Krossfire, sau Vlad Stoiculescu.
Eu: Zi, sa te stie tara, de cand ti-ai inceput viata de blog ?
Vlad Stoiculescu: De pe undeva din octombrie 2006, la sugestia unei colege care si-a inchis blogul la o luna dupa.
Eu: Deci cam doi ani acolo. Eu mi l-am inceput de nici doua luni. Ai zice ca ai un avantaj fundamental ce vine din diferenta asta de timp, si eu un handicap ce nu poate fi recuperat ?
Vlad Stoiculescu: Vreo doi ani jumatate asa. Exista un avantaj fundamental in a avea un blog vechi dar nu este neaparat un handicap pentru cei care vin acum si trag tare, scriu bine, etc. In perioada aia pe wordpress.com si blogspot freca menta toata ''floarea'' blogosferei de-acum iar competitia era pe 20 de comentarii pentru care scriai un post cat de cat documentat. Acum e suficient sa ai trafic si sa aiurezi putin si gata prozelitii : ''Haha, ce blog fain..hai sa facem schimb de linkuri''. Ehh, tinerete...
Eu: Trecut-au norii. Ai zice ca ai avut beneficii de pe urma blogului in astia doi-trei ani ?
Vlad Stoiculescu: Beneficii financiare sau personale ? Personal mi-am dezvoltat stilul si am devenit mai critic in ceea ce priveste calitatea textelor mele. Financiar, e mai complicata putin treaba. Am facut mici experiente cu niste bannere si chiar cu AdSense imediat dupa trecerea mea pe .ro insa faptul ca incepusera sa plece cititori m-a ingrijorat. Prefer sa-mi umflu CV-ul cu experienta relevanta si sa las ''profesia'' de blogger altor oameni. Asta nu inseamna ca n-am castigat, am scos vreo 500 de euro din concursul Artmark , o carte de mai mare dragul de la Nenea Cosmos si cateva nimicuri din alte participari. De vreo cinci sase ori mi s-au oferit sume decente pentru publicitate pe blog (advertoriale, pentru ca bannere am spus din start ca nu as accepta) insa nu indeplineau singura conditie prin care cineva si-ar putea face publicitate aici : Sa-mi placa produsul, sa fie ceva ce pot recomanda cititorilor mei oricum si sa fiu lasat de capul meu, sa pot ''transa'' problema. Din motivul asta si din motive ce tin de orgoliu si personalizare nu a existat si nici nu cred ca va exista prea curand publicitate pe krossfire.ro. Cateva aparitii in presa (Adevarul, FHM, RRA) si ideea de a fi cat de cat ''cunoscut'' intra tot la satisfactii personale.
Eu: Care ai zice ca sunt pentru tine mai importante atunci, beneficiile personale ori financiare ?
Vlad Stoiculescu: Clar personale. Cand am deschis blogul nu credeam ca o sa stea in picioare mai mult de sase luni (ma plictisesc repede) si in nici un caz topul wordpress sau propunerile de promovare pe care le-am refuzat nu l-au tinut in picioare. Ideea e ca pe blogul meu un post platit e mai evident decat un roman in Italia.
Eu: Petreci un oarecare timp citindu-ti posturile mai vechi, facand comparatii de stil cu momentul prezent, tragand concluzii in acest sens ?
Vlad Stoiculescu: Da, asta e si motivul pentru care fac compilatii ''Best Of''. Ma ajuta sa-mi analizez vertical evolutia.
Eu: Ti se intampla sa descoperi lucruri pe care altfel improbabil sa le fi aflat, despre tine, prin abordarea asta ?
Vlad Stoiculescu: Da, mai ales la nivel ''ideologic''. In 2006 puteai gasi posturi cu tenta de dreapta politica si chiar posturi pro-religie pe cand in 2009 ai zice ca vorbim de blogul unui agnostic\ateu de stanga moderata. Cred totusi ca mai mult m-au ajutat comentariile - au fost momente cand un ''Bah, esti prost !'' spus corect mi-a aratat lacunele din rationamente pe care pana atunci le consideram impermeabile.
Eu: E asta un castig, pentru tine subiectiv ? Sau mai degraba o infrangere, ori pur si simplu o plimbare fara sa se puna neaparat o problema axiologica ?
Vlad Stoiculescu: Printr-a saptea ma recomandam drept ''om nascut sub zodia leului, cu ascendent in sagetator si nascut in zi de foc. Zodie, ascendent si zi de foc''. Intre timp am mai crescut vreo 8-9 ani insa cu toata pseudostiinta astronomiei, am intalnit putini oameni mai orgoliosi decat mine. Blogul mi-a temperat considerabil ego-ul ceea ce un lucru bun chiar daca uneori a fost nevoie de suturi directe.
Eu: S-ar putea deci considera un blog drept un mod de dezvoltare a personalitatii, cum este un sport de echipa, ori armata, ori artele martiale scl, sau e prea mult spus ?
Vlad Stoiculescu: Este un sport de echipa in care tu esti echipa si ai contact mai direct decat ai vrea cu suporterii. Pana la urma depinde ce scrii, daca nu vrei altceva decat confirmarea propriilor aberatii in ideea ratificarii stimei de sine o sa ramai o ''vesnica tanara speranta'', vorba lui Demaio.
Eu: Ti-ar fi placut ca unul dintre antecesorii tai, parinti, bunici, strabunici, sa fi tinut un blog ? Iei in considerare, cand scrii, posibilitatea copiilor, nepotilor, stranepotilor ?
Vlad Stoiculescu: Iau in considerare posibilitatea copiilor, nepotilor , stranepotilor si uneori cuprins de sentimentul propriei importante imi doresc sa-mi strang articolele generaliste intr-o carticica pentru ca nu stiu cat imi va placea Internetul prin transfuzie intramoleculara sau vreo alta gaselnita a anului 2020. Mi-ar fi placut ca o parte din strabunici sa fi tinut bloguri pentru ca au trait evenimente pe care le folosesc des ca pretext.
Eu: Crezi ca ai vre-o datorie anume fata de societate, de ceilalti oameni, prin existenta blogului tau ?
Vlad Stoiculescu: O datorie morala, civica, etc ? Habar n-am, uneori simt ca am dar din nou, ma suprapreciez si-mi ies din atributii. Problema cu datoria este ca se instaureaza parsiv dupa ce tii blogul o perioada : ai mereu impresia ca ai o datorie fata de cititori si ulterior fata de tine. Datoria de a scrie, de a comenta, de a fi acolo. Bine a zis Lucian Mandruta (macar atat) : In ziua de azi nimeni nu mai vrea sa fie anonim. Aspectul asta este extrem de trist, denota o severa anomie sociala - azi nu mai poti colectiona timbre fara sa ai un blog.
Eu: Crezi c-ai fi fost un om mai intelept astazi daca tatal ori bunicul tau si-ar fi strans articole de pe blog intr-o carte la dispozitia ta ?
Vlad Stoiculescu: Da, as fi trecut mai repede peste anumite perioade din dezvoltarea mea si din dezvoltarea ulterioara a blogului. Ar fi fost mai util ca TIMPUL sa fi avut un blog ca sa nu mai fim nevoiti sa reinventam istoria de fiecare data.
Eu: Ai fi fost un om mai putin liber, in acest caz ?
Vlad Stoiculescu: As fi fost ''mult mai'' liber pentru ca libertatea tine de cat de multe limite cunosti. Knowledge is freedom, not power.
Eu: Cam cat timp ai lucrat la blog, de la inceput ? Asa, cu titlu estimativ, ordin de marime, ce ai.
Vlad Stoiculescu: Hmm...greu de spus, in prima faza eram totalmente dezinteresat, alocam cateva ore pe saptamana. Apoi, dupa ce s-a strans o baza de cititori ajungeam sa pierd si 1-2 ore pe zi doar frunzarind blgouri si comentarii. Acum tot saptamanal fac totalul, sa zic vreo 7-8 ore pe saptamana cu tot cu scris si citit ? (Norocul meu ca citesc repede ca am o tona de bloguri in blogroll). Jobs, Social , Life ,etc = chestii ceva mai importante decat blogul. Pe Internet suntem biti, si cam atat.
Eu: Bun, dar ca total, vre-o 5 mii de ore ?
Vlad Stoiculescu: E mult al naibii.
Eu: 5 sute ?
Vlad Stoiculescu: Habar n-am sincer...sa ma gandesc....da, sa zicem cinci sute.
Eu: Hai sa vedem. 2 ani si 6 luni = 365 x 2.5 = 912. 1 ora pe zi = 900 ore in total.
Vlad Stoiculescu: Punem o medie de treizeci de minute pe zi..ca am avut luni intregi in care intram 5 ore in vacanta. Sa zicem 40 de minute.
Eu: Deci 500 iese, sau pe acolo. Daca ai primi timpul asta inapoi, din 2006 incoace, ce-ai face cu el ?
Vlad Stoiculescu: Cam sase sute de ore vad ca ies, cu 40 de minute. As face exact acelasi lucru pentru ca prin intermediul blogului am avut contact cu suficiente idei, oameni si oportunitati incat sa cred ca nu as fi petrecut mai util timpul asta.
Eu: Daca ti s-ar oferi banii ce-i castigi azi per ora, x 600, ai vinde blogul ?
Vlad Stoiculescu: Nu, pentru ca daca ma ambitionam scoteam banii astia monetizandu-l. Am mai precizat, nu asta a fost scopul chit ca timpul inseamna minute, bani si neuroni morti.
Eu: Deci se poate spune ca blogul este, pentru tine, cam cea mai importanta realizare profesionala ?
Vlad Stoiculescu: Nu, in niciun caz. Am facut vreo doua campanii online pana acum , lucrat in PR si publicitate dar daca ar fi adunam de peste tot continutul, cred ca blogul ar prima la nivel de trafic, comentarii, etc. Oricum, pe CV-ul meu (grasut pentru 21 de ani) blogul e trecut la hobby-uri nu la realizari profesionale
Vlad Stoiculescu: Am o istorie de vroe doi ani de plimbat in mediul comunicarii.
Eu: Dar daca nu l-ai vinde pentru banii castigati pe alte proiecte, timp la timp, inseamna asta ca e mai valoros, nu ? Sau pur si simplu nu consideri banii ca fiind o descriere completa a nici unui proiect, fie el profesional sau personal ?
Vlad Stoiculescu: E mai valoros pentru ca are nota aia de personal si nu a fost facut pentru vreun client. Un slogan scris pe blog e mai valoros decat ''Sapte la zece mii' scris pentru vreo mica afacere chiar daca pentru primul primesc 50 de comentarii iar pentru al doilea 50 de euro.
Eu: Ce ti-ar place sa vezi, in 2009, in blogosfera romaneasca ?
Vlad Stoiculescu: Mi-ar placea sa-i vad pe cei care au cu-adevarat talent dar asta e deja cliseu. Mi-ar placea sa vad mai putin trafic si mai mult continut. Daca puneai invers intrebarea iesea cu scandal...
Eu: Crezi ca situatia in .ro a evoluat ori involuat din 2006 incoace ?
Vlad Stoiculescu: Evoluat pe planul monetizarii blogurilor si statutului ''bloggerilor'' (invitarea la diverse evenimente ,etc). Involuat datorita mentalitatii ''Daca ala face bani, pot si eu ! \ Daca ala are blog, pot si eu sa am !''. Cand vine vorba de flegmat zece posturi lipsite de sens intr-o zi toata lumea ''se baga''. Nu am vazut pe nimeni sa spuna ''Daca Palade a fost nominalizat la Nobel, pot si eu !''. Am scris oricum un post rezumat pe tema asta cand m-am mutat pe .ro (Unii se caca bloguri).
Eu: Ce vei aduce tu, in 2009, in blogosfera romaneasca ?
Vlad Stoiculescu: Sper ca mai multa calitate si obiectivitate si cat mai putine scandaluri . Poate si parerile de viitor stranier (sper eu).
Eu: Vrei sa spui ceva cititorului in incheiere ?
Vlad Stoiculescu: Da, stay metal.
Eu: Mersi, si spor la scris.
Vlad Stoiculescu: Multumesc si tie.
Thursday, 19 February 2009
Astep un "interviu" Mircea Popescu - Mircea Popescu, imi place ce intrezaresc a fi vizat.
Chiar ma bucur grozav ca am putut sa vad mai mult din krossfire.
I will "Ride On" metal
Thursday, 19 February 2009
Eu : Ma iubesti ?
Eu : Da.
Eu : Cat de mult ?
Eu : Foarte mult!
Eu : Dar cat ?
Eu : Mai dute-n ma-ta.
Thursday, 19 February 2009
No, la buna dispozitie chiar nu m-am asteptat, multam, ii buna si ii necesara, si neuronul meu de suferinta o scapat.
Thursday, 19 February 2009
Mai poftiti mai poftiti si-altadat' :)
Thursday, 19 February 2009
Consultant or Journalist, THAT is the Q :)
Thursday, 19 February 2009
CEO frate, ca-i mai tare decat toate :)
Thursday, 19 February 2009
La randu-mi sunt onorat ;)
Thursday, 19 February 2009
Interviu cu Krossfire. Place. Si dintr-o data privim mai cu respect pe Mircea Popescu. Si cred ca i-a trecut si supararea lui R.R
Thursday, 19 February 2009
Da' se suparase Roxana ?!
Thursday, 19 February 2009
Bun. Interviu cu IQ superior.
Thursday, 19 February 2009
Da se suparase ca facusi misto de ea, cica. Am auzit, nush, barfe. Me loves Krossfire style.
Thursday, 19 February 2009
Mircea, ia uite ce am gasit: [...] deci deunazi pe un foarte interesant blog o chestie foarte interesanta. Si m-am gandit ca merita mentionata. Suna cam vag, nu [...]
cam trist...
Thursday, 19 February 2009
N-am facut je misto de ea, ce vorbesti...
Thursday, 19 February 2009
Asa mi-a zis fata, deh e mai sensibila de fire si are asteptari prea mari de la oamenii ce ii par destepti.
Thursday, 19 February 2009
Apoi atunci de la mine chiar n-are ce sa se-astepte :)
Friday, 20 February 2009
Din pacate la ultimul articol " Parinti si copii " Vlad inchisa comentariile !
Eu am auzit multe despre RR , dar nu spui nici picat cu apa vie ! :P
Saturday, 21 February 2009
Nu am inchis comentariile, am un rahat de plug-in care o face constant si nu stiu cum naiba a mai ramas un rest din el ca din start am ''comments closed'' si trebuie activata optiunea manual (desi in settings imi spune altceva)
Saturday, 21 February 2009
Pai scoate-l afara daca te sminteste, mei kross.
Saturday, 21 February 2009
Scoate-l manual daca nu s-a dezinstalat complet !
Monday, 15 February 2010
Foarte fain.
Sunday, 20 January 2019
Meanwhile the dork in question "died and was reborn". In more practical terms that's to say he opted out of this conversation.
The comment that finally broke him was
Here then lies one of my longest-lived creations, as it were. Life's hard & requiescat.
Monday, 21 January 2019
Partea cu manualul de stil a iesit cel mai umoros.
Monday, 21 January 2019
Io te cred, da' ma cam tem ca cetateanu' vorbea serios.
Monday, 21 January 2019
Isn't it strange that a writer would choose to not discuss it, whatever it was?
Monday, 21 January 2019
Not any stranger than the situation of one who, confronting a complete collapse of his cave in terms of substance, elects to imagine he's proping up the landslide with a wholly imaginary formal superiority. For the same money could have imagined substantial superiority, if you're gonna imagine something why go for the little thing. And yet...
So no, I don't think it's strange, in the simple sense that I don't think it's a choice.
Friday, 25 January 2019
ce vreti ma, in 2017 era internetul misto dar n-o mai fi futut si el, si-a dat-o pe stangisme, poate prinde vreuna. hateri maxim
Friday, 25 January 2019
Mare noroc de ideile invechite de care lumea nu mai are nevoie cand e nevoie de dat un ficat. Puteau la fel de bine sa de la un somalez, daca stiau fraierii ce idei invechite e astea. Ce, nu exista somalezi care sa le cada ficatul din copac?
Ideologistii de stanga, mari oameni, mari caractere: din curulet se opintesc in pula cat mironosesc din gurita a manastire. Cum sa nu-i iubesti?
Saturday, 26 January 2019
De fapt, daca sed si cuget, cam tata tristetea-n povestioara mai degraba sordida a mediocrului acrit pe lume cunoscuta (ce-i drept cam abuziv asa) si drept "online.ro" ie c-o disparut dadatroll. Sa futi in gura papusele de-astea de cirpe n-are nici un haz, macar ala mai misca-n pula.