Cea mai proasta poezie

Daca zic "Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie" dati din cap, este ? Ca recunoasteti adica, sunteti de acord, mare chestie, de-aia, la sentiment, patriotica, culturala, e de bine. E frumoasa, e poezie, sa sune trompetii!

Da' o stiti ? Ma rog, va inteleg, "tara mea de dodii, tara mea de glod", am inteles, primele trei versuri. Da' poezia zic, o cunoasteti ? Ati citit-o ? Ia hai asa pentru siguranta s-o citim putintel impreuna.

Nu de alta, dar se intimpla sa fie cea mai proasta poezie din limba romana, mult sub productiile ajunse la Posta Redactiei in saptaminalele de specialitate. Sunteti gata ? Incepem!

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,
Ţara mea de glorii, ţara mea de dor,
Braţele nervoase, arma de tărie,
La trecutu-ţi mare, mare viitor!

Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul,
Dacă fiii-ţi mîndri aste le nutresc;
Căci rămîne stînca, deşi moare valul,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.

Primul catren ne blagosloveste in viteza cu o topica defectuoasa (se pune o intrebare sau se face o afirmatie ?) si-un suparator dezacord de numar ridicat la rang de procedeu poietic (brate plural, arma singular, glorii plural dor singular). Se vede al naibii de transparent ca nevoia de rima facila in -or pentru discutia despre viitor e motorul intregii chestiuni.

Totusi, cum e o tara "de glorii" ? Sunt gloriile astea mai multe ? Diferite ? In competitie ? Unele-s false ? Poate chiar majoritatea ? Ce-i aia o arma "de tarie" ? Ca parca dupa logica taria s-ar inscrie in universul caracteristicilor scutului, nu al armelor. Ma rog, poate ca vorbim de armements direct din protofranceza, "tot ce se duce in mina". O fi.

Slaba imaginatie poetica, repede o dam cu vinul, repede stinca-valul (chit ca raportul e invers, valurile-s cele vesnice, stincile din nisip vin si-n nisip s-or intoarce). N-as mai citi mai departe, daca nu m-as fi apucat sa va arat cum stam.

Vis de răzbunare negru ca mormîntul
Spada ta de sînge duşman fumegînd,
Şi deasupra idrei fluture cu vîntul
Visul tău de glorii falnic triumfînd,
Spună lumii large steaguri tricoloare,
Spună ce-i poporul mare, românesc,
Cînd s-aprinde sacru candida-i vîlvoare,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.

Mormintul nu e negru din cale-afara, decit poate daca ne ingropam in smoala. "Spada ta de singe dusman fumegind" ?! Cam ce-ar dori sa insemne traznaia asta ? Am inteles, spada, singe, fum, dusman, si deci, "Spada ta de singe dusman fumegind". La fel de bine puteam "Fumul si cu spada singe dusmanind", "Singele de dusman spada fumegind" (hei, asta-i chiar buna), "Dusmanului spada fumul singerind" si asa mai departe pina la greata. Chestia asta e poezie cum e si muzica de sintetizator a lu' vecinu' Guta, muzica. "Visul tau de glorii falnic triumfind" si "sacru candida vilvoare", auzi colea.

Îngerul iubirii, îngerul de pace,
Pe altarul Vestei tainic surîzînd,
Ce pe Marte-n glorii să orbească-l face,
Cînd cu lampa-i zboară lumea luminînd,
El pe sînu-ţi vergin încă să coboare,
Guste fericirea raiului ceresc,
Tu îl strînge-n braţe, tu îi fă altare,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.

Vesta/Hestia e zeita casatoriei. Ea nu zboara cu lampasul, ala-i probabil Sol/Helios. Nici Marte nu zboara cu lampasul. Si iara cu gloriile ? Gloriile astea ale lui Eminescu ba triumfa falnic ba-l orbesc pe Marte ba constituie o tara, au tot soiul de proprietati ortogonale si incep sa cred ca-s plamada universala a mintii lui. Ma rog, alaturi de vin (fara glume cu spirochete ca asta-i poezie de tinerete, la 17 ani nici Candida n-avea).

Inca doua catrene din care nu se poate spune ca ramine mare lucru, dincolo de probe solide ca un pustan cam brinzit dar cu mari impresii despre glorii trecute si viitoare n-avea habar de mitologie. Chestia-i ca eu intilnesc cite doi de-astia pe zi, de cind tin blogul. Practic Eminescu e un fel de expert SEO al secolului 19.

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie!
Tînără mireasă, mamă cu amor!
Fiii tăi trăiască numai în frăţie
Ca a nopţii stele, ca a zilei zori,
Viaţă în vecie, glorii, bucurie,
Arme cu tărie, suflet românesc,
Vis de vitejie, fală şi mîndrie,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc!

Cum traiesc zorii zilei in fratie, ca n-am inteles ? Ce soi de urare decerebrata mai e si asta, "sa va iubiti ca doi porumbei si ca usa". Ca usa ?! Viata in vecie, ce-o fi fiind aia, si bineinteles glorii. Nu incepe sa va uimeasca lipsa literelor groase ? Trebuia subliniat glorii ala, un h1, ceva... Arme, suflet, vis, vitejie, fala, mindrie, de la o vreme omul nici nu se mai oboseste, ia lista cu cuvinte cheie si le arunca pur si simplu in pagina.

Pe scurt, chestia asta nu-i o poezie. E o manea. Maxim, am zis! Si desfid pe oricine, ori poet, ori critic literar, fie sa recunoasca deschis ca poetul national a produs cea mai jegoasa manea din toata istoria culturii romane, fie sa recunoasca deschis ca-i el insusi un ipocrit mizerabil.

Astept provincia.