (nou) gen literar, altii că e doar o specie literară. Ca să fiu arhiconcis, proza arhiscurtă e o proză a naibii de scurtă, care ar trebui să încapă în 500 de semne (adică mai putin de 100 de cuvinte).

Mircea Popescu : Asa. Te bate gandul cum am face sa stabilim daca-i gen sau specie ?
Calin Hera : Sincer să fiu, mă bate gândul să termin rapid o carte de proza arhiscurta, să găsesc cea mai bună editură pentru ea, s-o pun pe tarabe si apoi să astept să aflu ce spun criticii.

Mircea Popescu : Daca tot ai interactionat cu edituri mai proaspat, cam cum sta treaba ? Eu tin minte de-acum 2-3 ani din State ca era trist, dar trist rau. 3-4000 de copii vandute te puneau pe NY Times Bestseller list.
Calin Hera : Din câte stiu, 4.000 de carti vândute e o superafacere.E chestie si de distributie si de banii oamenilor (cosul zilnic) samd.

Mircea Popescu : Cam cat face o carte in medie acum ? 20-30 de lei ? Cat ia autorul din banii aia, in mana lui ? 1 leu ? 2 ? Deci cat castigi pe-o carte scrisa de tine, o mie de lei si sa fii fericit ?
Calin Hera : Cartea mea se costă 18 lei la librăria Muzeului Literaturii Române (unde se găseste deocamdata). La comenzile online cred că se adaugă si taxele postale. Nu cred că îmi revin 2 lei mie, din banii ăstia. Dar e prima carte, e un volum de versuri, deci nu mă astept să mă îmbogătesc. (Aici ar trebui să-mi vezi râsul.)

Mircea Popescu : Bun. Hai sa socotim. Pe de-o parte avem pustani iesiti din scoala, care n-au habar sa faca nimic si vor o mie de euro salariu. Pe de alta tu, daca scrii o super carte si faci o super afacere, nu scoti o mie de euro din ea. Esti in stare sa scrii cate-o super carte si sa faci cate-o super afacere tot la 2-3 saptamani ?
Calin Hera : Vrei să răspund la întrebări retorice?

Mircea Popescu : Mda. Dar poate ca de acolo incepe toata problema, adica, tanarul X, baiat destept, stie si el socoti atata lucru. Si nu se apuca de scris, ca are de gand sa-si ia nevasta, alea. Si atunci, starea literaturii ? Pai cu ce bani frate, e ca si cu "bani din bloging" povestea.
Calin Hera : Uite, din cate stiu eu, modelul de succes e ăsta: scrii cateva carti bune, iti faci un nume, vinzi tiraje OK, esti interesant pentru edituri si distribuitori de carti, ajungi la o carte pe an, o carte la doi ani. Dar nici asa nu spargi norii. Ai un trai decent, in salturi, orgoliul gâdilat samd. Si, poate, ai noroc să predai ceva cursuri, primesti o functie decentă. Cam asta ar fi. Poate că de-aia am si debutat eu la 42 de ani. Sau poate nu de-aia.

Mircea Popescu : Cam cat timp ti-o luat tie sa pregatesti - atentie, nu sa scrii - sa pregatesti volumul asta recentu' ? Deci, discutat cu editori, pus pe foaie, verificat proofuri, mers pe la librarii etc etc.
Calin Hera : Manuscrisul a fost gata prin luna noimebrie, anul trecut. Am avut cartea in mana in data de 11 martie. Deci a durat cam patru luni. Cred că se putea si mai repede si mai încet.
Mircea Popescu : Bun, dar eu zic ca ore de munca. Asa, fie si ca ordin de marime, o suta, o mie. Zece, cate or fi fost.
Calin Hera : Aha. Mai degrabă 50. Am discutat mult despre titlu - cu Mihai Gălătanu mai ales, dar si cu alti prieteni. Am avut multe discutii despre copertă - cu Devis Grebu si cu Dan Glăvan. Am discutat destul de mult, despre continutul cartii, inclusiv cu cativa prieteni din blogosferă.

Mircea Popescu : Deci daca iei o mie de lei pe ea, in mana, inseamna ca daca gaseai textul intr-o lada, sau il furai de undeva, ai fi castigat 20 de lei pe ora. Adica, mai putin decat un doctor oarecare. Sa te intreb cam cat ti-a luat sa chiar scrii textul ala, sa creezi cum ar veni ?
Calin Hera : Înteleg unde bati. Esti un om practic. Sau asa trebuie să fii. Răspunsul e simplu: a scrie carti nu e o afacere. Cel putin nu la nivelul la care mă aflu eu acum si nu în contextul ăsta. Eu mă întreb cât de mult e o afacere să tipăresti cărti si să le vinzi. Cred că mai mult decât în cazul autorului, care câstigă cel mai putin din tot lantul ăsta: autor - editor - distribuitor. Dar autorul are bucuria inocentă de a fi scos o carte. Îti dai seama? O carte? P.S. Stiu că îti dai seama.

Mircea Popescu : Inseamna asta ca literatura este, sau cel putin redevine, apanajul unei clase de sus, care n-are a-si bate capul cu mancarea zilei de maine sau anului urmator ? Un produs de lux, cum ar veni, dar nu prin consumatori ci prin producatori ?
Calin Hera : Nu, nu înseamnă asta. Eu cred că se scrie foarte mult, ceea ce nu-i rău deloc. Un om care scrie, chiar dacă scrie prost, e un om putin mai bun, măcar o vreme. Măcar scrie, în loc să dea cu bâta în cap, nu-i asa?

Mircea Popescu : Este si asta, da. Ti-as propune o teorie : Initial, literatura era strict apanajul celor capabili sa scrie. Hadrian, ditamai imparatul, era autor. Prestigiul elitelor care scriau s-a mutat incet incet asupra actului de-a scrie, asa incat peste ani, elitele lipsite de prestigiul acela au incercat sa-l recupereze... din carti. Si astfel a scrie a devenit o operatiune prestigioasa in sine, si autorii beneficiari ai acestui prestigiu. In evul mediu a scrie o carte iti putea aduce o mosie. Dupa care a venit Evul Intunecat al educatiei de massa, si scrisul mai c-a murit ca activitate prestigioasa, este acum aproape de 0. Dar incet incet, o noua elita il va reincarca, si apoi o noua elita va incerca sa se incarce din el, si tot asa. Cum iti pare ?
Calin Hera : E o teorie la care se poate subscrie, pana la un punct. Nu cred că alfabetizarea a fost ceva rău. Dimpotrivă. Nu cred în literatura elitelor aristocratice. Literatura are o foarte mare legătură cu viata. E viată. Adică o chestie pe care o intalnesti peste tot, dacă vrei. Eu cred că noi vorbim acum, si ne căinăm, doar privind la cifre, la statistici. Procentual, cărtile bune care se scriu acum sunt mai putine decat cele din secolul XIX. (Dar atunci nu se făceau filme si nici documentare pe Viasat History.) Ca număr, însă, sunt incomparabil mai multe. Practic, nu te poti plictisi, acum.

Mircea Popescu : Absolut adevarat. Poate atunci o reprezentare mai corecta e sa zici ca literatura-i ca matasea, acu 500 de ani doua perechi de ciorapi iti aduceau o nevasta, astazi toate fetele au, si nu mai stiu cum sa-i dea jos mai repede ?
Calin Hera : Dacă e foarte cald afară, cred că asta vrei să spui.

Mircea Popescu : Ori afara, ori inlauntru Bine. Voiesti a spune ceva stimatilor cititori spre incheiere ?
Calin Hera : Că m-as bucura să mă citească (ori pe blog ori pe hartie) si, mai mult decât atât, că m-as bucura să le placă ce scriu. Si încă ceva, ce ei stiu deja: Mircea e un tip sensibil, desi are armura lustruita mereu.

Mircea Popescu : Hehehe multumesc pentru rabdare Caline, si spor la ale tale.