Ce ne datoreaza rusii

Rusii sunt un popor foarte simpatic si relativ inutil care ocupa niste vaste suprafete de teren prea accidentate si neprimitoare pentru a fi populate de oricine altcineva, chiar si de africani. Daca vreti, sunt bacteriile alea care descompun bucatile de brinza prea imputite pentru mucegaiurile obisnuite.

Data fiind aceasta trista incapacitate funciara de-a produce ceva util sau macar interesant, precum de exemplu un gind original, o inventie care sa fie daca nu neaparat productiva macar aplicabila, sau in lipsa de chestii atit de inalte macar o literatura sau daca nici macar literatura macar un balet, niste gimnasti, ceva de-astea de-ale maimutelor (ca macar africanii cei nediferentiabili de maimute sunt capabili sa produca campioni olimpici la fugit repede, fapt ce-i drept explicabil prin aia ca au foarte mult antrenament de la sutit diverse, dar oricum), rusii tind sa se intretina prin urmatoarele trei expediente ("intretina" este modul elegant de-a spune "isi cumpere alcool de pufoaica").

Prima ar fi vindutul in strainatate de diverse pietroaie extrase din solul "patriei" lor, bucata aceea de pamint pe care nu-i dispus nimeni altcineva sa-si piarda vremea (cu exceptia cecenilor, care sunt un fel de rusi mai primitivi). Piata pentru pietroaie rusesti exista mai ales in virtutea inertiei, precum si din mila cetatenilor tarilor civilizate, care nu stiu cum sa reactioneze altfel in fata unor barbari bizari ce vin la tirg cu pietroaie-n carute, asa incit le cumpara. Dat fiind ca totusi spatiul de depozitare in lumea civilizata este o problema, in general cea mai mare parte a pietroaielor astfel obtinute sunt arse, economisindu-se astfel importante cheltuieli cu depozitarea. Procesul de ardere este mai scump decit costurile ocazionate de cumpararea pietroaielor de la rusi, da' asa-i caritatea dintotdeauna, buna ei administrare e mai scumpa decit insasi ajutorarea nenorocitilor.

Istoric vorbind acest expedient a fost foarte putin folosit, doar in vremea din urma capatind el o mai mare dezvoltare, atit pentru ca azi se gasesc mult mai multi fraieri milostivi decit in trecut, cit si deoarce astazi se gasesc mult mai putini fraieri din alte categorii, asa ca celelalte doua expediente functioneaza mai slab.

Al doilea expedient consta in imprumutarea de bani de la tarile care au asa ceva, in timp ce al treilea expedient consta in imprumutarea de bani pe cuvint de onoare de la tarile care au asa ceva. Din motive care tin de obscuritatea imanenta spiritului slav, in cadrul celui de-al doilea expedient rusii pur si simplu refuza sa inapoieze banii imprumutati, comportindu-se ca si cum imprumutul nu s-ar fi petrecut niciodata (merita amintit in treacat aici momentul de inalt umor in care rusii s-au gindit ca ar fi o idee sa ofere chiar si "dobinzi" cu ocazia imprumuturilor respective, ba chiar sa-si construiasca si propria banca, asa cum au inteles ei, dupa puterile lor reduse, ambele aceste concepte intru totul straine si perfect neaderente), in timp ce in cadrul celui de-al treilea rusii prefera sa "isi schimbe forma de guvernamint" si sa pretinda apoi ca desi isi dadusera cuvintul de "onoare", el angajeaza doar fostul guvern, si nu cel curent. Diferenta intre cele doua metode este imperceptibila pentru oricine nu-i ori rus ori completamente decerebrat.

In cadrul desfasurarii lucrarilor celui de-al treilea expedient rusii au trecut de la regim "tarist" la regim "comunist" si mai recent la regim "democratic", desi toate trei au constat in exact aceeasi forma de guvernamint, specialistii in boli de nervi ale trogloditilor (si respectiv boli de piele ale trilobitilor) nereusind nici pina in ziua de azi sa se puna de acord asupra unor eventuale presupuse diferente de functionare, atributii sau alta natura intre Nicolae, Stalin si Putin.

Cu rusine amestecata cu dezgust la cit am putut fi de idioti ma vad silit sa recunosc cinstit ca si noi, romanii, am cazut prada si victime, in naivitatea noastra binevoitoare, minciunilor si inselatoriilor rusesti. Ca atare, rusii ne datoreaza la ora actuala :

• 93,4 tone de aur (91 de tone de monede istorice de aur care apartineau persoanelor private, companiilor si băncilor particulare din Romania si 2,4 tone de lingouri de aur, care apartineau BNR) - in valoare de vreo 3-4 miliarde de dolari astazi, "imprumutati" rusilor si ramasi acolo pe fenta cu "schimbarea sistemului de guvernamint".
• 21 de vagoane pline cu diverse "titluri, efecte si alte valori", estimate la momentul respectiv (1917) la 1.594.836.721,09 lei, asta in conditiile in care setul precedent, de 93 de tone de aur fusese evaluat la acelasi moment si prin aceleasi proceduri la 314.580.456,84 lei. Pe scurt, cam de 5 ori mai mult, asa aproximativ.
• Sovrompetrol, care la un moment dat producea cam 1/3 din tot petrolul extras din Romania, alaturi de Sovromtransport, Sovrombanc, Sovromlemn, Sovromgaz, Sovromasigurare, Sovromcarbune, Sovromchim, Sovromconstructii, Sovrommetal, Sovromtractor, Sovromfilm, Sovrom Utilaj Petrolier, Sovromnaval au supt undeva la vreo 2-3 miliarde de dolari (la nivelul anilor 1950, deci pe undeva intre 16 si 80 de miliarde de dolari la valoarea de astazi (functie de cum calculati, valoarea de 16 miliarde e obtinuta dupa Indicele Preturilor de Consum iar cea de 80 dupa ponderea relativa in PIB). Pe scurt, in 1952 cam 85% din exporturile romanesti erau ma rog, "imprumutate", de rusi.
• Sovromcuart, care contrar numelui ales la deruta a exploatat cam 20 de ani minereu uranifer din zona Bihorului, operind initial cu 15,000 de prizonieri politici, care-au murit incet-incet in urma otravirii radioactive, si-au fost inlocuiti cu muncitori mai naivi angajati din imprejurimi. Per total Romania a livrat spre 20,000 de tone de minereu de uraniu Uniunii Sovietice in secret, din care s-au facut stiti voi, pluguri de arat ogoare. Vi-e la discretie cit evaluati ceva zeci de mii de vieti omenesti si ceva zeci de mii de tone de uraniu, da' zic si eu asa ca prostul ca-s mai mult decit un miliard-doua acolo.
• Chiar daca aceste mari sovromopere de sovrombinefacere au fost desfiintate spre sfirsitul anilor 50, totusi intr-o interesanta sovromironie partea Romana a platit pentru asta, o suma de vreo 5 miliarde de lei drept compensatie pentru acest favor. Nu e clar cit valoreaza azi cinci miliarde de lei de-atunci, dar e clar ca datoriile externe ale Romaniei, alea de le plati Ceausescu nu erau comparabile ca valoare, fiind mai mici. Nu chiar un ordin de marime, da' totusi, semnificativ mai mici.
• O uriasa cantitate de ceasuri.

Per total, putem spune iata ca am contribuit si noi cu o suta de miliarde de dolari acolo (sau poate chiar doua) la existenta si propasirea acestui neam de lipitori. Este ca vi se umfla venele de mindrie ? Mnoa, atentie sa nu plezneasca ceva.

Spasiba, tavarisci.