Autorii lumii in proprietate privata

Maria Kodama e o pizda proasta care are impresia gresita ca ar fi in vre-un fel legata de Borges. Nu este. Asa zisa lor "casatorie" e un fals vizibil din spatiu. Asa zisele ei opinii despre ce a zis, ce-a facut, ce a inteles Borges si ce ar putea insemna asta au fix aceeasi relevanta ca si opiniile Elenei Basescu pe aceleasi teme.

Sa notam ideea si in spaniola, poate imbecila simte nevoia sa ne vedem la tribunal :

Maria Kodama es una concha muda viviendo su vida sobre la asuncion equivocada que esta ligada de alguna manera a Borges. No lo es. Su supuesto "union" es una falsificacion obvia del espacio. Sus opiniones sobre que Borges dijo, hizo, entendido o en qué puede todo el medio tener hacen la misma importancia que las opiniones de Elena Basescu hacen en los mismos temas.

Bun asa ? Si Borges nu-i singurul in aceasta situatie. Un tampit inenarabil are impresia ca se afla in posesia operelor lui Joyce. Ca le-o mostenit el, si-s ale lui.

Lumea nu poate studia cumsecade ce-au scris diversi pentru ca vezi doamne proprietatea privata a tot soiul de nulitati imunde vine inaintea fineturilor astora, si pe deasupra universitarii sunt oameni "fini", ceea ce in practica inseamna lasi.

Data viitoare cand va apucati sa-mi spuneti despre fantastica "proprietate intelectuala" asa cum a fost ea reformata in ultimii douazeci de ani, sa includeti si o notita despre cum e bine ca specialistii in Ulise nu pot citi originalele, pentru ca "proprietaru'" nu-i de acord cu opiniile pe care si le formeaza ei, citindu-le. Si ca ori isi formeaza niste opinii pe placu' proprietarului, ori n-au acces la documente. Simplu si pe inteles.

Si de asemenea ca e foarte bine ca o proasta in plin delir sa modifice textele lui Borges, ca doar cum e posibil ca ele sa contina referinte la alte femei decat ea ?! Ea, singura lui iubire, dupa parerea ei, desi nu se nascuse inca pe cad asta era deja un om batran.

Si pe cand gatati cu explicatia ca de ce-i bine sa aiba orice privitoare de telenovele si orice stalp de berarie opinii de autoritate asupra operelor literare, poate ca puteti trece si la a-mi explica de ce un concern financiar se afla intr-o pozitie care-i ingaduie sa decida cum poate fi folosita o creatie a unui geniu.

Ca asta-i marea minune pe care-o eludeaza mereu discutia, faptul simplu pana la banalitate ca toate operele sunt realizate de oameni exceptionali, si toate beneficiile sunt incasate de avocati banali. Si plicticosi. Avocati care n-ar reusi sa scrie un rand care sa ramana, sa traga pe-o foaie doua linii care sa ramana dac-ar consuma cate-o barja de heroina si-un vagon de peyote la fiecare masa de astazi pana-n Ziua Judecatii.

Si, daca va iese argumentatia, nu-i totul pierdut : cel mai probabil de undeva din faldurile ei va cadea si o grila de interpretare care sa ne explice cum sa privim lumea asa fel cat sa intelegem ca noua Pieta, imbunatatita de un Iisus anonim e de fapt o opera de arta mult mai reusita decat ce ramasese de la Michelangelo. Si evident, cat de preferabil e un David schiop perfectiunii anterioare. Si cum Rembrandt arata mai bine cu taieturi cu tot, si Guernica cu adaugiri textuale.

Si eventual, cat de nemaipomenita e starea de plutire intr-un ocean nesfarsit si nediferentiat, si cat de bine ne-a iesit, pana la urma, constructia omului nou.

Da' pana atunci, dragi teoreticieni ai materialismului dialectic, ma pis pe voi. Artistic, bineinteles.