Romanii si munca.
Grea tema.
In primul rand, ati observat cat de multa lume isi intelege munca strict prin prisma compensatiei monetare, adica salar sau ce-o fi ? Toti, de toate sexele si varstele, din Bucuresti si din Bacau, la fel gandesc. "Are o slujba foarte buna Ionel, castiga trei mii pe luna."
Bun, dar ce face ? Nu conteaza. Aduna balegi de elefanti, sta la birou ziua intreaga mai sa moara de plict, sau mai rau, striga seful la el si-l face albie de porci, nu conteaza frate. Face trei mii pe luna ? Face. Gata, ala-i. Nici pentru Ionel, nici pentru Georgel care-l invidiaza, nici Gherghina care-l iubeste in secret, nici Maria care-i face copii, nici pentru nimeni altcineva, parinti, frati, bunici, veri, oameni de pe drum, nu conteaza nimic altceva. Cat face ma slujba aia ?
N-am intalnit multi oameni carora sa le placa ceea ce fac, de fapt, n-am intalnit multi oameni care sa-si puna macar problema daca le place ceea ce fac pe-aici. Pur si simplu nu se face asa ceva. Ca atare, mai nimeni nu face ceva ce-i place decat asa, din nimereala. Mai rar.
Corolarul troglodelii asteia e ca mai nimeni nu se pricepe la ceea ce face. Pai cum sa te pricepi la ceva, daca tu n-ai ajuns inca nici la acel minim nivel, acel prim prag de reflectie cand te intrebi, bun mo, da mie-mi place chestia asta ? Cum sa-ti pui problema majora "Oare bine fac ce fac ?", si pe fratele ei bun "Oare cum as face mai bine ?" cand tu nu ai atins inca nici maturitatea broastei ?
Si pe langa toate astea, evident oamenii n-au habar cat muncesc si cat pierd vremea, cum ar trebui sa munceasca si cum muncesc de fapt, cat valoreaza ceea ce fac ei, cat costa tampeniile ce le fac si ce beneficii aduc restul activitatilor zilei de munca, chestii de-astea, fineturi.
In sustinerea teoriei am sa va aduc un exemplu anecdotic. Eu nu prea angajez romani la firma, pentru ca n-am nici o dispozitie sa-mi transform afacerea in scoala elementara de business, civilizatie etc pe banii si reputatia mea. Dar nici judecati definitve nu-mi place sa fac din avion, asa ca din cand in cand imi mai verific preconceptiile. Pentru acest proiect anumit, aveam nevoie de niste produse finite, facute pe un calculator, in conformitate cu o procedura. Eu ofeream toate informatiile necesare, inclusiv procedura, si colaboratorul urma s-o respecte si sa livreze.
Am postat oferta pe-un site de-asta de freelancing, nu conteaza care, anume scrisa in limba romana, ca sa limitez ofertantii la romani - evident ca n-a mers 100%, am primit cateva oferte de tipul
Greeting of the day!First of all, I would like to introduce myself, I am Andrew from India and have 4 year experience in SEO stuff as off page and on page, I just came across at your project and feel glad to select myself for you as you required and post in your project.
Si am primit cateva oferte de la romani. Care erau dispusi sa livreze ce se cerea, si isi estimau munca la un ordin de marime mai mult decat pretul pietii, in limba engleza. Valoare care, intamplator sau nu, se afla cam catre limita maxima a ofertei, ca pe site-urile astea asa merge, ai o marja in care poti da oferte.
Un ordin de marime, fratii mei. Daca americanul livreaza 1 unitate la 10 centi, romanul cere 1 dolar. Chiar in conditiile improbabile in care cineva limiteaza intentionat piata, asa incat sa nu i se poata face concurenta de catre strain, el tot nu are nici o sansa. Nimeni nu va plati veci pururi de zece ori pretul curent, pur si simplu nu se va intampla asa ceva. Imi aminteste de turismul pe litoral, unde servicii de 8 ball Motel au preturi fix cu un ordin de marime peste cat costa ele in lumea reala.
Banuiesc, nu stiu, dar banuiesc ca mecanismul este urmatorul : spre deosebire de straini, care isi inteleg munca, isi cunosc eficienta si isi reprezinta valoarea si utilitatea, putand face o oferta bazata pe un rationament, romanul nu isi intelege munca, nici macar nu reprezinta ca ea ar putea avea o eficienta, crea o valoare sau chesti de-astea, si ca atare nu poate porni un rationament de-aici. Singurul punct de pornire ramas sunt limitele ofertei, asa ca va da si el un discount acolo de la max si gata, aia-i oferta lui.
Nu vorbesc de un caz izolat. Am primit o duzina de oferte, de la o duzina de oameni diferiti. Toti ajungand la concluzia ca munca lor pretuieste de zece ori cat aceeasi munca, dar facuta pe piata globala. Nici unuia, intre 12 tampiti diferiti, nu i-o dat prin cap nici prin gresala ca pfoai, fii atent ce ocazie nemaipomenita sa iau un contract. Nu. De-aia zic, ca n-au cum sa fi inteles mare lucru, altfel macar unul tot nimerea un pret in zona pietei.
Dupa vre-o saptamana, in conditiile in care tipul asta de proiect imi este livrat in mod obisnuit in 2-3 zile maximum maximorum, da' noa, aia-s australieni si filipinezi si americani si de-astea, nu romani valorosi de-ai nostri, dupa vre-o saptamana zic, adaug un comentariu, precizand ca dragii si scumpii mei, asta nu-i o campanie caritabila, e o oferta de afaceri, puneti mana si faceti oferte intre 50% si 100% din cat se oferteaza pe .com.
Moment in care o persoana imi trimite o comunicare recunoscand ca "mda, poate ne-am cam intins." Deci asta unul, ori stia, ori avea macar o banuiala, cat de vaga. Si uite mentalitatea de ghertoi cu taxiul pe Otopeni. El nu vrea sa munceasca, el vrea sa ia de 10 ori pretul pe un rahat. De ce sa obtii tu un contract, pe care sa lucrezi opt ore si sa bagi in buzunar cincizeci de parai ? Ce, esti fraier, sa castigi mai bine decat un profesor titular, in conditiile in care nu ti se cere nici o diploma, nici un definitivat, nici o titularizare ? Pff. De ce sa lucrezi cinci zile pe saptamana, patru saptamani pe luna, pentru o mie de dolari ? Ce conteaza ca asta-i salariu de middle management la Continental de exemplu ? Pai nu mai bine ceri cinci sute pe zi, si daca ai noroc nimeresti un fraier o data la 2-3 luni ? Si daca n-ai noroc faci foamea, bagi pufuleti cu apa minerala pe socoteala lui Fusu si explici ce expert online te gasesti. Merge.
Deci, persoana respectiva imi recunoaste ca s-o intins, si imi face o noua oferta, de data asta aliniata cu rationalul. Pe care eu o accept, si ii raspund ca bine frate, uite cum facem, iti dau de munca in conformitate cu pretul tau initial, dar volumul va fi dupa oferta asta noua. Deci, in loc sa-i reduc pretul de zece ori, i-am marit munca de 10 ori, ca omu' sa-si scoata tot banii aia. De ce sunt asa generos ? Din acelasi motiv din care am dat sansa asta de la inceput : ca-s bou, genul ala de bou visator care-si favorizeaza conationalii. Asta e, trece.
Stiti ce raspunde omul ? Adica, un pakistanez, mexican, irlandez ar fi raspuns, cum dicteaza si ratiunea, "sa traiti sefu'.". Nu romanul nostru. Romanul nostru vrea sa negocieze, pentru ca "asa e in spiritul negocierii". Si vrea sa mai scape de 25% din volumul de munca.
In spiritul negocierii. Cum vine asta ? Pai vine asa, eu ii dau, hai sa-i mai dau inca. Si, ce cere el sa-i dau, nu asa ce am eu, ce-i aici ? Am mai intalnit aceasta atitudine nu doar ultima oara cand am vrut sa ajut niste romani si-am documentat ce-o iesit, dar de fiecare data de cand imi amintesc.
Practic, pentru mintea adultului vorbitor de aceasta limba, lumea e un fel de mama lui si tatal sau, care-i va face si-i va da, ce doreste si cum doreste, pentru ca el. El ce ? El. Nu-i clar ce. El exista, sau asa ceva.
Concluzia, asa cum va asteptati, este ca proiectul fu plasat unui strain la t+16 ore de la anuntarea respectiva, livrat la t+34 ore, reintrodus, refacut si tot asa. Cam o mie de dolari s-au scurs in astea trei saptamani pentru a plati munca reala livrata in conformitate cu specificatiile, la niste preturi rationale. Iar o duzina de romani stau si acum si se trag reciproc de succesele lor online.
Sa le traiasca.
Sunday, 9 August 2009
Noah, io am tot batut din buze pe Rent A Coder, pana m-am prins ca spilu' ii sa nu bagi, vorba ta, suma maxima la bid. Cel putin, nu pana nu scrie pe tine EXPERT. Poate ne-ar trebui mai multora astfel de experiente?
Sunday, 9 August 2009
Pai se vede treaba ca da.
Sau cine stie, poate citeste vre-unu tanar si invata si din scripte, nu doar din experienta proprie.
Sunday, 9 August 2009
Problema este ca multi nu inteleg ca se castiga bani multi din mai multe proiecte , nu dintr-un singur proiect !
Ca sa ai succes pe piata trebuie sa stii care sunt preturile , nu sa te arunci aiurea si sa-ti para rau dupa aia ca ai ratat ocazia vietii tale !
Ar trebui scris si ca foarte multi romani nu prea se omoara cu perfectionarea profesionala si dupa aia se mira ca ajung pe dinafara si nu semai pot angaja pe nicaieri , mai ales in sistemul bugetar .
Monday, 10 August 2009
Pai daca isi umple 100% programul de lucru cu 1x nu mai are timp de o pleasca platita 10x de fraieri. Solutia ar fi sa-l platesti in lozuri nu in bani. Ca sa nu omori speranta.
Monday, 10 August 2009
@romania inedit Pai m scris hombre, acolo mai spre final.
@Dr.A. Ma bun cap ai tu, sincer iti spun ca nu-mi venise ideea, dar solutia e judicioasa. Manager sa te faci cand ajungi inapoi pe-aici (sau ai ajuns deja ?)
Monday, 10 August 2009
E tare asta cu plata in lozuri , de preferat necastigatoare ! :P
Monday, 10 August 2009
intamplator chiar cu asta ma ocup (cand sunt pe aici si altfel teleconf). Da nu mai spune nimanui, ca se prinde lumea.
Ps. Daca nu te uiti la televizor n-ai cum sa intelegi poporul. Vezi cu secretara sa-ti faca macar o sinteza. Daca ai frumos listat ce-o consumat omul la mic dejun /dejun /cina nu e musai sa te mai miri de rezultat coprpocultura.
Monday, 10 August 2009
@romania inedit Na, as zice, sa dea mereu salariul normal, si sa scrie "mai incearca pentru plata inzecita". Si omu' ar tot incerca, nici de dragul muncii, nici de multumirea salarului, ci ca sa scoata ala marele. C-asa-i el.
@Dr.A. Ca sa vezi ce intamplare! E dincolo de socant :p
Cat cu poporul, sincer iti spun ca nu tin neaparat sa il inteleg. Nici curiozitate nu prea am, si este cine, vanzari, pr, creative writing, sondaje politice, aia se ocupa, nu-s meseriile mele.
Monday, 10 August 2009
ntz ntz ntz ..
Nu doar ca nu esti singurul care se loveste de treaba asta cu romanul free-lancier (lance - lancier, nu ?), am mai intalnit si pe la amicii de afara si nu e exclus sa fie aceiasi ...
Da' macar ofera-le o sansa sa inteleaga cat de "usor" pot face bani stand degeaba in fata monitorului .. trimite-i la pickjack.com sa faca bani .. mwuahahahahhaha . Garantat ca dupa o luna-doua de bani primiti in paypal de acolo vor incepe sa ceara jumate din minimum pe site-urile de free-lance ...
Monday, 10 August 2009
Zici tu ceva.
Site-ul ala imi aminteste de un proiect destul de fain, wis.dm se numea el sau asa ceva, un fel de twitter dinainte de twitter, cu intrebari.
Monday, 10 August 2009
...asa-ti trebe daca l-ai refuzat pe Raj :) ti-ar fi livrat exact ceea ce cereai la pretul de piata si fara penibilitati gen târguit pretul ca-n bazar.
Monday, 10 August 2009
Cine-i raj ?
Monday, 10 August 2009
Raj e generic pentru baietii din India, supracalificati in al lor Silicon Valley Bangalore. Data viitoare sa stii! :)
Monday, 10 August 2009
A, da. Nu prea discut cu indieni/pakistanezi/nepalezi/etc, pentru ca din experienta mea fac rahaturi. Cunosc oameni care si-or gasit muncitori seriosi printre ei, dar adevarul este ca le-a luat zece/o suta/o mie de incercari.
Monday, 10 August 2009
Romanii si munca? Mor de ras =)) cum s-ar zice pe ym.
Asa am si eu in zona, mama ala are servici, nu ca tine de o freci pe acasa. Si ce face? Pai, e paznic, pai strange gunoiul, pai care saci la carca, samd.
Nenicule, daca incepem sa ne intrebam daca ne place, daca intelegem perfect, daca stim ce facem, samd. ne ia naiba pe 95% dintre oamenii muncii.
Romanul cere mult, dar se multumeste cu prea putin. Sunt o groaza de oameni, de tineri profesionisti care o ard 9-10 ore pe zi L-V si 5 ore sambata pentru 200e in mana, chiar daca ei se rahatesc pe ei ca ar castiga sute de euro si cere 1000e la un interviu.
Stii ce, romanul se ghideaza mult dupa "dau un tun si vad ce o mai fi". Iese ce iese, vedem dupa. Uita-te la tv, vezi "oameni de afaceri" care si-au facut averea din tunuri. Noi de ce nu am incerca?
Nu e nimic rau in a negocia. Totul se negociaza pe lumea asta, sau asa ar trebui.
Daca nu se poate... putem si cu strainii.
Tuesday, 11 August 2009
Daca vrei o treaba bine facuta nu apelezi la rentacoder & co, contactezi o firma specializata cu un portofoliu solid care iti poate oferi suport tehnic si dupa livrarea produsului...indienii (raj :) sunt renumiti pt munca ieftina si de proasta calitate.
Tuesday, 11 August 2009
Dintre cunoştinţele de o vârstă cu mine toţi au vânat locuri de muncă unde să nu facă nimic şi să câştige într-o lună cât alţii în 10. Vre-o doi au reuşit angajânduse la banci prin diferite pile. În schimb eu ştiu mai multe despre condiţiile oferite la o creditare sau despre multe demersuri ale băncilor decât ei care "lucrează" în domeniu. Restul au găsit tot felul de posturi de şofer pentru diferiţi şefi şi sefuleţi unde se plâng că nu sunt respectaţi şi sunt plătiţi prost (program ceva de genul 08,00 - 15,00 maxim 18,00) în condiţiile în care sunt plătiţi undeva la 1500 - 2000 ron cu tot cu bonuri de masă şi alte beneficii cea ceea ce în cazul lor se rezumă la 2-3 curse pe zii cu şeful lor de colo colo (din ceea ce tot ei povestesc).
La noi nu se gândesc majoritatea să-şi dezvolte aptitudinile naturale, să le aplifice prin diverse studii şi eperienţe în domeniu..... toţi visează câştigarea potului cel mare la loto... sau diverse tunuri..... de când cu "criza" parcă încep mai mulţi să-şi bage minţile în cap şi să realizeze cum să se comporte şi ce ar trebui să ceară de la viaţă.
Tuesday, 11 August 2009
@curs Eu nu sunt consumator final, sa cumpar apartamentul gata facut apeland la o firma specializata cu un portofoliu solid etc. Eu sunt antrepriza de constructii, si angajez furnizori pe contract.
@Cristian Cam asa-i. Nu stiu in ce masura mintile intra in cap de la criza, tot asa cum nu stiu ca a prinde hotul, si-ai trage o bataie, respectiv a-l trimite la puscarie il lecuie de furat.
Tuesday, 11 August 2009
Ai în mare dreptate...
1. nu le intră minţile in cap, dar măcar se sperie că răman fără servici pe vremuri grele şi se mai potolesc.
2. cât despre hoţ...în general la puşcărie se ridică pe scara evolutivă a hoţiei dar asta nu înseamnă că mergem pe principiul lasă-l afară să-şi facă de cap în continuare, tot încerci o formă de constrângere constructivă....cel puţin în teorie
Friday, 14 August 2009
"Un ordin de marime, fratii mei. Daca americanul livreaza 1 unitate la 10 centi, romanul cere 1 dolar."
cât ţi-a luat să îl găseşti pe american? :)
şi asta este important, zic eu... că dacă românul e aici, americanul e mai greu de găsit, dacă mă înţelegi ce zic. :D
Friday, 14 August 2009
@Cristian Asa cum zici, si pe 1 si pe 2.
@fanita Cam un ordin de marime mai putin decat mi-a luat ca sa nu-l gasesc pe roman, sau ma rog, ca sa pierd vremea cu un roman.
Sigur, eu mi-am organizat viata si afacerile asa fel incat sa nu depind de nici o subcultura, fie ea a prostilor x ori a prostilor y. Nu neg ca altii n-au ajuns inca asa departe. Sucks.
Friday, 14 August 2009
sau să zic altfel...
fie românia de care scrii, aici te angajezi pe pile sau pe curul tău. în principiu un angajat pe pile preferă să stea, nu să facă treabă, că doar de aia s-a angajat pe pile. desigur şi în firme sunt câţiva boi care trag şi desigur, tot pe ei se dă. nimeni nu a zis că boii respectivi or fi foarte competenţi, dar în fine, ei fac firma să meargă.
şi când faci firma să meargă(statul nu cred că face astfel de comenzi, despre care scrii tu pe aici) nu prea ai timp să cauţi pe net tot feluri de oferte. şi apoi din principiu, românul nu prea are încredere în pakistanez sau în american în defavoarea românaşului.
tu plăteşti preţul faptului că te preocupă. de aceea intri în conflict cu piaţa. chiar nu e vina lor că unul e deştept! :D
Friday, 14 August 2009
Lol ok! Deci nu e vina lor. Foarte bine. Vor muri fara vina. Conteaza ?
Saturday, 15 August 2009
Daca vrei o opinie si de pe aialalta parte a baricadei: pe RAC este plin de oferte NESIMTITE. Si nu de la developeri, ci de la cei care au impresia ca vom lucra 100 de ore pe 10 dolari. Am vazut si de la polimedia o oferta, nu stiu daca am biduit sau nu, ca nu prea mai doresc sa lucrez in content creation, cand fac banii mai bine pe design.
Adevarul este ca majoritatea "angajatorilor" ar dori sa primeasca servicii multe si de calitate extra, uitand ca aia de le ofera si sunt in stare sa aduca si calitate, nu se caciulesc pe 2 dolari.
Sunt satula deci, ca freelancer, de ofertele lu' peste pe situl ala de 2 lei. Am facut in 2 saptamani pe elance 800 de dolari, in conditiile in care lucrez si acolo inca sub pretul meu obisnuit, incat sa imi constitui si pe site un portofoliu, plus sa adun neste feedback. Dupa ce ma intorc din concediu intru tare si pe sectiunea de programming ca vad ca acolo au inghesuit designurile de wordpress si ma cam pricep la asta.
Lasand deci la o parte tendinta majoritatii "angajatorilor" de a lua cel mai mic bid si de a nu sti sa aleaga chiar si un pret mai mare, daca providerul este intradevar teapan, plus lipsa de respect fata de munca pe care respectivul o pune (stiu indivizi care nu sunt in stare sa inteleaga cum se schimba o culoare in css, dar care au impresia ca spal veceuri, cand lucrez pentru ei) .. ceea ce spui tu e cam adevarat si dureros.
Sunt de acord ca sunt probleme de respect si de seriozitate si din partea cealalta, mai ales ca unii romani chiar au impresia ca au descoperit samburele de piersica. Plus ca "supralicitarea' si din partea providerului mi se pare de maxima nesimtire. Adica stii care este pretul tau, de la cat esti dispus sa incepi sa lucrezi. Sa faci insa smecherii din astea e nasol. Stiu ca am avut preturi la fel pentru patroni mari din Timisoara si pentru clientul "marunt", care nu si-ar permite nu stiu cat. Nu am mers pe ideea "lasa ca il frig pe ala, ca are de unde". pretul meu este atat. E bine? Bine. Nu? Altul la rand :D
Saturday, 15 August 2009
Noa, pai cam asa-s lucurile cum zici si tu in darea de seama :)
Se desprind de-acolo niste elemente cheie, cum zici tu, "de pe cealalta parte a baricadei" :
1. Ai un pret, care-i pretul tau, stii cat e, de ce e atat, si gata povestea. Lipsa acestei chestii la unii e principala critica de-o aduce articolul.
2. Esti nou, dai un discount. Nu imens, nu faci treaba de dolar pe dime, dar dai un discount, cat consideri, 10, 15, 20 la suta. Pentru ca daca nu se vede nimic deja executat, daca nimeni nu zice "da ma, asta o facut treaba", nu te va angaja nimeni veci pururi. Tu intelegi asta, expertii mei erau toti fara recomandari, fara proiecte executate, fara nimic
3. Pretul pietei rules. Daca tie iti ia 18 ore sa faci o chestie, si in general lumea il face intr-o ora, tough tits, cum se spune. Vei fi platit pe ora cat sunt ceilalti pentru 3 minute. C-asa-i in tenis. Pe partea cealalta, daca tu faci in 18 minute cat altii intr-o ora, vei ajunge sa faci 800 para in 2 saptamani. C-asa-i tot in tenis.
Ar trebui tatuate in frunte la nastere, si date cu buletinul, dar noa. Inca n-am ajuns acolo.
Tuesday, 20 March 2012
Cetin Ametcea descopera teme de importanta mare, in premiera:
http://www.arhiblog.ro/nu-fac-treaba-rromanii/
Tuesday, 20 March 2012
La el la tara Trilema ajunge aparent in format tiparit, la mina a 6-a, cu ~2 ani intirziere.
Ori asta, ori el nu stie citi decit almanahe, si atunci n-are incotro decit s-astepte pina ma ciordesc aia de la Flacara Satelor.