Amintiri din copilarie - II

.~ Urmeaza ~.

Ei bine, hai sa vedem cam cum functiona minunea. Sase zaruri pot arunca, impreuna, orice numar intre sase si treizeci si sase. Totusi, nu arunca toate numerele cu aceeasi probabilitate. Veti vedea sase foarte rar, si treizeci si sase la fel de rar. In schimb, veti vedea optsprezece foarte des. Cit de des ?

Pai, intrucit cele sase zaruri sunt independente, fiecare distributie posibila are sanse egale, si anume (1/6)⁶, ceea ce inseamna 0.00002143347 in termeni statistici, sau cam 0,002%. Inseamna deci ca sansele sa vedeti 6 sau 36 sunt tocmai acel 0,002%, dat fiind ca exista fix o combinatie din care poate rezulta fiecare : ori toate zarurile cu 1, ori toate zarurile cu 6. 7, in schimb, necesita ca toate zarurile sa fie 1, cu exceptia unuia, care sa fie 2. Care dintre zaruri ? Oricare. Deci, 7 are de sase ori mai multe sanse sa apara decit 6. 35 la fel, necesita toate zarurile sa fie 6, cu exceptia unuia, care sa fie 5. Deci, 35 are tot de sase ori mai multe sanse sa apara decit 36.

Dar 8 ? Pai 8 poate fi ori cu doua zaruri care sa fie 2, si restul 1, ori cu un zar care sa fie 3, si restul de cinci 1. Deci, pe linga cele 6 instante din cazul lui 7, 8 mai admite inca 15 instante cu doua zaruri de 2. In total, 21. (Explicatia ca de ce 15 ramine ca un exercitiu cititorului, sa verificam chestia aia cu statistica din episodul precedent).

Cit de des poate atunci rezulta 18 (sau echivalentul lui, 24) ? Pai fix de 3431 mai des decit iese 6 sau 36. Cel mai frecvent iese 21, de 4332 de ori mai frecvent decit 6. Si acum ce facem ? Pai, ne apucam sa scriem numere pe tabla.

Ce numere ? Ei, aici e aici, trebuie sa ne alegem o baza pentru socoteli. Cum stim ca sansele lui 6 sunt 0.00002143347, asta ar insemna ca lui trebuie sa-i dam 46,656x. Intr-un milion de incercari, 6 va iesi fix de 21 de ori virgula patru etc. Deci, milionul ala ar trebui, daca jocul nostru ar fi neutru, sa se imparta celor 21 de incercari, rezultind ~46,626x fiecareia. Daca ai jucat un ban pe 6 si ti-a picat 6, pai duci frate acasa 46 de mii de bani. Cit ar trebui sa fie pe 18, atunci ? Pai, de 3431 de ori mai putin. Adica 13,589etc. Daca ai pus un ban pe 18 si ti-a iesit, pai duci acasa 13 bani si-un pic.

Ei, in cuvintele nemuritoare ale acad. dr. ing. Elena Ceausescu, "viermi nesatui", si-n cuvintele mult mai nemuritoare ale galeriei Dinamo, "muie, ba!". Deci, scriem frumos acolo : la #18, 12x. La #6, 25,000x. La #7, 4000. La 21 punem 9x. Etc. Astfel dopata, "ruleta" noastra ne asigura ca vom cistiga, din pozitia bancii, ~jumatate din fiecare ban jucat, si pe de cealalta parte cistigurile fiind suficient de rare, intregul ansamblu e perfect inatacabil analitic, cel putin la nivelul de competenta al unor copii de scoala primara.

Cum vi se pare ? Si mie. La sfirsitul verii aveam deja CUTII de toate cacaturile pe care le colectioneaza copii, si prin CUTII vreau sa spun cufere. Intrucit n-am acceptat niciodata bani, sub nici o forma, nici direct pe tabla nici in schimbul materialelor astfel obtinute, parintii n-au stiut niciodata nimic, copiii rugindu-se de ei sa le cumpere guma, nu sa le dea bani sa-si recupereze averile copilaresti din mina exploatatorului salbatic si burghezo-mosieresc (recte, je).

Copchii pur si simplu nu se puteau abtine in fata posibilitatii care le dadea fierbinteli sa cistige sute, mii din obiectele colectionate de ei, in conditiile in care ma rog, putini aveau disciplina mentala si in general inteligenta necesara ca sa fie capabil sa mentina o colectie de obiecte mai mare decit se poate numara pe degete. Am descoperit rapid, spre amuzamentul meu, ca cei mai buni si mai fideli clienti erau tocmai cei ce reusisera sa cistige la un moment dat poturi mari. Nu doar ca ei pierdeau per total cel mai mult, ci chiar imi faceau publicitate, spunind tuturor cum au cistigat, si cit de mult. Ca bonus peste bonus, tendinta normala a copiilor de-a minti pentru a se lauda tragea si ea, cuminte, la caruta bunastarii mele.

Si, intr-un final, ca aici voiam sa ajung, detinind deja absolut fiecare marca si fiecare dolar din tot cartierul (ideea s-a dovedit a fi o promotie a producatorului, cu termen de expirare, punind deci in circulatie o cantitate limitata de bani de-ai gumei), am fost silit sa accept si alte chestii, pentru ca pustimea era capabila sa faca moarte de om daca nu-si putea juca mintile (Tantiii Ginaaaaa, nu-l lasaaatiii pe Mirceaaaaa afaaaaraaaa ?!?!?!), biata maica-mea fiind silita sa faca pe capcaunu' ca eu aveam experiente de facut in laboratoru' de chimie si INKEY$ de butonat pe Tim-S, n-aveam chef chiar mereu de prostiile astora.

Ziceam ca am fost silit sa accept si alte chestii, de exemplu zisele suprize cu masinute, ceea ce le-a explodat brusc valoarea pe piata neagr-a pustimii, si in cele din urma si alea cu fotbalisti, ca erau cele mai numeroase, chit ca ma rog, fis. Cum nu-mi placeau si cum tindeau sa se aglomereze in proprietatea mea, am inceput sa le preschimb, in primul rind pe timbre, si mai apoi, dupa epuizara timbrelor cartierului (am strins nici nu mai retin, fo' 10 clasoare ?! plus ceva prin plicuri, ca spre final nici nu mai aveam timp sa le sortez si le-am aruncat de-a valma in niste plicuri de-alea mari pentru Posta Aeriana) niste masinute.

.~ Va urma din nou ~.