Politica pe inteles

In principiu, administrarea treburilor cetatii este o indeletnicire foarte onorabila, tot asa cum este creerea unui plan de afaceri, planificarea carierei personale sau echilibrarea bugetului familiei. In practica, se aplica o aproximatie, cu atat mai aproape de acest principiu cu cat sunt mai aproape si proprietarii, adica cetatenii. Intr-o democratie reala, formata din cateva sute, maximum cateva mii de persoane, teoria are bune sanse sa fie aplicata in practica sub o forma macar recognoscibila, daca nu de-a dreptul identica.

In sistemele nedemocratice (ceea ce include, prin definitie, toate sistemele reprezentative, indiferent cum se numesc ele), se recunosc in practica doua discipline distincte, si anume, "administratia" si "politica", care se ocupa chipurile cu punerea in practica a principiului initial. Problema este ca stapanul (adica, cetateanul) fiind cu necesitate in alta parte, intervine problema maximelor locale. Sa vedem ce-i asta.

Fie o firma, in care sunt disponibile resurse de 40 de unitati, pentru a fi cheltuite. Firma este compusa din 3 departamente, A, B si C. Departamentul A are un proiect care ar costa 40 de unitati, si ar produce beneficii de 51 de unitati. Departamentul B are alt proiect, care ar costa 40 de unitati, si ar produce beneficii de 48 de unitati. Daca se pune problema de vot, A si C vor vota probabil pentru proiectul lui A, care este cel mai benefic pentru firma (Mai pe larg : A voteaza cu A, pentru ca beneficiul de-a cheltui 40 de unitati intrece orice alta varianta posibila - inclusiv varianta de-a obtine in viitor 19 unitati prin planul lui A. B la fel cu B, si din aceleasi motive. C cu A, pentru ca beneficiul viitor a 19 unitati/departament intrece varianta lui B, de doar 18).

Daca insa votul nu are loc prin departamente, ci prin delegati special alesi, si daca doi din cei trei delegati se intampla sa lucreze in departamentul B, atunci proiectul lui B are sanse mai bune sa fie ales decat cel al lui A. Asta-i problema reprezentarii in politica. Oricum alegi mai putini oameni sa reprezinte mai multi oameni, tot vei alege un subset, ca altfel n-ai cum. Fiind un subset, relatiile intre ei nu vor reprezenta uniform relatiile in superset. De exemplu, vor fi mai multi tipi din Gorj, sau mai multi fosti comunisti, sau mai multi elevi ai liceului Spiru Haret. Si oricum impui reguli de-a limita reprezentarea dupa diversi factori (numar fix de reprezentanti per judet, de exemplu), problema tot ramane, pentru ca este fundamentala. Tot asa cum nu putem scrie orice fisier de 10Mb in 10Kb, tot asa nu putem impacheta o realitate complexa in niste reprezentanti.

Coruptia n-are deci nimic de-a face cu calitatea indoielnica a reprezentantilor, ci este pur si simplu un rezultat direct si necesar al sistemului reprezentativ. Sigur, ideea rudimentara ca politicienii sunt cumva fundamental si principial de vina este foarte iubita pe la noi, dar sa consideram doua probleme : In primul rand, si-n SU, si in orice alta tara, populatia percepe aceleasi probleme in raport si cu functionarimea, si cu clasa politica. Cum este posibil, ca doar sunt alti oameni functionari si politicieni acolo ? A, sunt toti la fel ? Zau ? In al doilea rand, se intampla de 20 de ani si mai bine ca toti politicienii sunt de proasta calitate pe la noi ? Chiar nu s-a nimerit un singur om cinstit, nici din gresala, in sute de mii de alesi de-a lungul timpului ? Cum e posibil ? A, ca nu poate razbate de astialalti ? Zau ?

Teoria cu politicianul cel rau e clar falsificata, de indata ce ne punem problema in mod serios. Fapt este ca sistemul reprezentativ transforma actul de administrare intr-un act de apucare. Problema celor doi reprezentanti din B nu este cum sa faca sa fie bine pentru firma, ci cum sa faca sa apuce cat mai mult, pana nu le expira mandatul, pentru cei care i-au ales.

Ceea ce este si logic, si rational, si moral, as spune, si universal, se intampla la fel din San Antonio pana-n Calarasi. Disfunctii specifice ale sistemului electoral la noi fac ca reprezentantii sa nu reprezinte intru totul alegatorii, ci intr-o oarecare masura si interese de grup, precum se intampla si in Canada, si in Austria, si in Germania si in Italia. Atunci, este normal ca eforturile politicienilor sa se indrepte spre satisfacerea acestora, la fel ca acelora, proportional, cinstit.

Actul de guvernare pe sistem reprezentativ e pur si simplu o poveste despre cine apuca cat mai mult, ca sunt contracte cu guvernul, de-a construi o baza militara/inchisoare/pod in comuna ce te-a ales, ca sunt mariri de pensii sau scutiri de TVA, totul revine pur si simplu la o mare re-impartire a gramezii de bani adunate din taxe si impozite. Din care fiecare incearca sa aduca acasa cat de mult se poate. Ca orice joc de noroc, pentru ca asta si este, sigur are invinsi si invingatori in fiecare moment, dar singurul invins per total este grupul in totul lui, pentru ca o groaza de efort este cheltuita pentru a reimparti o gramada, in loc de-a produce o alta.

Pana cand internetul va ajunge la nivelul de dezvoltare tehnologica care sa permita in sfarsit renuntarea definitiva la sistemul reprezentativ, singura activitate rationala a cetatenilor este sa reduca cantitatea de resurse deturnate de catre stat dinspre activitati productive inspre marele joc de-a impartitul gramezii de bani, zis si politica & administratie publica. In acest sens, singurul politician bun este cel care reduce taxele, impozitele si cheltuielile bugetare.