Informare, libertate, presa si Internet.

Discutam cu o amica foarte pleostita de realitatile zilnice ale marsului victorios al unui socialism tamp in tara pe care ea o numea patrie, in ale carei valori crezuse (si pentru care chiar luptase, in cel mai propriu mod, acu 30 de ani).

In timp ce ea-mi explica cum una dintre putinele sperante ca guvernarea poporului de catre popor, pentru popor (da' pe bune) nu va disparea de pe acest pamant vine de la twitter si alte modele de comunicare disipata in mase, eu ma gandeam ca hmm... oare de ce nu vine de la presa ? Ca parca asa zice traditia teoretica.

Nu vine de la presa dintr-un motiv simplu, dragii mosului : presa este astazi un instrument de control social. Nu inseamna asta ca niste neni cu palarii ciudate si intelegeri secrete se aduna noaptea sa decida la ce moment se scobeste crainicul in nas. Dar inseamna ca ceea ce spune crainicul, si inca felul in care o spune, si inca felul de crainic sunt decise in vederea unor scopuri care nu reflecta interesele oamenilor, ci interesele statului.

Bine, si atunci de unde atata tam-tam pe la noi (ca si pe aiurea) despre cum reduce presa nivelul publicului ? Despre cum ar trebui sa se faca emisiuni mai nustiucum, sa fie crainici mai nustiucare ? Pai tocmai. Daca presa n-ar fi un instrument de control social, problema n-ar exista pur si simplu, ca s-ar rezolva automat si spontan. Dar cum presa este fix un instrument de control social, grupurile la putere isi impun propriile norme pe care ghideaza poporul, iar grupurile neaflate la putere urla de una si de alta. Nu in sensul ca poporul ar trebui lasat in pace, doamne fereste, ci in sensul ca ar trebui ghidat in alta directie.

La cat ma duce pe mine capul, plangerile "intelectualilor" incepand cu Plesu si terminand cu Pippidi (Alina, ca el e-o toapa trista) nu-s altceva decat ca de ce nu-i Romania condusa de-un stat mai aproape de Gaulleanismul anilor 60. E o obiectie pur politica, se considera ei mai indreptatiti sa tina fraiele statului decat cei care in fapt le tin, dar toata problema n-are nici in clin nici in maneca nici cu libertatea, nici cu democratia, nici cu poporul. Daca i-am schimba pe unii cu altii, in urma unui mare efort, am obtine un alt set de legi gandite cu curul. De alte cururi.

Bun, sa zicem c-am admite teoria ca e si presa, langa jandarm, biserica si vecina de la 6 care toate le stie prin gaura cheii un avatar al statalitatii in coasta libertatii individului. Ramane o problema : la un moment dat clar nu era. Presa a fost exact contrariul, pentru o buna bucata de vreme, incepand pe la sfarsitul secolului XVIII. Drept.

Daca privim evolutia presei in chestiune, de la - (de partea individului) spre + (de partea statului) in evolutia istorica, ca un grafic adica, propun ca momentul in care a taiat axa (trecand prin 0 adica) este momentul in care au aparut organisme menite sa asigure independenta si libertatea presei.

Filosofic vorbind, si libertatea si independenta sunt esente, ele fie exista fie nu exista, dar prin definitie nu pot fi asigurate institutional. Libertatea nu vine la plic, nu-i supa, independenta nu ti-o da nimeni, o ai tu, adusa de-acasa. Daca o ai. O institutie (element intotdeauna al statului, si niciodata al individului, sa nu uitam) nu poate avea alt rol decat sa gireze o inselaciune. Pe scurt, atunci cand presa a fost aservita statului, servind interesele acestuia, dar poporul n-a aflat inca, c-asa e el, mai lent la informare, statul va crea o institutie care sa incetineasca pe cat posibil disiparea informatiei ca presa a cazut. Si care institutie se va numi bineinteles contrar functiei sale, ca in orice sistem statal. Cum si Ministerul Economiei e de fapt cel ce se ocupa de cheltuieli, Ministerul Sanatatii se ocupa de bolnavi, Justitia de hoti si mincinosi si asa mai departe.

Nu exista inca o institutie care sa "asigure" chipurile nici libertatea, nici independenta internetului, si nici nu-i nevoie de ea. Iar atunci cand ea in sfarsit va aparea, vom sti ca si acest mediu a fost in fine corupt, si avem a gasi altceva.

Cum vi se pare ?