Crezi ?

Mircea Popescu : mnoa, daca esti asezat comfortabil, sa purcedem ?
Serafim Pantea : dară

Mircea Popescu : Crezi ?
Serafim Pantea : Da.

Mircea Popescu : Orice ?
Serafim Pantea : Cred Adevărul așa cum îl mărturisește Biserica.

Mircea Popescu : De ce tocmai asa ?
Serafim Pantea : Pentru că Adevărul este singurul lucru care nu este relativ. Orice altceva, pun la îndoială și cercetez.

Mircea Popescu : Daca nu este relativ, cum se face ca il crezi "asa cum il marturiseste X" si nu oricum ? De ce are nevoie de standard, daca nu-i relativ ?
Serafim Pantea : Pentru că în ziua de azi, adevărul tinde să devină un lucru ca oricare altul, de aceea consider necesar să specific că nu cred orice zboară ci Adevărul adevărat, care nu este decât unul singur și prin urmare nu poate fi după părerea fiecăruia.

Mircea Popescu : Te consideri un om curajos ?
Serafim Pantea : Nu m-am gândit că m-aș putea cataloga nici curajos, nici fricos. Nu mi-am pus problema. Aș spune că sunt curajos atâta vreme cât îmi știu spatele asigurat.

Mircea Popescu : Dar ce faci tu aici, raspunzi la niste intrebari precit te pricepi, e o cale excelenta spre erezie, apostazie si alte ... ma rog, stari, sa zicem. In general oamenii refuza sa discute, prefera sa taca.
Serafim Pantea : Aici unde? Pe blog? Pe fain?

Mircea Popescu : Pai aici, pe Pamint, in general vorbind, da-n particular aici, in cadrul acestui modest Trilterviu.
Serafim Pantea : Răspund pe cât mă pricep, da. Nu cred că e atât de ușor de ajuns la erezie dacă știi ce vrei și ce crezi.

Mircea Popescu : Si daca Biserica minte ? Si de fapt n-ai spatele asigurat ?
Serafim Pantea : Dacă și cu parcă... Nu minte.

Mircea Popescu : E si asta tot un adevar nerelativ ?
Serafim Pantea : Am avut o vreme în care am vrut să verific tot ce spune Biserica, am rămas cu gura căscată și am decis că nu mai merită să pierd timpul verificând.

Mircea Popescu : Deci e mai degraba o convingere decit o credinta, partea despre Biserica ?
Serafim Pantea : Unii o numesc convingere, noi îi spunem credința, este starea în care știi că este așa și nu altfel.

Mircea Popescu : Dar nu admiti ca-i o diferenta intre credinta si biserica ?
Serafim Pantea : Apoi sunt noțiuni diferite, Biserica este totalitatea credincioșilor având cap pe Hristos. Credința este "convingerea" dacă vrei că asta este calea cea bună.

Mircea Popescu : Calea spre ce anume ?
Serafim Pantea : Spre mântuire, spre Dumnezeu.

Mircea Popescu : Deci Hristos asta e asa, un fel de mogul, doar ca mai vechi decit Vintu ?
Serafim Pantea : Sincer nu prea citesc știri așa că nu știu ce interpretare se dă cuvântului mogul în presă. Hristos este Dumnezeu. Nu mai este nimeni și nimic mai sus.

Mircea Popescu : Pai un mogul ar fi un cap al unui grup de oameni care cred ca el e calea cea buna.
Serafim Pantea : Atunci aș spune mai degrabă că mogulii se cred hristoși, că nu spune nimeni că maică-mea seamănă cu mine, spune că eu semăn cu părinții mei. Cel mai vechi este considerat ca etalon.

Mircea Popescu : Eventual de-aia le si merge prost, ai zice ? Ca nu prea le merge in ultima vreme...
Serafim Pantea : Nu știu dacă le merge prost că n-am auzit să se plângă de bani de benzină. Doar de Țiriac citisem că l-a lăsat elicopterul în pană.

Mircea Popescu : Pai vezi tu chestie, lucrurile care te-ar multumi pe tine nu-l multumesc pe mogul, el sarmanul are nevoi mari si consolari putine. Cruce grea. Da' revenind, cum ai defini curjaul ?
Serafim Pantea : Ești curajos atunci când ți-e frică de mori dar are cine să te scoată din orice.

Mircea Popescu : Deci practic vorbind orice pusti cu un frate mai mare karatist e curajos ?
Serafim Pantea : Așa am făcut în școală, așa fac și acum. Doar că atunci erau copii mai mari, acum este Hristos.

Mircea Popescu : Mnoa tre' sa recunosc ca m-ai lasat paf. Pai si fratii mai mari ce se fac pe lumea asta ?!
Serafim Pantea : Eu eram fratele mai mare. Când dădeam de belea sărea și frate-miu mai mic și tot reușeam să-i biruim prin număr. Că tot e 1 decembrie.

Mircea Popescu : Da' cine erau dusmanii cestia de-i biruiati prin numar ?
Serafim Pantea : Eh, copii care voiau să ne ia jucăriile sau să ne ia banii de langoși.

Mircea Popescu : Da' ei n-aveau frati mai mari calitativi, zici ?
Serafim Pantea : Că doară nu eram proști să stăm până se adunau ei. Rezolvam problema și ne găseam alt loc de joacă.

Mircea Popescu : Si cu Raiu' si viata vesnica tot asa, pina se aduna dracii, dupa care va cautati alt loc de joaca ?
Serafim Pantea : Eh, aicea dacă tot ai la lista "prieteni" pe Ăl mai mare dintre toți, nu se mai pune problema la fel ca în jurul blocului. Problema se pune să-L păstrezi pe lista de prieteni.

Mircea Popescu : De ce ti-ar sta el pe lista de prieteni ?
Serafim Pantea : Pentru că vrea și atâta vreme cât îl rogi frumos și nu faci ceea ce și el te roagă să nu faci, stă

Mircea Popescu : De ce ar sta ? Poate ca-l plictisesti, poate ca nu-i place de tine, poate ca-ti pute gura, cine stie...
Serafim Pantea : Apoi tocmai că-mi pute gura și-s vai de capul meu și El tot vrea. Că asta e dragostea. Aia care acoperă mulțime de lipsuri și neajunsuri. Dragostea nu este când ai găsit un fotomodel și ți se pare că nu mai poți fără și pe urmă te plictisești, ci când are un accident și tu tot alături îi ești.

Mircea Popescu : Buna calitate asta. Deci tu, Serafim Pantea, crezi ca Dumnezeu stie cine esti.
Serafim Pantea : Sigur știe, știe chiar mai bine decât știu eu.

Mircea Popescu : Nu ti se pare putin cam vanitoasa teoria asta ? Uite ca jumatate din blogosfera, grei, importanti, A-listeri de-aia nu stiu cine esti si-o fi stiind ditamai divinitatea ?!
Serafim Pantea : Apoi eu nu sunt important pentru ditamai blogosfera. Dar Dumnezeu m-a făcut, eu am adăugat doar defectele actuale. Pentru El sunt important așa cum un copil este important pentru părintele lui.

Mircea Popescu : Da' uite, eu am un amic arab. El are acum patru neveste, si mai are codane, plus ca umbla si la futut prin tarile ghiaurilor. El zice ca are macar o suta de copii, eu pun ramasag ca are si pe care nu-i cunoaste. Dumnezeu asta citi copii are, sapte miliarde ?
Serafim Pantea : Mai mulți, că mai sunt și care au trecut la cele veșnice. și eu cunosc un arab tinerel cu vreo 16 copii. Doar 2 neveste.

Mircea Popescu : Pai si poti tu sa juri ca n-o fi uitat, din atita amar de puiet, fix de tine ? Ca nici broasca nu-si stie mormolocii chiar pe toti fiecare-n parte.
Serafim Pantea : Apoi nu compar eu memoria broaștei cu Perfecțiunea. și foca cică își cunoaște puiul după glas după o despărțire de 3 luni. E ceva, nu?

Mircea Popescu : Da' perfectiunea asta nu-i cam suspecta, dac-o facut jde miliarde de incercari si inca nu i-o iesit nici unul calumea ?
Serafim Pantea : Ba or ieșit mulți calumea că e plin calendariul de sfinți și nici nu-s trecuți toți acolo.

Mircea Popescu : Citi sfinti sunt cu totul ?
Serafim Pantea : N-am de unde să știu eu asta. Mulți nici nu sunt canonizați, mulți sunt necunoscuți. S-au găsit moaște întregi, dar nu se știe ale cui sunt.

Mircea Popescu : Pai nu zice Biserica ceea cea care nu minteste ? Nu tine undeva o socoteala, macar a alora cunoscutii ?
Serafim Pantea : Cei cunoscuți sunt cu sutele de mii.

Mircea Popescu : Tot e ceva. Da' aia ai papistasilor se socotesc sau aia-s falsi ?
Serafim Pantea : Papistașii n-au existat până la 1054. Ești om cetit, știi de Schisma cea mare.

Mircea Popescu : Pai stiu, da' de-atunci au mai facut sfinti. Stai numa' asa : Sfinta Tereza de Avilla, Albert cel Mare, Ion al Crucii, toti doctori in teologie de-ai papei. Astia is ?
Serafim Pantea : Dumnezeu știe.

Mircea Popescu : Da' biserica nu stie ?
Serafim Pantea : Decât să mint, mai bine recunosc că nu știu.

Mircea Popescu : Da' recunosti ca-i perfect posibil sa minteasca biserica pe tema asta ? Ori a papei, ori a patriarhului ?
Serafim Pantea : In cel fel să fie minciuna?

Mircea Popescu : Ca ei sunt sfinti da' nu-i recunoaste. Sau ca ei sunt falsi sfinti, si-i afirma.
Serafim Pantea : Există mulți sfinți necanonizați. Asta nu le ia din sfințenie. Canonizarea se face pentru folosul oamenilor de aici, pentru ajutor și exemplu.

Mircea Popescu : Da' nu ia nici bisericii din credibilitate ? Ca uite de exemplu la campinoatul de fotbal, daca ar fi multe echipe care nu-s in campionat, si echipe bune, nu asa, ciurucuri, pai nu s-ar pune intrebarea ca e cam irelevant campionatu' ?
Serafim Pantea : Apoi dacă e să comparăm credința ortodoxă cu fotbalul, aș spune cam așa. Tot românul se pricepe la fotbal, la politică și la ce trebuie să facă popa la slujbă, dar corupția din sport nu scade din valoare sportului în sine. La fel și la celelalte.

Mircea Popescu : Pai nu-i problema, ca si tot popa se pricepe la ce sa faca barbatu' cu nevasta-n pat, cu stampila-n cabina de vot scl.
Serafim Pantea : Apoi eu nu dau sfaturi cine cu ce să voteze pentru că n-am fost și nici nu intentionez să merg la vot. Cât despre ce face în pat... nu mă bag că nu mă pricep. Nici fratelui meu nu-i dau sfaturi în privința asta. Are experiența, eu nu am.

Mircea Popescu : Da' de ce sa nu intentionezi sa mergi la vot ? Nu zice la carte sa dai Cezarului ce-i al Cezarului ?
Serafim Pantea : Şi zice la cartea drepturilor omului că am drept la vot, nu obligatie să dau girul meu unui teatru politic. Plătesc impozit, asta e a Cezarului.

Mircea Popescu : Pai stai, tu urmezi care carte iti convine ? Lui Sfintu' Petru tot din drepturile omului ii citezi la o adica ?
Serafim Pantea : Şi Sfântul Pavel a făcut la fel și a apelat la faptul că era cetățean roman. Părintele Dimitrie Bejan la un moment dat le spunea comuniștilor că ei ar vrea ca el (pr. Dimitrie) să urmeze întocmai normele morale în comunism, și asta nu se aplică, într-un sistem corupt, uneori trebuie să te strecori. Fără să-ți pătezi conștiința.

Mircea Popescu : Hm. Da' zice mei, votul e o datorie a fiecarui cetatean. E drept ca nu-i o obligatie, adica-i fara poena, da' tot ramine datorie, ca si impozitu'. Nu zici ?
Serafim Pantea : Dacă nu-i musai, prefer să nu merg.

Mircea Popescu : Pai "musai"... ce-i musai ?! Nici ce zice Hristos nu-i musai, in sensul ala.
Serafim Pantea : Apoi impozitu-i musai, că dacă n-ar fi, nici pe ăla nu l-aș plăti după capul meu. Eu și încă 20 de milioane de români.

Mircea Popescu : Eu l-as plati, culmea ciudateniei. La greci de exemplu nu era musai, si plateau ca sa aiba cu ce sa se laude-n for. Si nici n-avea mari probleme fiscale Elada pe-atunci, nu ca azi... Dar sa revenim la ale noastre. Daca miine descoperi ca de fapt e cam minciuna tot ce s-o scris de atitia ani incoace, de o mie, sau de cinci sute, ce te faci ?
Serafim Pantea : Apoi, a să mor mulțumit că am încercat să trăiesc frumos. Da' dacă tu descoperi că e drept, de'a fir a păr ce s-o scris, ce faci?

Mircea Popescu : Pai nimic, ca io-s manager, mi-am considerat optiunile, mi-am facut alegerile si le asum. Din partea mea poa sa fie, oricare. Apropo de care chestie, uite astia Budistii, si ei au tot asa un numar de "sfinti", adica de-astia reusiti care-au trecut dincolo. Si parca ei au mai multi decit o suta sau doua de mii... N-ar fi mai bine sa stam la coada aia, oare ?
Serafim Pantea : Eu prefer să stau unde este marfă bună, nu unde e coada convenabilă.

Mircea Popescu : Da' tu de unde stii ca-i marfa mai buna aici decit dincolo ? Poate ca-i aceeasi marfa care se vinde peste tot, ceva chinezarii...
Serafim Pantea : Apoi dară, nu chinezării vreau, io vreau ceea ce nu se poate omenește, ceea ce se poate primi doar cadou.

Mircea Popescu : Da' hai sa te intreb o chestie. Uite am eu sa zicem doi pacatosi legati in beci, da' pacatosi rau rau, bine ? Unu' barbat si ailalta femeie, da-n rest tot de-o virsta, dintr-o mama, aceeasi. Si-acum, daca l-ai putea indrepta pe unu' din ei, da' nu pe amindoi, pe care-l alegi sa-l indrepti ?
Serafim Pantea : Femeia.

Mircea Popescu : De ce ?
Serafim Pantea : Pentru că ea o să-l îndrepte și pe bărbat, că are răbdare multă.

Mircea Popescu : Deci faptu' ca la biserica e in general plin de babe e mai degraba un succes al bisericii, decit un semn de irelevanta zici tu ?
Serafim Pantea : Nu știu.

Mircea Popescu : Bun, sa zicem ca vine dracu' la tine, si-ti propune urmatoarea chestie : el alege la intimplare un calugar si-o calugarita de prin ceva manastiri, da' tu nu stii cine-s sau de unde, pot fi novici, pot fi stareti, cine stie ? Si-ti zice asa : alege-ti unul, si daca se mintuie ala te mintui si tu cu el, iara daca nu cadeti amindoi. Pe care-l alegi ?
Serafim Pantea : Călugărul.

Mircea Popescu : Mei, da' stii ca zice la buche sa nu faci intelegeri cu dracu' ?
Serafim Pantea : Așa, dar vorbeam de o situație imaginară :) Că nu vine el la mine, îs prea mic :)

Mircea Popescu : Hehehe. Bine stimate. Eu iti multumesc pentru rabdare, si te mai intreb daca vrei sa spui ceva cititorului intru incheiere.
Serafim Pantea : Să facă fiecare cât poate și cum poate ca să dea exemplu. Sau cum a spus Ghandi, fii schimbarea pe care vrei să o vezi în lume.