Infertilitatea si inseminarea artificiala

Discutand pe twitter mi-am amintit o chestiune destul de grava, la care mai meditez din cand in cand. In scurt, treaba sta in felul urmator : Nu toate combinatiile genetice sunt de egala valoare, din punctul de vedere al naturii. Cat de neplacut va fi fiind sa auzim aceasta observatie, fapt este ca nu toti avem, daca ne-ar cantari ziditorul, aceeasi valoare. Sigur, noi intre noi am facut conventia sa spunem ca din contra, avem, cel putin la nastere, suntem egali. Nu zic ca-i o conventie rea, dar ramane o conventie.

In fapt, trecerea timpului evalueaza in fiecare moment valoarea genotipului fiecarui individ, trimitand niste semnale clare. Genotipurile cele mai proaste sunt fatale, majoritatea combinatiilor nefericite omorand fatul candva in primele saptamani de viata. Asa-i facuta lumea sa functioneze, nu doar la specia noastra, ci la toate speciile. Exista niste teste, destul de complexe si de rafinate, parte integranta din mecanismul de diviziune al celulelor, destinate asigurarii calitatii. Daca nu se indeplinesc standardele, celula moare, ea singura, procesul se numeste apoptosis, apoptoza. Pe o treapta imediat superioara din punct de vedere calitativ, se gasesc genotipurile care ingaduie fatului sa supravietuiasca pana la nastere, dar nu mult dupa aceea.

In fine, ultima treapta inaintea normalitatii, ultimul examen daca doriti are loc la pubertate, care-i un fel de test final, un bacalaureat al fintei vii, aplicat nu chiar tuturor, ci doar celor mai complexe : mamiferele. Acest examen este trecut cu note mai mari sau mai mici, rezultand intr-o vigoare reproductiva mai mica sau mai mare. Notele sub 5 duc la infertilitate. Majoritatea bolilor si defectelor genetice care nu duc individul la moarte aduc totusi cu sine infertilitatea, sindromul Down este un exemplu intre multe.

Pana aici am urmat firul stiintei, a lucrurilor demonstrate ca adevarate, c-or fi ele mai mult sau mai putin placute, mai mult sau mai putin acceptabile politic e alta branza. Sa trecem acum la partea speculativa : daca intr-adevar fertilitatea este o masura a sanatatii, atunci proceduri de laborator care influenteaza fertilitatea vor influenta in acelasi timp si sanatatea generatiilor viitoare.

Sigur, exista cauze clar identificabile si cauze prezumabile ale infertilitatii ambelor genuri care n-au, in mod demonstrabil, nici o legatura cu o imaginara stare de sanatate sau calitate a genotipului individului. Infertilitatea este adesea o boala, avand cauze dintre cele mai banale, infectioase, mecanice, ischemice, lista e lunga.

Dar exista in acelasi timp o legatura clara si cunoscuta intre infertilitate si calitatea materialului genetic. Si de-aici incepe problema : procedurile de insemniare artificiala au cel mai adesea drept rezultat o multitudine de sarcini, de la gemeni la octupleti. Mai rare sunt sarcinile cu un singur fat. Asta se intampla prin insasi functionarea procedurii, inseminare artificiala inseamna obtinerea unui numar de ovule, fertilizarea lor in laborator, si implantarea lor in femeia care le va purta la termen. Operatia este dificila, complicata si costisitoare, asa incat n-are sens sa implantezi cate un singur ovul, in general se implanteaza sase sau opt. E de asteptat sa supravietuiasca toate, cazurile in care ramane doar unul singur in viata sunt mai rare, si riscurile pentru eventualul fat destul de insemnate.

Ei, si atunci, daca femeile natural fertile obtin in mod normal un copil, rar doi, in timp ce femeile natural infertile obtin intre doi si sase, este c-am inversat prin procedura de inseminare raportul normal de fertilitate ? Daca populatia toata are 100 de femei, in care una este infertila, si face in total 30 de copii, din care cea infertila face 6, este ca din 1% in generatia mama, genotipul femeii infertile reprezinta acum 20% din generatia fiica ? Uite cum creste exponential expunerea populatiei la genotipul respectiv. Si daca din cei 30 de copii, 16 sunt fete, din care 4 sunt fetele mamei infertile, din care 3 sunt si ele infertile, deci 10% in generatia 2, nu 1% precum in generatia 1, si acesti 30 de copii au si ei 20 copii, din care cele 3 femei infertile fac impreuna 14 ?

Nu spun ca nevoile femeii infertile nu ar trebui luate in considerare, dar spun ca nimeni nu are "dreptul" de-a face copii dincolo de corpul pe care-l are la dispozitie. Si intre riscul de-a ne sufoca complet cu mana noastra, si neplacerea de-a avea niste familii singure si triste, nu mi-e foarte dificil sa aleg. Sigur ca interesul industriei care produce inseminarile respective este sa aiba piata, asa incat nu va fi lipsa de avocati care sa sustina "dreptul" respectiv, imaginar cum se gaseste el. Dar eu ma regasesc impotriva inseminarii artificiale ca procedura : daca nu se pot controla subiectii, atunci impotriva cu totul, si daca se pot controla subiectii, atunci impotriva in toate cazurile in care nu se poate demonstra clar o etiologie non-genetica.

Dar sunt curios sa aud si alte pareri pe tema.