Problema sistemelor sociale ideale.
Omul poate dori doua feluri de lucruri. In primul rand, poate dori lucruri cu referent concret. "Vreau o bere" sau "Vreau o masina rapida". Omul poate dori insa si lucruri fara referent concret. "Vreau sa fiu fericit", sau "Vreau o femeie frumoasa".
In toate povestile in care dracul ofera trei dorinte si lucrurile sfarsesc prost, salvate in extremis de ultima dorinta - "Vreau sa sie cum o fo'" - gresala omului este ca-si doreste lucruri fara referent concret.
Avantajul referentului concret este mare si important : face posibila masurarea. Daca vreau doua tone de cartofi pot afla foarte simplu cand le-am obtinut : Atunci cand am in fata o gramada de obiecte, toate cartofi, si cantarite trag doua tone. Simplu.
In lipsa lui nu mai pot masura. Daca vreau o femeie frumoasa nu pot afla veci pururi daca am gasit-o sau mai am a cauta, asa cum de altfel ati putut observa probabil si dumneavoasta plimbandu-va prin oras. Toti aia de le fug ochii in toate partile se trudesc cu o problema nerezolvabila : si-or gasit femeia frumoasa, ori nu inca ?
Evident, sistemele sociale fiind facute de oameni nu-s ferite nici de problemele lor. In practica se pot gandi si aplica sisteme sociale cu referent concret. "Vreau sa am cat mai multe obiecte". Capitalismul rezolva aceasta problema, intr-un mod cuantificabil. Pe masura ce trece timpul, numarul obiectelor creste. Problema este rezolvata, si acest fapt e verificabil si masurabil.
Din nefericire, se pot gandi si sisteme sociale lipsite de referent concret. Evident ele nu se pot si aplica, dar asta nu a impiedicat inca pe nimeni. "Vreau ca oamenii sa fie generosi" sau "Vreau ca oamenii sa traiasca echitabil" sau oricum incercati dumneavoastra sa intemeiati utopia socialista, problema revine mereu si mereu : indeplinirea nu este masurabila.
Neavand ceva de masurat, orice om in pozitia sa ia o decizie se gaseste lipsit de obiectul muncii. Presupuneti un prim ministru caruia i se propun doua seturi de masuri, setul A si setul B. Lui ii revine sarcina sa aleaga exact unul dintre cele doua.
Pentru un prim-ministru capitalist problema se reduce la a hotara daca A va aduce mai multe obiecte decat B ori invers. Asta-i tot. Pentru o terta persoana, care nu-i prim ministru, alegerea lui are sens : daca intr-adevar masura aleasa duce la crearea de mai multe obiecte, tertul este de acord cu primul ministru. Daca nu, nu.
Fie va crede despre acesta ca e prost, incompetent, corupt, ori altfel, problema pentru tert este localizata, si rezolvabila : primul ministru.
Pentru un prim-ministru socialist problema e insa foarte spinoasa. Care dintre cele doua masuri este mai socialista ? Acesta este, in treacat, motivul pentru care "a fi socialist" e o tema recurenta pana la obsesie in discursul socialismului, dar "a fi capitalist" nu se aude veci pururi in capitalism. Lipsa referentului induce un complex de compensare.
Calitatea de a fi socialist este indesine nemasurabila, si ca atare problema este substituita cu o traznaie auto-referentiala : Despre care dintre cele doua masuri cred oamenii c-ar fi cea mai socialista ?
Intrucat masurarea depinde de interpretare, se produce imediat un clivaj la nivel de limbaj : conventia sociala din spatele cuvintelor evolueaza pentru a reflecta raporturi de putere, in timp ce forma cuvintelor ramane ancorata in ideal.
"Acest lucru este neprincipial" se va folosi de oponentii masurii B pentru a indica opozitia lor fata de proponentii ei, si mai apoi, in curgerea timpului, de oponentii masurii F, si L, si X si Z, fata de proponentii respectivi. Dar cuvintele in sine inceteaza sa mai insemne ceva anume, urmand o simpla logica relationala. A intreba "Cum adica este neprincipiala ?" nu va aduce un raspuns, cel putin nu altul decat identificarea dumneavoastra cu cealalata tabara.
Cuvintele si expresiile devin astfel sloganuri goale de continut, sau mai degraba recipiente golite si reumplute cu o viteza ametitoare, luand nastere limba zisa "de lemn".
In fapt cuvintele devin o simpla bagheta magica. A te ridica la plenara si a spune "cutare lucru este neprincipial" nu inseamna ceva anume, ci pur si simplu denota o opozitie pur politica. In fata acestei situatii in care comunicarea devine imposibila, reactia rationala a oamenilor este sa formeze grupuri de putere : A ii promite lui B ca nu va folosi arma "neprincipial" asupra masurilor lui B, cu conditia ca nici B sa nu o foloseasca contra lui A.
Problema degenreaza repede in negocieri tot mai complexe intre actori sociali tot mai numerosi, devenind paralizanta pentru organizarea muncii : Inainte de a stabili ce vom spune trebuie sa actualizam lista de amici si inamici, inainte de a construi discursul oficial trebuie sa construim o puzderie de discursuri in spatele scenelor si asa mai departe.
Un membru intr-un consiliu de administratie al unei firme capitaliste se poate ridica oricand intre ceilalti membri ca sa dea glas unei probleme pe care el o vede. Intelegerea problemei survine imediat pentru toti ceilalti membri, si se poate trece la rezolvarea ei intr-un mod rational daca ea este fundamentata sau la explicarea erorii daca nu este.
Intr-o firma socialista, a te ridica sa dai glas unei probleme nu inseamna nemijlocit nimic pentru nimeni. Tot ce inteleg ceilalti membri este ca tu nu esti de acord. Nu exista un mod prin care sa le poti comunica si de ce sau cu ce nu esti de acord. Ca atare nevoia imediata si presanta pentru toti este sa inteleaga care este, de fapt, problema. Acest lucru nu se poate realiza decat prin discutii particulare, si cum dupa ce-ai lansat bomba nu te poti apuca imediat de discutii particulare la simultan cu 20 de oameni revine ca opozitia va trebui pregatita, prin discutii anterioare intalnirii, cu ceilalti membri in particular.
Aceasta necesitate duce la starea aberanta in care insasi intalnirea este o pierdere de vreme, la care se pur si simplu oficiaza, se executa un ritual, in timp ce deciziile se iau prin negocieri anterioare in particular. Nu este neaparat un lucru rau sa se ia deciziile prin negociere intre diversii actori, dar este cu siguranta o prostie sa transformi niste profesionisti intr-o grupare de popi care oficiaza in grup.
In particular soborurile de preoti din toate partile de dupa revolutie umplu, pentru politicieni, un gol. Golul lasat in viata lor de oficierea oficialului.
Cu trecerea timpului clivajul limbaj-realitate se agraveaza, si negocierea compensatorie devine insasi fundamentul vietii sociale. Orice individ intr-o pozitie de putere cat de mica se vede silit sa negocieze cu toti ceilalti indivizi, la fiecare moment, folosirea baghetutei lui magice. "Daca nu iesiti la maturat trotuarul, va trec pe lista dusmanilor statului." "Daca va prind dormind in front va scot la raport". Etc.
Lipsa referentului concret amesteca repede lucrurile. "Daca nu veniti sa-mi sapati gradina, va trec pe lista dusmanilor statului." "Daca va prind satisfacandu-mi in pripa nevasta, va trec tot acolo."
Nici una dintre aceste evolutii nefericite nu este neaparat creatia oamenilor luati individual, ci mai degraba o corupere profunda si funciara indusa de scoaterea realului din sfera preocuparilor sociale.
Faceti-mi, dara, hatarul si credeti ce doriti dumneavoastra, dar nu vorbiti niciodata, si cu nimeni, despre ceva ce nu se poate masura. Cei ce va provoaca la vorba pe asa teme sunt rau intentionati, cu buna stiinta sau din prostie, si cei ce se preteaza decad, in cel mai moral sens al termenului.
Sunday, 1 February 2009
Dupa cum ai spus si tu, dar in alt mod, oamenii isi doresc 2 tipuri de lucruri: materiale si nemateriale. Cele materiale, chiar daca sunt concrete, nu iti aduc neaparat ce vrei. Daca te limitezi la bare necessities, e ok, dar in capitalism poti intra intr-un cerc de genul vreau un tv bun, dar apare mereu tehnologie noua si devin sclavul ratelor.
La fel si cu femeile, ele imbatranesc si nu mai sunt frumoase, asa ca decat sa-ti propui obtinerea celei mai frumoase femei din lume (pe care trebuie sa o schimbi din cand in cand), poti sa iti propui un lucru neconcret, nematerial, si anume gasirea multumirii intr-o relatie cu o femeie care nu e cea mai frumoasa, multumire care tine de mai multe variabile la fel de abstracte.
Evident ca nu toate lucrurile se pot masura, daca te limitezi la ele ca pozitivistii in trecut, s-ar putea sa nu vezi padurea de copaci. Dar daca nu poti gandi in alti termeni, exista metode calitative de masurare, care iti arata un nivel (relativ) de satisfactie. De exemplu, se face la nivel global un index al fericirii, si surpriza: tarile in care oamenii au o gramada de obiecte au cetateni nefericiti, iar tarile sarace, cu clima placuta, cu oameni implicati in viata de familie si in comunitate, au cetateni care se declara fericiti. Cum crezi ca se explica acest paradox? La fel cum Durkheim descoperise ca protestantii se sinucid mai des decat catolicii, pentru ca cei din urma, chiar daca mai saraci, sunt bine ancorati in viata sociala.
Un ministru poate da tonul unei politici publice de genul "sa se construiasca mai multe spitale" ceea ce poate sa nu ajute cu nimic daca costurile medicale sunt prohibitive. Dar daca el isi propune o politica de tip "sa imbunatatesc starea de sanatate a populatiei", care este mult mai greu de masurat, spitalele alea nu vor fi construite degeaba. Nu conteaza numai beneficiile directe (outputul), ci rezultatul final (outcome) sau impactul. Asta nu are legatura cu politica de tip socialist sau capitalist.
Daca veni vorba, poti masura pe o scala cat de socialist sau cat de capitalist esti. Dar aceasta masurare nu are variabile de tip "cat de mult esti dispus sa accepti idei noi" care este potrivita pentru o scala de masurare a liberalismului/conservatorismului, si nici "ar trebui sa fie tolerat cineva care nu este de acord cu autoritatile", care tine doar de nivelul de autoritarism/anarhism. Incerci sa blamezi socialismul pentru lucruri care nu tin de el (nu trebuie sa il confunzi cu dictaturile sau totalitarismele de stanga) si care pot fi foarte bine prezente in capitalism.
Nu e nimic imoral in a vorbi despre lucruri care nu se pot masura :) Daca oamenii sunt atat de obsedati de categorii, pot sparge lucruri mai mari in lucruri mai mici, cuantificabile. Dar asta nu inseamna sa renuntam la valori cum ar fi echitatea, sub pretext ca nu e un lucru concret! Unii dintre noi cred ca ele sunt mai importante decat faptul de a poseda anumite obiecte. Daca eu accept punctul tau de vedere, de ce nu poti accepta si tu ca oamenii ca mine nu sunt rau intentionati sau prosti? Cine ar fi mai deschis la minte dintre noi doi, intr-un consiliu de administratie ca cel pe care il descrii tu?
Sunday, 1 February 2009
Vecina draga, ai cam facut lucrurile salata, dar s-o luam asa, catinel, ca-i duminica.
Nu-i vorba de material si imaterial. Obiectele la care ma refer eu nu sunt obiecte in sensul expresiei "obiecte contondente", ci mai degraba in sensul expresiei "subiect/obiect". Obiectele pot fi idei, sisteme, relatii, orice referentiabil.
Ia de exemplu site-urile astea de "socializare", cum ar fi myspace, sau facebook. Vei vedea acolo oameni preocupati de acumularea de relatii, botezate ele "prieteni" sau "followers" sau mai stiu eu cum. Reprezentabile ? Da. Masurabile ? Da. Concrete ? Materiale ?
Faptul ca pot fi masurate decurge din insasi rigorile gandirii : ceva ce poate fi definit poate fi si numarat, iar ceva ce nu poate fi definit nu poate face obiectul ratiunii.
E interesant cum te tradeaza limba, apropo. Ai observat ? " De exemplu, se face la nivel global un index". Tocmai aici e si problema, in facerea aia. Din apa, din faina, din baloane de sapun.
Pe Durkheim il voi lasa, in mod las, sa se apere singur, dar paradoxul se explica prin generalizarile fara cap si coada pe care l-ai construit, si se surpa tot prin ele.
Nu pari sa intelegi raportul intre costuri si oferta. A avea mai multe spitale pune o presiune asupra costurilor. Un ministru rational va incerca sa implementeze masuri concrete cu rezultate masurabile, si va produce ca atare mai mult sau mai putin bine. Un ministru irational va incerca sa implementeze masuri vagi, cu rezultate nemasurabile, si va produce ca atare mai mult sau mai putin rau. Faptul ca tu iti imaginezi ca al doilea e preferabil explica de ce e asa de lucrativ sa fii ministru in Romania.
Chestia cu ouput/outcome exista, dar cere o introducere ceva mai bizuita decat simpla presarare.
Singurul punct care de fapt conteaza e ca problemele descrise de mine afecteaza orice sistem social ideal, cu necesitate, prin insasi structura lui, si nu pot fi inlaturate, din principiu, de nici o implementare posibila. Tot asa cum nu vei putea construi o sfera patrata, nu vei putea construi un socialism care sa nu cliveze limbajul.
Evident problemele descrise se pot regasi in orice societate reala, indiferent cum se refera la sine, atata timp cat scopurile sociale sunt pervertite spre ireal.
Faptul ca unii dintre noi cred orice lucru le vine lor a crede nu lasa nici o urma asupra problemei. Sigur, se poate incerca eludarea realitatii, fie prin redenumire, fie prin apelul la convingerile unui grup oricat de mare de oameni. Lenin de exemplu a incercat sa redenumeasca traznaia de mai multe ori, si a convins o groaza de bieti rusi, dar tot nu a reusit sa conduca caruta de-a latul pe drum. Pentru ca asa ceva nu se poate.
Nu mi se pare ca se pune problema ca tu ai acepta punctul meu de vedere. Ce se intampla este ca in raport cu ratiunea, tu alegi s-o numesti "punctul meu de vedere", si sa continui a baleta in afara ei. Asta n-are mare efect practic, cu exceptia ca face de-a dreptul improbabila o intalnire a noastra intr-un consiliu de administratie : Eu nu voi fi niciodata interesat de un proiect care te-ar accepta in administrarea lui, si tu nu vei fi niciodata acceptata in administrarea unui proiect intr-un domeniu care m-ar interesa.
Sunday, 1 February 2009
Poate nu m-am exprimat bine. Sa mai incerc odata.
Tu esti cel care face o salata din socialism, capitalism si alte concepte. Poate ai impresia ca esti obiectiv si "rational", dar acest post, ca si altele de pe acest blog, sunt pur si simplu inclinate intr-o parte sau alta, nu incearca sa rezume o problema vasta cum e asta cat mai cuprinzator posibil, ci sa impuna un punct de vedere. Ceea ce ar fi ok, daca ai spune ca si alte puncte de vedere exista si pot fi viabile.
Dar nu, capitalismul e o religie si ca orice lucru sacru, nu putem sa ne atingem de el. De fapt, toti cei care il critica sunt "dusmani" in cuvintele prin care tu parafrazai comunistii. La fel cum procedau ei pe vremuri, tu spui ca cei care au o parere conform careia se poate vorbi despre lucruri nemasurabile "sunt rau intentionati, cu buna stiinta sau din prostie, si cei ce se preteaza decad, in cel mai moral sens al termenului". Asta e o afirmatie foarte tare (in sensul stiintific).
Dar sa revenim la subiect. Stiam si eu ca anumite obiecte virtuale sunt masurabile, concrete, chiar daca nu sunt materiale. Am simplificat, dar asta nu are legatura cu discutia, pentru ca nu era vorba de diferenta dintre un cd si o retea de socializare ci de diferenta dintre cd si socializare, ca sa dau un exemplu mai concludent.
Spui ca "ceva ce poate fi definit poate fi si numarat, iar ceva ce nu poate fi definit nu poate face obiectul ratiunii." Bravo, foarte profund si filozofic, ai dat cercetarea stiintifica in urma cu cel putin 100 de ani. Daca nu exista definitie acum pentru un obiect, pentru ca nu-l intelegem, ar trebui sa-i ignoram existenta, sa nu ne mai gandim la el? De unde stii ca nu poate fi definit niciodata sau ca nu se poate defini inca? Orice lucru pe care il poti defini il poti si numara/masura? Ai nevoie de un instrument si o masura pentru a recunoaste ca ceva exista? Astea fac parte dintr-o teorie, un mod de a vedea lucrurile, printre alte n teorii.
Toate masurile sunt relative, oamenii sunt cei care stabilesc conventiile (de ex metru), spun ca un barbat e inalt pt ca trece de 1.75 m care e media, sau ca altul e bun pentru ca a facut lucruri care sunt valorizate la nivel social. Clar ca e mai greu sa masori bunatatea decat inaltimea, dar nu-ti foloseste la nimic sa masori pur si simplu, masori pentru o utilitate al carui scop final este tot ceva nemasurabil, si anume obiectivele ultime sunt de genul "pentru ca asa e bine", deci tot valori. Iar in acest punct oamenii se contrazic pentru ca unii au impresia ca "e bine" sa fie mai multa "egalitate", iar altii ca "e bine" sa nu fie.
Calculul cost-beneficiu nu valoreaza nimic daca nu iti propui sa faci un lucru considerat "bun" pentru cetateni, ca politician. Nu construiesti scoli etc ca sa ai ce numara, sa spui la sfarsitul mandatului ca ai facut ceva "concret", ci iti propui un obiectiv "vag" cum este sporirea nivelului de educatie dupa care vezi cum se poate realiza asta. S-ar putea sa nu fie nevoie de scoli ci de training al profesorilor, adica o investitie in calitate. Un socialist poate face asta bine dupa cum un capitalist poate gresi; masurile politice trebuie sa fie pragmatice, nu neaparat de stanga sau de dreapta. Ceea ce faci tu este sa asociezi un esec cu o guvernare de stanga si un succes cu o guvernare de dreapta, de parca socialismul inseamna doar Lenin iar capitalismul nu cunoaste crize.
"Tot asa cum nu vei putea construi o sfera patrata, nu vei putea construi un socialism care sa nu cliveze limbajul." Din nou, sa uitam de autoritarismele capitaliste care clivau si ele limbajul, dupa cum esti absolut convins ca nu poate exista socialism cu libertate de expresie. Confunzi ceaiul cu cana de ceai. Cine face generalizari nefondate?
Nu intru in discutii lungi despre ce inseamna de fapt realitatea si cum unii se cred detinatorii adevarului absolut, fara sa-si dea seama ca vad doar o fateta, nu tot diamantul. As vrea doar sa te intreb de ce esti asa sigur ca "Eu nu voi fi niciodata interesat de un proiect care te-ar accepta in administrarea lui, si tu nu vei fi niciodata acceptata in administrarea unui proiect intr-un domeniu care m-ar interesa." Nu numai ca suferi de complexe de superioritate, pentru ca tu nu esti "interesat" de proiectele mele iar eu nu voi fi "acceptata" in ale tale, "niciodata", dle Nostradamus :) Dar nu stiu cum se face, oameni cu interese diferite sunt acceptati in cel mai mare proiect, si anume conducerea tarii. Poti sa argumentezi ca PSD si PDL au de fapt aceleasi interese si de'aia se accepta unii pe altii. Dar au mai fost si alte coalitii, si in alte tari, unde diferentele erau vizibile si totusi au lucrat impreuna. Asta si pentru ca au facut lucruri concrete, care nu presupun discutia valorilor, dar mai ales pentru ca aveau totusi unele valori comune, nemasurabile.
Sunday, 1 February 2009
No, asta ii o problema tare grava, si o impingem catre absurd. De 11 anisori de cand prestez intr-un domeniu, mi se cere mereu sa planific in prealabil nemasurabilul, recte - ce vom face noi la anul, fara a primi cantarul, adica fonduri resurse alte cele. Si dupa ce fac lucrul asta, mi se cere sa normez si munca de nu poate fi normata, ca de sforarul poate impleti 8 metri sfoara intr-o ora, paznicul nu poate a prinde doi hoti pe noapte. No bun, apoi vine realul, si se intampla de rugineste un fier pe casa, si sar toti in sus ca de ce o ruginit fierul, ca trebuia prevazut ca urmeaza inundatii si incepem a ne agita ca si pompierii sa stingem focul ca nu mai are nici o importanta preliminatul. In primii 4 ani am avut timp si rabdare, si am urmarit masura respectarii a ceea ce o fost planificat, si nu o fost respectat nici pe sfert, in anul 4 am ridicat problema si mi s-a spus taios si raspicat ca "asa trebe, nu te roada grija" asa ca-n anul 5 am facut intentionat un preliminat de rahat. Si tati or zis ca-i tare bun si minunat, si ii clar ca nu o fost deloc respectat, dar ce conteaza, ei stiau din vreme ca au deja ceva ce nu poate fi masurat.
Acum privitor la cele discutii, eu banuisc ca vrei a spune a ne feri sa decretam cum ca tristetea ar fi ASA, dar nu cred ca-i bai de spui IMI PARE MIE, A FI ASA.
Sunday, 1 February 2009
In continuare nu voi accepta reducerea discutiei la "puncte de vedere", pe care sa le privim apoi drept asa, un fel de moft, din care ne alegem unul. Nu sunt posete, care fiecare pot fi adecvate unei femei, dar nu alteia, ori unei circumstante, dar nu alteia. Nu discut o chestiune relativizabila, ci una fundamentala, si ca atare relativismele la moda nu i se aplica.
Nu scapa nici un sistem social de aplicarea acelorasi rigori, indiferent cum se refera la sine. Capitalist ori liber schimbist, daca nu reuseste sa trateze probleme reale, va sfarsi cazand in genunea ce o creeaza intre limba si sens.
Cercetarea stiintifica se ocupa intotdeauna cu studiul obiectelor definite, chiar daca ele nu sunt cunoscute. De exemplu, acceleratorul de curand construit cauta un obiect foarte clar definit. Hawking a pus pariu ca obiectul foarte clar definit, pe care il cauta acceleratorul, nu va fi gasit. Faptul ca tu iti imaginezi cercetarea stiintifica ca o plimbare in bezna noptii nu face decat sa te descalifice pe tine de la cercetare stiintifica, iara nu are vre-un impact asupra ei, ori evolutei ei in timp.
E o diferenta intre masura si a spune ca "un barbat e inalt". Masura e atunci cand spui "barbatul are 175 de centimetrii". Prima este o afirmatie fara referent real, a doua este o afirmatie cu referent real. Faptul ca referentul real este arbitrar ales (centimetrul), si ca ar fi putut fi ales un alt referent (schioapa) nu inseamna ca referentii sunt relativi. Ei sunt fiecare definiti, si raportul dintre ei la fel.
Fundamental dezbaterea noastra vine, ma gandesc, din aceea ca nu intelegi corect limitele masuratorii, asa cum nu intelegeai anterior corect limitele notiunii de obiect. Nu se rezuma masurarea la aceea ca numeri scoli. Exista metode mai avansate care iti ingaduie sa masori chestii precum impactul relativ a doua masuri diferite asupra unui rezultat final definit.
Gandesti eronat problema capitalism/socialism in termeni de circulatie rutiera. Iti recomand cu drag articolul niste minime notiuni pentru a ne intelege mai usor.
Da, de dragul argumentului, un exemplu de valoare comuna nemasurabila.
Sunday, 1 February 2009
Bine sorine, stai asa. Paznicul nu poate prinde doi hoti pe noapte, nici sa nu prinda. Poate paznicul face 50 de pasi pe noapte ? Poate paznicul balasa lanterna pe 50 de metrii liniar de gard pe ora ? Ei, poftim masura si poftim normarea. Jobul paznicului nu-oi sa prinda hoti, ca-i ziceam prinzator de hoti. Jobul lui e sa pazeasca, si paza e facuta din bucati masurate.
Faptul ca lucrurile se fac cu picioarele, ca nu ti-or dat cantar, ca nu ti-or dat resurse, ca n-or respectat preliminatele, si ca n-or facut diferenta intre planificare si urgenta nu-i problema ta. Stupizenia din jur, cat de ampla si hotarata, nu schimba nici o iota din cat de bine-i facut ce-i bine facut. Daca tu esti singuru om ce si-o cladit casa sanatos, cand vine furtuna tu esti singurul om cu casa in picioare. Stai sa-ti caut poza.
http://abcpastor.files.wordpress.com/2008/09/last-house-standing.jpg
Nu-i nici un bai sa spui ca tie iti par lucrurile asa ori altminteri, asta-i la liber, dar nu oriunde. Doar acolo unde nu exista un raspuns mai bun. A spune, imi pare mie ca pamantul ii asa, plat, ca o farfurie poate fi cel mult literatura, desi cel mai des va fi pur si simplu ridicol.
Sunday, 1 February 2009
No hai ca am gresit cu explemplul paznicului, recunosc, jobul paznicului ii sa pazeasca (desi ironic, de multe ori nu se poate pazi pe el) si poate fi normat, in ore de paza, flashuieli si alte cle, da se cerea productivitate si dashtaptii nu acceptau ca rezultat final si etalon furturi putine, ei vroiau norma de hoti. Nu voi putea norma un inginer in tehnic, sa-i socotesc - no cate foi de calc si cate proiecte mi-ai incheiat tu luna asta, cate devize ai calculat . Mai ales ca nu el hotaraste cat si ce va avea de munca, asta hotaraste leaderul ce va vedea in timp eficienta solutiilor date. Stiu ca deja am amalgamat notiunile de nedefinit cu productivitate/eficienta/competenta, vroiam doar sa subliniez aspectul ca nu este inclinare catre vointa de a defini nedefinitul, noi intervenim in stilul pompieristi, dar pierdem timpul cu un preliminat nefundamentat.
Sunday, 1 February 2009
Aia nici un moment nu voi sta sa neg ori sa ma cert cu tine ca e un haos dincolo de limitele imaginabilului in felul in care se aplica chestiunile astea in Romania.
Cam cu asta ma ocup, profesional vorbind, si sunt ca doctorul in Congo, majoritatea timpului ma ocup cu detoxificarea nenorocitilor tratati de vraci si babe, si abia de mai si ajung sa fac ceva in sensul directiei.
Dar o tara cat de infestata cu vraci si babe tot nu este un argument contra medicinei. Cel mult o ilustrare a utilitatii ei. In fond, daca se pot construi atat de migalos prostii atat de monumentale care sa fie prezentate drept management, nu inseamna asta ca managementul in fapt e o chestie mare si importanta ?
Sunday, 1 February 2009
Bai, scuze, chiar am nimerit in alta parte decat credeam, and wasted our time :)) Am apasat pe linkul pe care l-ai pus acolo in comment, si ma asteptam sa apara un articol stiintific, zic naibii mai invat si eu ceva ca doar licenta mea in stiinte politice nu e suficienta, se descopera mereu noi "notiuni elementare". Si cand colo, un link la un alt articol de-al tau =)) "cand conversatia lancezeste, ma citez, it spices up the conversation". Tu cu Badea si cu Ciutacu etc sunteti prea destepti ca sa va suportati :)
Sigur ca definitiile date de tine - luate din alte parti dar pe net nu conteaza referintele - sunt singurele (bune). Nici nu am mai citit zeci de carti (dintr-un total mult mai mare) care sa defineasca diferit aceleasi lucruri. Pentru ca toti oamenii de stiinta sunt de acord in privinta tuturor lucrurilor, imhi...Exista UN sistem de gandire, atat, pana aici!
Asa de final de discutie, mi-a placut exemplul cu posetele pe care l-ai dat. Ca sa inteleaga si femeia. Si am vrut sa-mi pun pseudonim "vecinul de blog", damn!...
Sunday, 1 February 2009
Doua chestiuni avem a rezolva vecino.
Una este ca realitatea nu se naste prin aceea ca mintea ta o instituie. Mintea ta nu reuseste deocamdata s-o cuprinda.
Ce gasesti scris la mine a fost scris de mine, si nu luat din alte parti. Cercetarea functioneaza cum functioneaza cercetarea, nu cum iti inchipui tu ca functioneaza cercetarea. Lista este lunga si stufoasa, cam fiecare problema in care-ai intrat pana acum, ai intrat cu oistea inainte.
Te asigur ca licenta ta in stiinte politice nu este nici suficienta, nici vizibila. Si ma tem ca nici utila. Posetele nu ti le-ai castigat prin aceea ca esti femeie, daca esti, ci prin acea ca nu judeci, ci te miorlai.
Si daca nu iese din prima miorlai mai tare, si eventual mai acuzi omu de una alta, doar doar te ia in serios.
Al doilea este ca limbajul nu exista pentru a servi aceluiasi scop ca si despaducherea la celelalte primate, adica o activitate socializanta, un periaj reciproc. Limbajul exista pentru a adanci cunoasterea.
Daca reusesti sa-l folosesti ca un om, in scopul lui, esti bine venita si aici si in alte multe locuri. Daca nu reusesti, poti sa te superi ori nu, ca nu mai conteaza.
Incearca, drept exercitiu, sa te comporti rational. Da acel exemplu de valoare comuna nemasurabila de care vorbeai.
Sunday, 1 February 2009
Cum sa indraznesc io a pune la indoiala binefacerea ori marimea managementului, io tocmai incercam ca spun ca ar fi bine de am avea si in management instrumente de etalonare, am incercat sa arat cu degetutul unde duce managementul bazat pe lucrul neetalonat. La perdere de timp, ezact cum spui matale, da asta ii privitor in special la sisteme sociale, ca de imi pun problema asta cu referire la aspecte personale ... ii mare bai, is in rahat.
Sunday, 1 February 2009
Ar fi foarte bine, suntem de al mai comun acord cu putiinta.
Macar la personal mai avem scuza ca nu ne-om conduce ca pe-o uzina, desi nu-i lucru rau, lucrezi ordonat doua ceasuri stai si te scarpini restu de 22, decat sa stai sa lucrezi bezmetic cate 16. Dar acu noa, nu-i chiar asa simpla treaba.
Monday, 2 February 2009
well, omul isi doreste lucruri fara un referente concret tocmai pentru ca este om. Si culmea, omenirea daca avanseaza, o face tocmai pentru ca-si doreste asemenea lucruri.
Monday, 2 February 2009
Absolut.
Problema este tocmai asta, ca nu poti face societatea dupa chipul omului. Un om ce-si doreste ceva fara referent concret poate fi fericit sau nefericit, ca oricare alt om.
Dar o societate ce vaneaza o iluzie nu poate decat sa degenereze in infern. Pentru ca iluzia corupe comunicarea, care se gripeaza, si oamenii devin ca la Sartre, ca la Pitesti, tortionarii fiecare celuilalt.
Monday, 2 February 2009
Be careful what you wish for ...
Monday, 2 February 2009
@rigoare:
se zice masurari si nu masuratori (masuratori sunt cei care masoara ;) )
Monday, 2 February 2009
Apoi noa, ai dreptate :) Chit ca pluralul de la masuratoare, in "hai sa facem inca o masuratoare, deci vom fi facut doua masuratori in total" egzista, dar mi se pare ca s-a invechit de tot.
Monday, 2 February 2009
@rigoare
si se spune masurare nu masuratoare
Monday, 2 February 2009
Si daca totusi incerc sa imi gasesc cate un referent concret pentru lucrurile imateriale pe care mi le doresc?
Monday, 2 February 2009
message @ a distant (oriental) earth :-)
pe chestiunea cu "masurarea" si "masuratoarea", iertata-mi fie indrazneala interventiei (cu atat mai mult cu cat, judecand dupa modalitatea de adresare, imi este usor ambiguu intre cine si cine se poarta dialogul...)
Presupunand insa ca "rigoare" poate fi, spre exemplu, un apelativ tocmai potrivit pentru o polemica purtata on line (si care are, evident, drept surse de referinta tot informatii "prelevate" din on line, ca altfel nu imi explic), mentionez sfios ca, in de-acum demodatele, pesemne, editii scrise ale DEX-ului, sta consemnat ca ambele forme, "masurare" si "masuratoare" sunt admise pentru a desemna "actiunea de a masura, a determina", in plus figurand, e drept, "masurator, -oare" utilizat ca adjectiv, bunaoara, si desemnand ceva care "masoara, care serveste la masurat", iar ca substantiv, si asta e drept, "persoana care masoara, lucratorul care executa operatii de masuratoare".
Na, acuma, daca s-a putut face lumina in chestiunea data in favoarea ambelor parti, eu ma retrag politicos, spre a nu va tulbura dialogul, domnii mei, intrucat gasesc ca multe lucruri frumoase, interesante si constructive se pot rosti intre doi barbati in toata firea care s-au re-intalnit in on line spre a discuta, eficient si corect, despre sistemele sociale ideale. Nu?
Sarut mana, cu respect,
opinie la rigoare.
Monday, 2 February 2009
@Adrian si se spune pariu, nu prinsoare, dar asta asa mai recent.
@Small Wonders : Pai se intampla una din doua. Fie chiar il gasesti, caz in care iti va merge mai bine decat inainte, fie nu-l gasesti, caz in care ajungi sa te minti singur, ceea ce poate functiona asa cum functioneaza pentru cititoarele de Cosmo, ori te poate duce la psihiatru, dupa cum evolueaza si meandrele concretului specific.
@opinie : Asa, vezi ?
Monday, 2 February 2009
ce am înţeles eu?!
zici că socialismul utopic nu este util, deoarece nu propune soluţii ale căror efecte să poată fi măsurabile?
dar capitalismul, pe care îl desfineşti ca mania construiri de obiecte, cât este de util?
să zicem că acum vreo 110 ani, gicu avea o fabrică de şei de cai. bazându-se pe foştii iobagi a produs 300000 de şei de cai în 55 de ani de activitate. apoi au venit maşinile lui ford şi gicu a rămas cu 70000 de şei care nu au mai avut căutare. şeile au rămas în stoc şi pielea s-a stricat.
pielea însă poate fi recuperată. dar ce te faci platina, sau cu uraniul? sau cu mercurul? oamenii s-au pus să bage mercurul în eprubete ce servesc la măsurarea temperaturii, iar acum îşi dau seama că mercurul ar putea fi un foarte bun combustibil pentru motoarele de navete spaţiale, câtă vreme termometrele se pot face pe bază de senzori!
socialismul doreşte binele societăţii în ansamblu şi pe viitor. capitalismul doreşte binele societăţii în particular şi pe termen scurt.
dacă socialismul era miezul, atunci nu am mai fi avut capitalism. dacă în schimb capitalismul era cel mai bun sistem aplicabil, nu am mai fi avut socialism.
eu zic că cele două convieţuiesc şi alternează. se cuvine să acordăm respect atât unuia, cât şi altuia, dar nici unuia prea mult, că li se urcă la cap şi vom avea situaţii extreme. ;)
Monday, 2 February 2009
Dar nu inteleg, cum se adreseaza exemplul tau la ce zic eu ?
Si ce zic este ca socialismul nu poate fi vreodata aplicat, pentru ca nu exista un mod de a masura care din doua masuri/idei/proiecte alternative ne duce mai aproape de socialism. Ca atare, nu ne putem misca, putem doar minti. Mintind nu putem face nimic, decat un macel.
Deci, in capitalism, Gigel are de ales intre a produce sei de cal si scaune de masina, si are o metoda de a preciza care il duce mai aproape de scopul final : pretul fiecareia ii indica.
In socialism, Gigel nu are si nu poate avea ceva care sa-i arate daca saua de cal, ori scaunul de masina este a mai socialista dintre cele doua.
Monday, 2 February 2009
de exemplu, socialismul nou, cum este numit uneori environmentalismul propune ca resursele de pe pământ să fie folosite cu raţiune, utilizarea lor să aibă cât mai puţin impact asupra ecosistemelor din care acestea fac parte.
de exemplu, gold corporation din canada vine în românia, taman la roşia montană, zonă bogată în aur şi obţine o concesionare care să îi permită să se pună pe exploatare. şi nu orice exploatare, ci una cu cianuri(recomandată în zona respectivă, dar cu impact grav asupra roşiei montane, mediu rural, dar, deasemenea şi zonă cu vestigii istorice).
aici intervine politica.
statul român, care este capitalist zice: suntem de acord. gold corporation, corporatie capitalista zice: comisionul vine la voi, nouă ne trebuie aurul acela. cum, corporaţiile induc interdependenţă, şi celelalte corporaţii sunt de acord(probabil mai puţin concurenţa).
cine nu e de acord? reprezentanţii socialismului, aşa-zisele grupări verzi, din care unele de renume, vezi greenpeace. aşa că apare o polemică politică, între grupul de interese gold corporation şi verzii de pretutindeni. gold corporaţion pot măsura efectele eventualei lor acţiuni: vom obţine atâta aur, vom face atâta damage. verzii, în schimb nu pot estima cert, care vor fi beneficile în caz că se alege menţinerea zonei intactă.
şi... să nu îmi spui că tu, în acest caz, ţii cu gold corporation?
acesta este doar un exemplu, sunt însă o grămadă de situaţii unde ai de decis între capitalism şi socialism! ;)
Monday, 2 February 2009
Ce zici tu nu-i un lucru rau, dar eu vreau sa-ti arat altceva :
Corporatia, si toti ceilalti capitalisti implicati, sunt de acord. De acord!
Idealistii, fie ei environmentalisti ori socialisti, ori ce-or fi ei, nu reusesc sa se puna de acord. Nu reusesc sa actioneze coerent. Nu reusesc sa aiba un impact eficient. Trebuie sa intervina statul sa-i pazeasca pe astia de primii.
Cum se face ca nu suntem in situatia contrara, in care statul sa fie silit sa intervina sa-i protejeze pe primii de idealisti ? Ei ?
Cam asta e slabiciunea inerenta a unui sistem ideal.
Noteaza ca eu nu zic nicaieri nimic despre binele sau raul implicit, explicit, asociat, efectiv, prezumat ori atlminteri. Nu fac o judecata a efectelor, eu judec metodele.
Si daca ma enervezi, te pot aduce sa-ti arat ca nici tu nu poti in fapt demonstra care dintre cele doua efecte este "mai buna" in vre-un mod obiectiv.
Deci, capitalismul serveste eficient in a da oamenilor ceea ce vor ei, iar socialismul, si alte idealisme, nu. Ce anume este acel "ce vor ei" ii priveste pe oamenii respectivi, nu pe mine (ori pe tine).
Monday, 2 February 2009
asta ai scris şi tu în postare, că socialiştii nu sunt bine organizaţi(deschişi spre dezbateri). e adevărat, organizarea porneşte de la pragmatism. capitaliştii în exemplul enunţat de mine, au un scop bine definit=clar, şi anume: bogăţia, aurul, plus-valoarea.
socialiştii din antiteză, vin doar cu o teorie. ceea ce te surprinde pe tine, din câte îmi dau eu seama, e faptul că meciul se joacă ca şi cum cele două tabere s-ar afla pe picior de egalitate? :)
judecând simplu, fără să ne complicăm, da, ai dreptate, aurul trebuie să fie al corporatiştilor, pentru că ei au nevoie de el. problema apare când ne complicăm. cine sunt aceşti corporatişti? ce au făcut ei pentru zona pe care vor să o distrugă? au fost vreodată în zona aceea? zona aceea aparţine unei comunităţi, care o exploata până în momentul în care ei au consesionat-o... ce au făcut ei pentru această comunitate? probleme de csr ai zice, dar, dar treaba e complexă!
ce vor de fapt oamenii? unii vor maşini, alţii vile cu piscine, alţii femei faine(bărbaţi bogaţi, femeile), vorba ta. le-am putea avea pe toate, desigur! vei spune că nu sunt resurse! greşit, resurse sunt, dacă căscăm ochii, universul e mare. ce nu e suficent decoamdată, e timpul! pentru că omul moare.
de unde poţi să ştii ce îşi doreşte omul dacă după ce moare nu mai ştii nimic de el? sau după ce moare, omul nu mai e om, doar un cadavru?
mai repet, îmi place punctul tău de opinie, e pragmatic. eu, ceea ce cred e faptul că atât socialismul, cât şi capitalismului, care după părerea mea umilă, sunt în antiteză, sunt două siteme sociale utile în practică, prin urmare, astăzi sunt şi cele mai folosite. dar, zic eu, nici unul nu este perfect, de aceea în practică vedem că ele şi alternează.
Monday, 2 February 2009
Pe mine nu ma surprinde de loc ca socialistii incearca sa mearga la lupta, tot asa cum nu ma surprinde de loc ca iau bataie absolut de fiecare data, fara exceptie.
Prima se explica prin aceea ca neavand putirinta sa comunice, nu au nici putirinta sa realizeze cam ce sanse au, in mod obiectiv. A doua prin aceea ca, neputand sa comunice, n-au sanse.
E cam ca in bancul ala cu oltenii si chinezii, ia hai sa te amuz :
Cica se supara odata oltenii si declara razboi Chinei, prin posta recomandata. Chinezii cand primesc asa declaratie cu 7 peceti de la niste oameni de care n-or auzit veci, ii tot cauta pe harta, invart globu, nu-i gasesc, pana la final vine unu mai umblat si le explica care-s si de unde.
Foarte uimiti, trimit chinezii delegatie, 3 oameni ajung la Craiova, se intalnesc cu oltenii.
"Voi ne-ati declarat noua razboi ?!"
"Da"
"Da' intentionat ?!"
"Da!"
"Pai stati oameni buni, voi realizati ca noi suntem aproape doua miliarde de oameni azi maine ?!"
Asta ii loveste asa un pic pe olteni, se trag ei mai intre ei asa de-oparte, si unu
"Ma, auzi cati is astia ?"
"Da"
"Pai si noi unde ingropam atatia ?!"
Scorovistea sa traiasca, stii ?
Monday, 2 February 2009
foarte fain bancul! ;)
sincer, vă invidiez pe voi, băneţenii! aveţi noroc că staţi aproape de oltland, că aveţi de pe ce să vă amuzaţi! :D
Monday, 2 February 2009
Hehe, decat ca io mi-s clujean, da-n rest ii bine :)
Monday, 2 February 2009
Problema sistemelor sociale ideale este ca nu exista !
Monday, 2 February 2009
Cam asa ceva :)
Monday, 2 February 2009
am citit cateva comentarii, dar nu toate, asa ca daca te-a mai intrebat asta cineva si-ai raspuns deja, nu-mi raspunde.
exista undeva in lume capitalism pur? unde?
fiecare sistem este undeva pe un continuum intre cele doua (sau 3 sau 4, depinde la cate dimensiuni te reduci) extreme. eu - si am impresia ca si tu - inclinam spre dreapta. altii spre stanga. altele nu-nclina, fiindca se simt pierdute si oricum sistemele astea n-au sentimente si emotii.
Monday, 2 February 2009
Absolut. Se face oarecare vorbire in articolul ala cu notiunile fundamentale. Dar pentru intarire, da. Nu se exista pur.
Monday, 2 February 2009
Daca am putea masura fericirea ....
Monday, 2 February 2009
Ne-ar da probabil cu minus si in scadere.
Monday, 2 February 2009
Mai degraba ar iesi cu virgula ! ;)
Tuesday, 10 February 2009
Am descoperit cu surprindere că aţi lăsat un link către blogul meu pentru o postare intitulată "Don Quijote". Cum s-ar spune, mi-aţi făcut reclamă. Ţin să vă mulţumesc pentru asta şi să vă felicit pentru acest blog. Iar felicitările nu au nicio legătură cu faptul că mi-aţi caracterizat blogul drept "foarte interesant blog", ci sunt absolut fireşti ţinând cont de ceea ce scrieţi şi de felul în care abordaţi subiectele... O seară liniştită, la bună recitire...
Thursday, 23 July 2009
De ce in tarile nordice se traieste asa de bine.Am inteles ca DANEMARCA es
te cea mai socialista tara din lume.Au inventat ei un altfel de socialism?
De ce la noi sant de aproape 20 de ani bani pentru sali de sport,manastiri,
stadioane,catedrale si nu nsant suficienti pentru sanatate,educatie,cultura?
Saturday, 22 January 2011
eu vreu sa castig la lotto, in ce categorie ma incadrez :D?