Conjugi ?

Tu mi-ai cheltuit anii mei cei mai frumosi
Dar nu-i nimic, asta e!

Am ca o banuiala, din experienta mea de un deceniu sau pe-acolo in "consiliat" cupluri mai mult sau mai putin injugate-n conjugal (ori cu patalama in regula ori cu simpla intelegere verbala da-n tot cazul, incercind ei sa implementeze imposibilul a doua vite-n jug ce totusi trag cu placere si-n aceeasi directie caruta celulei de baza a societatii) ajunse-n diverse crize mai adinci sau mai profunde da' toate inevitabilmente fatale, adica-n sensul ca de neevitat, am ca o banuiala zic ca nu exista pe lumea asta cuplu conjugal in care reprosul ala sa nu-si fi aratat macar o data coltii, la betie, la furie, la disperare, la ceva moment tot s-o intimplat, puteti recunoaste cinstit ca oricum nu va ia nimeni capul (fiindu-va capul luat gata), cel mult rid eu de voi c-ati fost prosti, ceea ce nu-i o noutate, ca oricum rid.

Chestia-i ridicola dintr-un numar de motive, toate unul si unul, inalte ca brazii, solide ca stejarii, spinoase ca cactusii, ma rog, intelegeti voi. De exemplu, cum se face ca "anii cei mai frumosi" sunt in trecut ? Nu-i asta deja completa si totala recunoastere a falimentului sistemului conjugal ? Cind erau anii aia "cei mai frumosi", inainte de-a da unul peste celalalt ? Deci mariajul, ca-i cu popa sau cu sfat popular sau pur si simplu-n bar consumat totusi reduce anii la plictis si frumosul la ceva fum, nu se stie ce ? Awww, pai pacat atunci mai dragilor. S-ar zice c-ati fost cam fraieri la faza asta.

Da' cum se face ca anii aia "cei mai frumosi" ti i-o cheltuit toanta/tontul din dotare ? Tu unde erai si ce pazeai ? A, stai sa vezi, ca nu-i chiar asa simplu, este ? Mbine. Uite, exista un cuvint care numeste banca aia la care daca te duci sa scoti bani "da' stai sa vezi, ca nu-i chiar asa de simplu". Faliment e cuvintul ala. Daca dau drumu' la robinet si-n loc de apa iese o mina cu o pancarta pe care scrie-n dermatograf "da' stai sa vezi, ca nu-i chiar asa de simplu" ? Este ca scot toata tevaria din pereti si pun noua de cupru, ca dracu' stie ce mucegaiul lui peste mi-o crescut prin tevile alea comunistoide ? Pai atunci...

Faptul simplu este ca nu ti-o cheltuit nimeni anii, frumosi sau uriti, rotunzi sau patrati. Ti i-ai cheltuit singur. Ti i-ai cheltuit singur incercind sa te asiguri in contra propriei tale vieti. Stau cu asta, ca-i frumoasa sau urita, stau cu asta, ca-i prost sau destept, ca-i paroasa sau basinos, ca-i enervanta sau betiv, stau cu el ca cine stie peste ce mai dau pe-afara! Ala-i mecanismul, si ce incearca el este sa genereze siguranta. Ba chiar si reuseste : genereaza siguranta ca dupa niste ani vei lacrima prosteste de cite ori se apuca Motu' sa zica de "anii mei cei mai frumosi".

Chestia mai are o oarecare justificare daca iese macar ceva progenitura. Omul are darul asta de la specie sa fie capabil sa se sacrifice pentru puiet fara sa simta chiar asa acut ratarea implicita acolo. Cum adica ce ratare implicita ? Pai ce inseamna faptu' ca mai incercati o data, nu fix aia ca nu v-o reusit incercarea curenta ? Hm ? De ce-i nevoie de un pui de Ion, daca Ion asta curentu-i perfect ? A, nu-i. Mbine.

Dar chestia amuzanta (strict pentru mine) si cam amaruie-n general pentru public este ca o buna majoritate din cuplurile astea conjugale si cvasi-conjugale nu puiesc. Stau pur si simplu si se privesc imbatrinind, unul pe celalalt, pe canapeaua din fata televizorului, intre servici si somn. Eventual mai rotesc cadrele, Maricica trece de la Marian la Marinel, Ionela trece de la Ionut la Marian, pasa-n trei cu schimb de locuri, doi-trei-cinci ani si pe urma iara. Dupa niste decenii tot batrini, tot uscati, tot inutili se privesc, tot pe canapea tot in fata televizorului, ce diferenta-i daca Maricica are prezenta completa-n livingul asta, sau e doar al cincelea segment, o parte din "partenera de viata" a partenerului actual ? Vorba-i ca tot doua roluri s-au consumat, tot plicticos, tot inuman, in ce compozitii exacte parca nici nu mai conteaza.

A, exista obligatii, nu-i asa, "da' stai sa vezi, ca nu-i asa de simplu", bla bla etcetera. O scuza se gaseste usor, si daca nu, un vinovat se gaseste intotdeauna.

Tu mi-ai cheltuit anii mei cei mai frumosi
Dar nu-i nimic, asta e!