Preconceptii

Pe vremea cand Sussman era inca un novice, Minksy l-a gasit intr-o buna zi butonand la PDP-6.

"Ce faci ?" l-a intrebat Minsky.
"Programez o retea neurala legata aleator sa joace X-O.", a replicat Sussman.
"De ce este legata aleator ?" a intrebat Minsky.
"Nu vreau sa aiba idei preconcepute despre cum sa joace", a raspuns Sussman.

Minsky si-a inchis ochii.

"De ce inchideti ochii ?" l-a intrebat Sussman pe profesor.
"Pentru ca laboratorul sa fie gol." a raspuns Minsky.

Toata lumea pare uniform de acord ca ideile preconcepute sunt mai degraba o chestie proasta, rea, nociva, de nedorit si de evitat. Nimeni insa nu pare sa realizeze ca gasirea preconceptiilor e marea problema, si nicidecum inlaturarea lor. In fapt, odata gasite, inlaturarea e o problema absolut triviala, dar pentru mintea omului gasirea-i cumva problema triviala, si inlaturarea marea implinire si lucrul de lauda.

Impresia se bazeaza probabil pe experienta directa : uite ce clar vad eu cand X, care nu-s eu, are idei preconcepute. Avand aceasta capacitate remarcabila de-a sesiza ideile preconcepute, cu siguranta mi-as da seama daca ceea ce exprim se bazeaza intr-o cat de mica masura pe-o idee preconceputa. Dar, dupa o cat de atenta analiza introspectiva va pot asigura cu toata taria si fara urma de indoiala ca nu-i cazul de asa ceva, nici vorba.

Problema cu aceasta abordare este ca ideile preconcepute ale lui X, probabilistic vorbind, au slabe sanse sa se suprapuna identic cu ideile preconcepute de noi insine. Ca atare, comparatia intre bias-ul lui X si bias-ul nostru va reliefa o diferenta, care pentru convenienta este numita bias-ul lui X. In fapt, ceea ce noi numim "bias-ul lui X" nu-i bias-ul lui X in nici un fel, ci diferenta intre bias-ul lui X si bias-ul nostru. Cu alte cuvinte, parerea noastra despre ideile preconcepute ale lui X n-are sens decat in raport cu noi insine (ceea ce explica de ce oamenii nu se inteleg intotdeauna cand incearca sa identifice ideile preconcepute ale unui tert - in mod traditional un tert absent).

Asa privind lucrurile, sigur ca ne este foarte usor sa recunoastem "bias-ul lui X", si sigur ca nu recunoastem nici un fel de bias al nostru propriu, oricata introspectie am practica. Ce diferenta poate sa existe intre ceva si el insusi ?

Nenorocirea este ca o retea neurala legata aleator, adica careia nu-i cunoastem bias-urile, n-are prin aceasta mai putine decat una legata in orice fel anume, careia ii cunoastem [o parte] din ele, si tot la fel, neteda impresie subiectiva ca noi n-avem nu ne garanteaza ca suntem mai putin fixati in preconceptii decat un X sau Y oarecare.