Bataia cea rupta din rai
Aseara am batut o domnisoara pentru prima oara in viata ei, atat ca n-a fost chiar prima oara.
Am pus-o cu coatele-n pat si i-am tras la fund cu cureaua, am o curea faina, lata, de piele veche, cu trei cuie-n loc de unul si cheutori de metal in care sa se prinda randuri-randuri, cate trei pe toata lungimea ei. O curea ghintuita cum ar veni, care poate daca ne punem mintea sa scoata sange sau sa lase urme de caracatita, cercuri rosii cate trei in rand de parca ceva kraken a supt cu ura din fragede coapse de domnita.
Dar n-am dat tare, pentru orice fund invatat ar fi parut mai degraba o mangaiere, operatiunea a amuzat asistenta ("tu ce faci acolo, dansezi ?") si nici pe ea n-a chiar durut-o, in tot cazul nu pana la lacrimi.
Si-a plans si-a plans rauri rauri pe sanul unei recent descoperite surori si-n bratele mele (simultan) si nu se mai putea opri ("totusi, cum ma opresc ?!"). Pentru ca, vedeti voi, dragi cititori, cureaua i-a amintit de bataia cea rupta din rai din copilarie, chiar daca ai ei nu dadeau cu cureaua ci cu joarda, si chiar daca nu era o practica sexuala, si chiar daca nimeni pe-atunci nu scotea fundul s-o incaseze mai bine si nu radea la sfarsit.
Eu sunt, in principiu si teoretic un adept al disciplinarii copiilor (iara nu practic, pentru ca precum stiti n-am), si-un adept al disciplinarii in general, ca metoda de-a mentine echilibrul si igiena sociala, ati citit pe-aici si stiti cam la ce ma refer. Sunt in continuare si mentin pozitiile, libertatea este indeobste mai scumpa decat pot oamenii sa-si reprezinte in mintea lor cea libera, libertatea de-a lua credite doar cu buletinul are pretul de-a renunta nu doar la practica, ci de-a dreptul la intelegerea notiunii de economisire, si cu ea odata la orice posibilitate a prosperitatii in viata asta. Libertatea de-a te insura cu cine vrei are pretul de-a renunta la cea mai mare parte dintre chestiile care pot face un mariaj sa functioneze in primul rand, sa fie util in al doilea, si sa fie fericit in ultimul, absolut ultimul rand. Chestii pe care nu le mai stie nimeni astazi, dar intrebati batranii, ei v-ar putea povesti. Si va vor povesti, si vor grai adevarul, si nu veti pricepe nimic. Libertatea este scumpa, atat de scumpa incat pentru majoritatea omenirii a fi liber nu-i deloc diferit in practica cu a fi facut pactul cu diavolul. Iti va manca, pana la urma, sufletul.
Catastrofa cea mare este ca nu oricine poate ingradi libertatea aia. Nu oricine poate manui cureaua, nu in dormitorul oricui pot fetele pune linistite fruntea-n asternut cu constiinta si speranta ca-n scurt timp le va lua fundul foc.
Sistemul nostru educativ, ca o perifraza, se bazeaza exact pe o constructie similara. Elevul submite (stiu ca nu exista, dar asta din cauza ca limba romana e-n urma) profesorului, i se supune intru totul, in cel mai propriu sens al sclaviei. Pe acest substrat are loc invatarea ca proces. In lipsa acestui substrat bineinteles ca invatarea nu are loc, nu pe acest model in tot cazul. Ca rezultat, prabusirea "scolii romanesti" odata cu momentul 1989 era clara, previzibila si inevitabila. Din pacate n-avea nimeni (nici macar eu) experienta care sa-i ingaduie sa inteleaga aceste fapte simple atunci. De alfel, s-ar parea ca n-o are mai nimeni nici macar astazi, dar eu pot sa va spun (si voi puteti sa nu ma credeti) ca motivul pentru care scoala romaneasca nu mai functioneaza, si in forma actuala nu va mai functiona niciodata n-are a face cu incompetenta elevilor si nici cu reavointa "dascalilor".
Pur si simplu sistemul sclaviei educative de-acum 50 de ani nu mai exista si nu mai functioneaza. Ce invatare mai are loc astazi pana la bacalaureat se petrece in cel mai bun caz perisistem si-n cel mai comun caz antisistem. Eu de exemplu am invatat mai degraba antisistem pe cand eram elev de liceu. Dar am invatat si in sistem, in clasele primare, ruperea s-a produs undeva prin gimnaziu. Ca o coincidenta remarcabila prefacerea lumii intregi a coincis cu trecerea mea de la copilarie la adolescenta, si convulsiile "intregului univers" au reflectat in oglinda convulsiile mele proprii. M-am simtit intotdeauna flatat de aceasta pura intamplare, sincer sa fiu.
Avantajul sclaviei ca stare, si-a submisiei ca demers este ca te deschide, si-ti ingaduie sa atingi intangibilul. La scoala iti ingaduie sa atingi ceea ce nu stii (ceea ce nu stii n-ai cum sa apuci de capul tau, ca nu stii ce-i). In dormitor iti ingaduie sa atingi pentru prima oara in douazeci de ani rani atat de adanci incat nici nu iti permiteai sa gandesti existenta lor. Si, eventual, sa le vindeci. O putere imensa, care are implicit resursele cu care sa te arda pana la os, pana la maduva, pana la cenusa.
Bataia cea rupta din rai si jocul cu focul.
Sunday, 15 August 2010
http://www.youtube.com/watch?v=I1qkUZZ1aho
Da, buen ... noutati?
Ai uitat sa spui un aspect de luat in seama, bataia asta la popou stimuleaza circulatia sangelui, il fragezeste si implicit tesutul adipos transformat in celulita scade ...
http://www.sexandsubmission.com/site/shoot/6461-Delilahs-First-Time.html
Mi-e foameeeeeeee!!!
Sunday, 15 August 2010
De fragezit fragezeste, de celulita nu prea este, da' nu poci zica c-am uitat, ca nu-mi propusesem sa zic.
Sunday, 15 August 2010
Cu diferenţa că nu orice satrap e şi vindecător, iar unele răni nu cicatrizează niciodată :)
Sunday, 15 August 2010
Toate ranile cicatrizeaza in cele din urma, chiar daca unele necesita alaun.
Indubitabil nu orice satrap (inteles in sensul de sef provincial in imperiul ahemenid, iara nu in sensul de macelar, bine?), se si zice de altfel. Da-n principiu oamenii se vindeca singuri, si azi ca si pe vremea lui Hipocrat.
Sunday, 15 August 2010
Mi-ai amintit de-un film http://www.imdb.com/video/imdb/vi1775763993/ nu's cum si de ce, pur si simplu mi-a venit in cap .... probabil tu il poti gusta ....
Sunday, 15 August 2010
Sarind un pic pe coclauri, doresc sa precizez ca din punctul meu de vedere, noile generatii au nevoie de niste pumni in cap. Imi cer scuze pentru exprimarea poate, prea brutala pentru inima tinerelor domnite de pe-aici. A aparut de cativa ani incoace un fel de moda, si-am auzit foarte des "eu nu mi-am atins niciodata copilul, eu nu cred in asa ceva". Asta a fost preluata de dincolo de hotare si-a fost preluata prost. Atat de prost incat nu putea sa ne daruiasca decat 2-3 generatii de nevolnici, galbejiti si astmatici dar nemasurat de obraznici si lipsiti de educatie. Copiii sunt nevinovati, insa vor creste si atunci, devin fara vina, vinovati. Am vazut o sumedenie de prunci care nu-si cunosc masura, si nu din vina lor ci din lipsa acelei catarame la cur care a lipsit la momentul potrivit. Datorita tolerantei aplicata prost a parintilor, pruncul invata astfel ca se poate rahati in capul parintilor si mintea sa necoapta adapteaza ideea la tot ceea ce-l incoanjoara. In scurt timp, plodul se va simti indreptatit sa se rahateasca si in capul meu, al tau, al nostru, al vostru, nimic mai firesc, nu ? Ei bine, nu. Copilul neatins cu un dejt va deveni un nevolnic ferm convins insa de faptul ca e indreptatit sa ...orice. Ca rezultat, cu prima ocazie in care va avea contact cu altcineva decat mama sau tata, si-o va lua. Urat. De la viata, de la oameni atinsi de cate-o catarama. Si fiind un parinte modern, intelegand prost conceptul de non-violenta, ai daruit lumii o noua victima... intamplator, plodul tau bastard :D .
Sunday, 15 August 2010
Tocmai alea-s coarnele dilemei. Pe de-o parte un pusti ignorat, crescut in legea lui ca o buruiana (pentru ca pana la urma la asta se reduce discutia, o incapacitate de interactionare, copilul trebuie uneori incurajat, alteori tras de urechi) n-are sanse prea bune sa atinga o maturitate cat de cat sanatoasa. Pe de cealalta parte, decat diversi tampiti chinuind copii aiurea mai bine lipsa.
Pe scurt, ce se cere astazi pentru a fi capabil sa cresti copii e mult mai mult decat era arhisuficient acum o suta de ani (reflectand o problema mai generala discutata aici). In mod remarcabil, nu-i deloc, dar deloc ceea ce reprezinta oamenii indeobste c-ar fi necesar, adica mai multi bani. N-are nici o treaba cu banii, e o chestie de caracter, se inteligenta, de cultura, tot lucruri de-astea ce nu se pot cumpara pe bani.
Intr-un fel e amuzant ca lumea percepe corect ca exista o problema, si-i aplica cu incantare o solutie daca nu antitetica atunci cel putin ortogonala.
Tuesday, 17 August 2010
Hm, unii zic ca iubirea (tot ca stare) iti permite sa te deschizi si sa atingi intangibilul, nu sclavia. Dar fiecare cu ce cunoaste/prefera.
Nu mi-e atat de clar ca impunerea de limite clare e musai facuta doar prin bataie, cum pare sa fie ideea pe aici prin articol si comentarii. Poate fi cea mai "simpla", generala si la indemana modalitate, dar imi pare ca ar trebui sa fie mai degraba ultima decat prima aplicata.
Imi pare ca te contrazici cand spui ca "in principiu oamenii se vindeca singuri", dar apoi in articol pretinzi ca domnita bocitoare cam avea nevoie de bataia de la tine ca se vindece de cate ceva.
Pretul libertatii nu e ce zici tu (ex. "Libertatea de-a te insura cu cine vrei are pretul de-a renunta la cea mai mare parte dintre chestiile care pot face un mariaj sa functioneze"), cat posibilitatea a ceea ce zici tu. Sau riscul ei. Da, libertatea comporta riscuri si eventual si neplaceri majore, dar nu-mi pare ca asta e un motiv sa renuntam/impunem renuntarea la ea.
Tuesday, 17 August 2010
Contradictia nu-i diferita de felul in care se mint profesorii ca desi invatarea (sau mai bine zis dumirirea) o face fiecare elev pentru sine, totusi ei au o contributie personala si identificabila in chestie, care-i de natura unei profesiuni.
Unii zic ca iubirea ca stare iti permite sa atingi intangibilul si au perfecta dreptate. Atat ca eu nu discut de intangibil, ci de banal. Sclavia, ca si stare (mentala, personala iara nu sociala) iti permite sa atingi... trivialul, banalul, lucrurile cele simple si prin asta perfect inaccesibile. Sclavele nu exceleaza in metafore dar frapeaza la alegorii.
In nici un caz nu se discuta despre motive de-a renunta la libertate, ca intregul text survine pe filiera contemplativa, nu activa. El nu-i un manual, e o poveste. Dar pretul libertatii e exact ce zic eu, doar ca nu literalmente ce zic eu.
Diferenta principala e diferenta dintre limite recunoscute si limite impuse. Cele doua n-au deloc acelasi efect asupra psihicului uman, si nu se poate spune ca din moment ce-am facut cafea, avem cafea, chiar daca ea-i facuta din cicoare (unde cicoarea, ersatzul, sunt limitele recunoscute, inventate, subiective, o proasta emulare a nenumaratelor biciuri si catuse ale lumii, proasta emulare mai ales pentru ca in nici un fel nu jeneaza subiectul-visator).
Tuesday, 17 August 2010
Daca discuti de banal si nu de intangibil, era mai de folos sa zici banal si nu intangibil in penultimul paragraf din articol.
Libertatea nu inseamna musai lipsa unor limite impuse, cat inseamna acceptarea sau refuzarea constienta a unor astfel de limite. Incluzand, cand e vorba de acceptare, constienta faptului ca "jeneaza" cum zici. Sigur, copiii fug de "ufu buba", dar presupun ca totusi nu despre asta discutam.
Limite impuse presupun ca sunt in principal sociale, ca altminteri libertatea definita cum zici tu nu exista, ca ceva limite tot avem oricum am da-o. Si treaba e ca limitele astea care raman cand dam la o parte pe cele sociale sunt, imi pare, mai importante pentru individ decat celelalte. Celelalte sunt necesare, pot fi chiar benefice, dar in sine nu zic mare lucru despre libertate.
Tuesday, 17 August 2010
Discut de intangibil, si anume, cel banal.
Definitiile libertatii vor contine bineinteles si-o doza insemnata de subiectivism, sau mai bine spus o reflectare a experientei personale. Realizezi ca-n lipsa experientei captivitatii nu poti produce o definitie a libertatii pertinenta intr-o discutie despre captivitate, la fel de bine poti defini ceaiul de musetel.
Ceva limite ? Ce limite, mai exact ? O cale perfect respectabila inspre miezul problemei, ca pana la urma asta-i rolul lantului, cel concret : ingaduie un studiu experimental asupra limitelor. Si iata cum limitarile impuse nu sunt "sociale", precum nu sunt nimic altceva "in general", ci fiecare dintre ele cate-o chestie anumita. Exact asa cum nici femeile nu sunt "curve", nici blondele "proaste" nici politicienii "hoti&mincinosi" scl. Dar toate limitele spun cate ceva despre libertate, e o simfonie pe mai multe voci. Nu cred ca unele-s mai importante decat altele, de ce-ar fi ?
Wednesday, 18 August 2010
"Sociale" era o categorie de limite, nu o definitie a tuturor limitelor. De acord cu simfonia pe mai multe voci. In rest am senzatia ca e mai mult din cauza ca operam cu definitii diferite pentru aproape orice.
Wednesday, 18 August 2010
Foarte probabil ce zici tu.
Inca una dintre problemele de comunicare pe care-o bataie sanatoasa le rezolva :D
Wednesday, 18 August 2010
^^mare dreptate,dar asta e tara noastra,bataia va fi mereu rupta din rai pentru toti,de unde atata inteligenta pentru a reusi sa faci persoana de langa tine sa inteleaga anumite principii,reguli etc...prea multe argumente trebuie expuse,mai bine o curea sau o palma buna si totul se rezolva,sau cel putin asa cred unii.eu unul nu sunt deacord nici sa aplic aceasta zicala,nici sa fie aplicata pe mine,iar daca am ghinionul sa fie aplicata pe mine treaba cu bataia,atunci va fi rau tare pentru respectiva persoana :)
Wednesday, 18 August 2010
Hehe, prima bătaie cu cureaua… ce nostalgie m-a lovit! :D
Wednesday, 18 August 2010
@Georgiana Pe-ncercate ?
@Mari Hahaha si unde te-a lovit ma rog ?
Wednesday, 18 August 2010
Apoi, coboară numa` în beci să-ți arăt. :D
Wednesday, 18 August 2010
Ie vanat locu' ?
Wednesday, 18 August 2010
Nope :P
Friday, 19 June 2015
M-iam batut fica o singura data, ave 12 ani si a spus ca sunt proasta si tot asa .. i-am dat jos chilotii si i-am dat cateva palme , pana i s-a inrosiit putin fundul . Ceea ce e ciudat e ca a spus ca atunci cand face prostii sa o bat ca prima oara .
Friday, 19 June 2015
Liz Taylor zice la un moment dat cam aceeasi chestie in Butterfield 8.
Saturday, 19 May 2018
Sistemul de educație încă #rezistă:
Saturday, 19 May 2018
Și un extras din sistemul vechi:
(Vară sentimentală (1985))
Monday, 21 May 2018
Ce mizerie de film. Asa fete frumoase, un film unde sa (te) joci cu iele sau sa le scoti n-ai. Ce misogin patologic si taran prost e agronomul pulii mele. Mai e si pasiv, adica, 'te pocnesc', da' n-o pocneste. Cel mai amuzant asa cat de cat, retrospectiv, e ca Dan Pulic era si futator de pizda, si mare fotbalist (divizia C ... lol) si mare inginer multilateral, proiectant, hidrolog, mecanic, asta le stia pe toate, dar nu-l lasa domne coruptia la sat sa faca si iel ceva pt productie ca sa ne fie La Toti bine.
Tuesday, 22 May 2018
Niste film prost.