De ce pururi ?
Dan Ungureanu comite un zid de text in blogul revistei Cultura, intitulat poate prea expansiv "eseu", care-si propune, cel putin dupa titlu judecand, sa transeze niste vaste probleme ale ospitalitatii romanesti.
Argumentatia, atata cata e, nu ma convinge, si-mi displace mai cu osebire modul dezradacinat, plutitor in care intreaga vorbarie se alcatuie, pornind de la nimic anume, cladita pe rotocoale de fum de narghile. Chit ca de la un fost profesor la N. Sorbonne te-ai astepta sa fie in mare la curent cu ce-i ala feudalism si cum functiona el, sau macar, in lipsa, sa nu se arunce la afirmatii nete pe teme necunoscute... dar sa nu intram in discutia partii aleia din text, sa zicem pur si simplu ca-i lapsus calami si sa nu mai pomenim de ea niciodata.
Sa nu observam nici ca totusi, eu am intalnit romani punctuali, si anume, toti romanii pe care i-am intalnit eu, pentru ca nu ma intalnesc cu nimeni care nu stie respecta ceasul. Asa precum am intalnit si romani care dau restul exact, si anume vasta majoritate a vanzatorilor de peste tot, cel putin in experienta mea. Da' s-o lasam si pe asta, sa zicem ca exprimarea ritoasa cu "Românii nu vor da niciodată restul exact." e pura retorica si nimic altceva. Cam urat obicei, asta cu retorica pura prin eseuri, ar fi mai bine rezervata ea discursurilor populiste si pledoariilor prin tribunale, da-n fine.
Există români sufletişti, români inimoşi, români de ispravă ; români punctuali, corecţi şi exacţi nu vor exista niciodată.
Cam mult, zau asa.
Dar dincolo de aceste probleme - sincer spun suparatoare la un om cu facultate, ba chiar cu pretentii de a-i invata si pe altii - argumentatia tot nu convinge. Toate popoarele si toate culturile au o forma de ospitalitate codificata, idealizata, reprezentata sociocultural. Da, si germanii cei reci, precum si suedejii si eschimosii, faptul ca grecii-i ziceau xenia nu inseamna ca vieraanvarainen nu exista pentru finlandezi, de-un exemplu. Si toti se lauda cu ospitalitatea lor, ca asa-i datul umanitatii, peste tot pe sub soare. Uite ca unii au dezvoltat civilizatie materiala, uite ca altii au dezvoltat cultura spirituala, uite ca mai putini au reusit sa dezvolte din amandoua sau din niciuna. Ospitalitatea ar fi atunci o variabila nelegata.
Ca bonus, nu vad cum schimbul de armuri intre nepotul lui Belerofon si dusman impiedica constructia societatii civile. Imi pare ca dimpotriva, o chiar stimuleaza, si-mi pare culmea ignorantei sa construiesti un argument care se bazeaza pe teoria ca grecii clasici n-aveau societate civila. Dumnezeu ne ierte, altceva n-aveau, ei n-aveau stat, ci societate civila in loc. E prea de tot, prostii de-astea vorbesc copiii pina la bacalaureat, simt ca incep sa ma enervez.
Asa ca prefer s-o las, cu un 2 mare si apasat scris in creion rosu pe pseudo-eseul stimabilului, si-n loc am sa va propun o teorie alternativa, ca sa nu ramanem cu problema de tot nerezolvata.
Atunci cind un cetatean explica cum prin pasivitate traitorii in obsedantul deceniu sunt vite, iara nu oameni, un oarecare dadatroll, care mie imi pare, cu riscul sa ma insel, cam cel mai bun reprezentant al golum-ului din nucleul "spiritului romanesc" urla zile in sir neostoit ca "nu se putea face nimic". Asta este argumentul suprem si definitiv, "nu se putea face nimic". Pentru ca, si aici urmeaza o lista de "mi-a mancat cainele tema", da' nu prea conteaza, ca-i pluriforma si construita ad-hoc. Ce conteaza e convingerea, adanca, ferma si nestramutabila ca "nu se putea face nimic".
Atunci cind un cetatean pune mana si face ceva, pardon. Nu atunci cand, ci de fiecare data cand un cetatean pune mana si face ceva, acelasi oarecare dadatroll, care-mi pare in continuare cam cel mai bun reprezentant pars pro toto al "poporului" urla zile in sir ca din gura de sarpe ca "nu conteaza" si "nu are nici un efect". Pentru ca, si aici urmeaza o lista de bascalii, care probabil ca in lumea lui or fi fiind foarte amuzante. Nu-mi amintesc sa fi ras la asa ceva, da' nici pe stadion n-am fost niciodata, nici cu autobuzul nu umblu, pe scurt probabil ca defectu-i la mine.
Bine. Nu cred ca ospitalitatea ori fructele ei sunt problema, nu asta-i nenoroceste pe romani, ci convingerea ferma si neclintita ca tot adevarul e dat dinainte.
Romanul crede (si biserica ortodoxa isi face o vina imensa din a-l invata si a-l fi invatat de-a lungul anilor) ca adevarul exista, e dat si ala e. Aceasta abordare putreda fundamental si ireparabil se muleaza pe-o constructie emotionala mai labila, cu rezultate dezastruoase de-a dreptul.
Toti oamenii ajung in situatii necunoscute, carora se vad siliti sa le faca fata. Asta-i soarta omului pe Pamant, asa-i construita lumea si asa functioneaza ea. Nu-i un capat de tara, chiar daca situatia e stressanta pentru indivizi. Da' si asta-i normal si natural, stressul are si el functia lui.
Cum raspund indivizii la necunoscut ? Pai, ospitalieri sau nu, europenii incearca sa constate care-i starea de fapt. Ce s-a intamplat, din ce cauza, in ce masura, ce-i acolo ?!
Romanii nu. Daca adevaru-i dat de la inceput, si daca tensiunea emotionala a necunoscutului e prea mult pentru plapanda lor darzenie sufleteasca se produce urmatorul sunt : 1) incearca sa ghiceasca care-i "adevarul" si 2) se tine de el pina la moarte.
Asta-i modelul de interactiune cu lumea pe care-l practica fara nici un fel de autoanaliza romanii de la leagan si pana-n groapa, in toate partile si-n toate momentele. L-a identificat pe X-ulescu drept "politician corupt" ? Gata, stie el. Nu mai conteaza nimic, stie el mai bine. Dimpotriva, l-a identificat pe X-ulescu drept roman generos, de-al nostru ? Nu mai conteaza nimic. Iarasi stie el. Tot mai bine.
In asemenea situatie nu-i de mirare ca efortul lui X-ulescu se indreapta pe cit posibil inspre a controla perceptia, si nu se indreapta deloc inspre actiune. Ce rost ar avea sa se chinuie cu a face ceva anume ? Romanul oricum nu se va apuca sa judece dupa de-astea, pentru ca el stie mai bine. De unde stie mai bine ? E, si-a format o impresie intr-o clipa, absolut intamplatoare, cum s-a nimerit, si deci cel mai probabil gresita, si se va tine de ea.
In asemenea situatie nu-i de mirare ca oamenii urla pina la raguseala ca Basescu, ca mogulii. Fiecare tabara e compusa din indivizi care au apucat sa-si formeze o impresie sau opusul ei, si-acum stiu mai bine pina la exhaustiune nervoasa si chiar dincolo de ea. Faptul ca cele doua tabere sunt aproximativ egale nu-i de mirare : sansele ca banul sa cada cu fata sau cu dosul sunt tot aproximativ egale, si la douaji' de milioane de incercari iese cam echilibrat.
Sigur, e mult mai simplu, e mult mai comod, e mult mai ieftin si e mult mai usor sa iei decizii cu ochii inchisi, pe care eventual sa le justifici dupa aceea, daca ti se cere, sa construiesti elaborate texte explicative in stilul aiurelilor comise de ortodocsi, pentru a explica "vointa domnului". E mult mai dificil, mult mai scump si de-a dreptul obositor sa incerci sa comiti texte descriptive, sa cauti adevarul, sa nu-l gasesti, sa... pfoai. Chestiile astea-s pentru fraieri.
Sa va dau exemple ? De ce credeti ca romanul se crede jurnalist si totusi face presa de pe Google ? Ce om sanatos la cap s-ar apuca de-o activitate fara sa incerce s-o chiar faca ? Stiti cum arata clubul roman de jucat table ? Exact ca si clubul roman de cultivat trandafiri, si intocmai precum clubul roman de sex in grup : niste bosorogi sed la o masa si discuta politica. Oamenii sanatosi la cap isi aleg un hobby care sa fie o chestie pe care ei chiar vor s-o faca. De-adevaratelea, in act, nu stiu cum sa ma exprim ca sa fie lamurit zis in cuvinte.
Ai nostri isi aleg ceva la intamplare dupa care fac tot ce stiu ei, si anume, ce stiu ei mai bine. In timp ce sculele putrezesc in pod, iar daca vre-unul mai tanar (adica, nu complet dilit la cap inca) sugereaza sa fie date jos de-acolo si puse la lucru, pai stiti ca are ce-si auzi, obraznicul si nesimtitul ce se gaseste el. Ce crede, c-aici asa merge ?!
Pai nici nu merge. Da' n-are legatura cu ospitalitatea, ci mai degraba cu dospitalitatea. Aia a creierelor.
Saturday, 28 August 2010
deci lucrurile merita sa faca sens in loc sa aiba sens?
Saturday, 28 August 2010
Ce repede citesti tu ?!
Da' la tema : actiunea si contemplatia sunt activitati distincte. E bine ca lucrurile sa si faca si sa si aiba sens, da-i foarte rau daca procedam la actiune cu armele metafizicii si respectiv reciproc. Filosofia facuta cu sula si plugaritul facut cu declaratii si retorica sunt niste triste, palide nereusite ale fiindului lor.
Saturday, 28 August 2010
Iar daca nu putem sa le facem pe amandoua, e mai productiv sa ne tinem de crepidam.
Saturday, 28 August 2010
Pai chiar citesc repede, da' despre asta in curand pe micile ecrane.
Cand am pus intrebarea aveam in minte chestiunea ca limba nu face decat sa reflecte cum poate si ea mentalitatea omului; tocmai de asta o transformare din "are" in "face" ar reflecta cu acuratete o schimbare din etern in contemporan, din imuabil in criticabil etc. Ceea ce ma gandesc c-ar fi un inceput bun.
Insa is de acord ca nu poti schimband cuvintele sa schimbi si tarele imprimate ale oamenilor.
Saturday, 28 August 2010
Nu stiu daca dificultatile sunt la nivelul are/face, mie mi se pare ca-s mai degraba probleme de interpretare ale lui este.
Ce inseamna "Basescu este presedintele Romaniei" ? Ca si-a castigat, printr-un merit, pozitia, ca la vestici ? Ca i-a fost data, de catre o instanta superioara, pozitia, ca la estici ? Mnoa. Aspectele esteului.
Saturday, 28 August 2010
da, cam asa
Saturday, 28 August 2010
Hm, parca suna ca si cand ai sti, mai degraba decat demonstra ca fix asa este :D Mie imi pare ca in esenta e o cumplita lipsa a practicarii dialogului. Lipsa asta poate fi o consecinta a ce zici tu, ca daca toti stiu parerea fixa si eterna, clar n-are ce dialog sa existe. Dar parca mai degraba e pur si simplu pentru ca n-au prea intalnit/auzit un dialog real de pe la 1 pana la 18 ani cel putin daca nu pana la mai multi.
Sunday, 29 August 2010
@Diana Coman Pai asa zice textu', ca va propun o teorie. E o ipoteza, nu se pune problema de-a o demonstra inca, deocamdata incercam s-o evaluam.
Dialogul imi pare secundar in chestiune, pentru ca el nu se poate desfasura decat pe-o baza solida de iubire de adevar, numai odata ce exista definitii explicite, preocupari pentru a verifica adecvarea teoriei cu practica (si nu stradanii de-a modifica masuratorile asa incat sa satisfaca teoriile) etc. In schimb cercetarea (adica efortul de definire si reprezentare a realitatii) se poate face foarte bine si fara nici un dialog (adica de catre un cercetator singur). Ca atare, dialogul e un rafinament ce survine odata ce-am trecut dintr-o abordare metafizica a realitatii intr-una fizica, dar nu este necesar acestei treceri. Asta, bineinteles, teoretic vorbind, in practica fara indoiala ca cele doua se ascut reciproc.
Sunday, 29 August 2010
In alte stiri, cica au fost mai multi oameni la spirala MISA decat la greva fiscala.
O coincidenta.