Inchipuiti-va
Hai sa ne inchipuim, ca tot e la moda inchipuirea, a dat asa, ca un sindrom, inchipuielnita-n oameni. Da' noi o vom face controlat, in mediu stiintific si organizat, sa nu ne capiem.
Deci, ca exercitiu intelectual, haideti sa ne inchipuim ca putem produce obiecte de cea mai concreta materialitate, in imediatul fizic, prin simplu efort intelectual. Sigur, asta nu-i mare lucru, orice consultant, biroutnik, avocat scl asta si face, produce obiecte prin efort intelectual, diferenta e ca procesul traditional e mediat. Omul gaseste client, face contract, se incoarda-n doasca, dupa care ia salar, scoate banii de pe card, merge la piata targuie ce-i trebuie si le aduce acasa. Intr-un sens, a produs obiecte in imediatul fizic prin efort intelectual, dar dupa un interval de timp, lui i-a plesnit vena joi, si begonia la ghiveci n-a aparut pana lunea cealalta. Si-n plus sunt tot felul de restrictii idioate, la BCR-ul de la colt nu merge bancomatul, la magazinul X n-au perdele albastre, deci ori te hotarasti sa vrei perdele verzi, ori te hotarasti sa vrei altceva, si tot asa.
Dar noi sa ne inchipuim ca producem obiecte prin puterea mintii in mod imediat. Deci, te gandesti la a face o unghera de otel ? Bang, apare. Te gandesti la a face o cana cu oranjada ? Bang, apare. Orice te gandesti, in detaliul in care gandesti, se materializeaza, imediat si pe loc. Exista un singur caveat : tot ce materializezi trebuie intretinut. Cana ia 0.1 secunde de meditatie zilnica. Daca nu te gandesti la ea, dispare. Imprimanta 2 secunde 1/4. Unghiera 0.08 secunde. Masina de spalat 3 secunde juma, si tot asa.
Ei, cum credeti c-ar arata lumea oamenilor psionici ? Daca de maine ati beneficia de aceasta putere, cum v-ar arata viata ? Eu ma gandesc ca scenariu probabil ca veti petrece primele cateva zile sau saptamani ingropat intr-un munte de cataloage, luand Neckermann-ul la rand si inchipuindu-va tot din el. V-ati mobila baia stil Biedermeier, veti fi primul posesor de bidet Biedermeier. Toata colectia de papuci a anului, toate fetele de la pagina cinci, aliniate pe canapea, de-astea. Bun.
Dupa care, se intaleaza rutina. Zi de zi trebuie sa petreceti opt, zece, douazeci de ore concentrandu-va la a le mentine toate astea. Repede veti descoperi ca n-aveti nevoie de atatia papuci, si chiar nu merita juma' de ora pe zi pierduta plecaciuni in fata dulapului. Incet incet, din muntele de obiecte pe care le-ati produs initial, vor mai ramane poate, nu stiu, doua. Trei ? Ca pana la urma ce rost are, si ce chef ai, sa stai si sa te concentrezi la toate prostiile ? Daca le poti avea oricand, la ce-ti trebuie de fapt ?
Ei, cam de-asta nu merg relatiile dupa al treilea an, indiferent cat de norocos v-ati considerat in prima dimineata, si cam de-asta e importanta durabilitatea bunurilor. Valoarea unei statui de marmura nu-i doar calitatea daltuirii. Mai este si faptul ca odata daltuita perfect, ea e gata, si ramane gata, vesnic. "Nu cere de mancare" este expresia. De-asta nu-s dispus eu sa cumpar obiecte pe credit, si de-asta nu-s dispus eu sa cumpar obiecte cu expirarea planificata, vreau pantofi de piele si haine de fibre naturale, nu rahaturi sintetice facute special ca sa ma intorc in magazin in fiecare sezon.
Si cam asta ar fi si morala, sau ma rog, concluzia, acestui excurs in inchipuielnic. Faceti lucruri care odata facute, sunt facute definitiv. Lucrurile facute care trebuie refacute zi de zi nu-s facute, ci pierdere de vreme. Cum va pare ?
Wednesday, 7 October 2009
Cum sa mi se para? Foarte isteata propunerea inchipuielnica, si foarte inteleapta morala de viata: nu fi disperat dupa a agonisi ca sa ai doar ce intretine; fa lucruri (DOAR!) de calitate; nu tanji dupa pestisorul de aur ca esti mai capabil de atat.
Ca pastor, ocupandu-ma de antrenarea oamenilor in relationarea la Dumnezeu, vad exercitiul asta foarte util. Echivalentul acestei inchipuiri in cele spirituale este credinta, prin care ni se spune ca am putea muta si muntii. Pentru cine are creier intre urechi si bun simt in interpretarea expresiei, e clar ca referirea nu se face la schimbarea reliefului tarii (c-ar fi vai de noi). Pentru acest efort mental de inchipuire gasesc analogia credintei in Dumnezeu, ca incredere ca El e dispus sa materializeze rugaciunea ta pe baza increderii/creditului pe care i-l dai. Nu ma refer la tamaie si lumanari, ci la accesarea acestei dimensiuni a relationarii inteligibile la Persoana Dumnezeirii.
Concluzia este ca prin aceasta credinta am abuza de rugaciune ghiftuindu-ne si ajungand sa depindem de bunastarea si confortul acestor daruri, mai mult decat de Cel ce daruieste! Exact echivalentul intretinerii unui surplus de materializari ale inchipuirii. Care e ideea? Inchipuieste-ti sau cere de la Dumnezeu in masura bunului simt, ramanand dependent de El ca poate fi accesibil oricand. Tocmai de aceea oamenii fac rugaciuni, bolboroseli, pomelnice si tanguiri de tot felul si sunt tot saraci si nu au nimic, pentru ca il trateaza pe Dumnezeu ca pe un pestisor auriu.
Dincolo de paralela pe care am facut-o, gasesc articolul tau foarte interesant si util pentru un creier care nu vrea sa fie substituit de faina in cutia craniana.
Wednesday, 7 October 2009
genial articol, mircea. am ras o tara! inca si acum mai schitez un ranjet. :D
deci tu chiar vrei sa ma las de darkthrone? ca tot trebuie sa dau 3 minute de recruiter zilnic?
parerea mea e ca s-au putut face hdd-uri care sa stocheze terrabiti inca de la inceputurile pc-ului. se pot si azi realiza becuri care sa tina milenii, nu ore de luminat. s-ar putea realiza motoare care sa incarce prin influenta razelor solare, cum au cele doua probe de marte, care si astazi inca mai functioneaza cu toata ostilitatea mediului de acolo... s-ar putea, etc.
pe de o alta parte inceputul articolului ma duce cu gandul la faptul inutilitatii in fapt a specializarii. adica juristul de ce scrie hartii? pai ca sa aiba bani sa isi plateasca facturile ori sa isi ia legume din piata. standartizarea pulii, care ai distrus diversitatea!!! x-(
trecand peste toate astea, un articol foarte bun care aminteste macar, daca nu chiar trateaza vreo 2-3 teme importante in economia contemporana.
apropo, mirceo, vad ca scrii cam doua trei articole pe zi. de unde le mai scoti? eu nu am mai scris unul de doua luni. macar nu ma pot plange ca nu am idei.
Wednesday, 7 October 2009
@Corneliu Multumesc pentru vorbe bune.
@fanitza Hard-disk-uri nu cred, tehnologia aceea s-a format sub presiunea pietei. Motoare care sa foloseasca raze solare poate, desi tine cont ca iluminarea pe Marte e mult mai puternica (poti socoti singur, gandeste-te ca energia radiata de-un metru patrat de suprafata solara e fixa, dar proiectia acelei suprafete e tot mai mare pe masura ce te indepartezi de soare, deci si energia ce poate fi captata de-o suprafata fixa e tot mai mica pe masura ce te indepartezi de soare.)
Da-n rest, standardizarea e utila, pentru masini. NU pentru oameni.
Si de-acolo le si scot, ca nu-s piesa standard :)
Wednesday, 7 October 2009
no bun, totusi nu e o asa mare distanta intre marte si pamant. si in plus gandeste-te la conditiile de acolo. nopti mai lungi si mult sub limita inghetuilor. furtuni de praf ce bantuie uneori cateva zile bune. aici pe pamant ar fi mult mai usor sa se aplice un sistem durabil de captare a energiei solare. doar suntem la mama acasa. :)
am ajuns sa gandim pentru masini? eu cred ca suntem oameni. cel putin inca, ca in viitor, cu toata bio-tehnica, nu se mai stie. instinctul meu de conservator imi zice insa sa incercam sa ne pastram valorile. de vreo 10000 de ani inaintasii mei si le-au pastrat si iata-i ca au ajuns aici.
Wednesday, 7 October 2009
Mnoa c-am comis-o, eu ma gandeam la Mercur din ceva motiv. Marte fiind inca mai departe decat Pamantul, socoteala nu se aplica in sensul in care zic, ci invers. Ma gandesc ca singura explicatie-i ca era foarte usor Mars Explorer-ul, ca altfel chiar nu vad cum.
Eu tocmai aia zic, ca standardizarea nu-i buna pentru oameni, si tocmai din aia imi si scot eu articolele, din faptul ca nu-s standardizat la cap.
Wednesday, 7 October 2009
pai, de e buna teoria ta, "energia radiata de-un metru patrat de suprafata solara e fixa, dar proiectia acelei suprafete e tot mai mare pe masura ce te indepartezi de soare" nu ai comis-o de loc. la ora asta nu pot sa decid veridicitatea celor afirmate de carte tine, iar sa googlesc imi e lene. plus ca mai am si vreo doua sticle bohotin la bord.
explicatie teoretica pentru durabilitatea probelor de pe marte nu exista. totusi, explicatia practica e ca oamenii s-au pus sa faca ceva cu adevarat durabil pentru cele mai pesimiste presupuse conditii de acolo. evident conditiile acolo nu sunt chiar asa de rele cum prevede varianta pesimista. si totusi probele rezista si in prezent(daca nu ma insel, ca de vreo cateva luni nu mai sunt la curent). ideea mea e ca totusi marte e mic, nu dispune de o atmosfera insemnata, deci variabilele ce intra in calcule sunt mai putine decat, cum ar fi pe venus, unde sigur(imho) doua probe nu ar avea acelasi sanse de succes, ci ar da ortul popii la scurt timp dupa avenusizare.
cat despre standartizare, cred ca noi suntem de acord cu cele discutate. din pacate nu si capitalismul prin veriga sa de baza, corporatismul, care standartizeaza mai ceva precum sistemul gandit de taica marx.
Thursday, 8 October 2009
sus pe magar pari mai inalt :)
Thursday, 8 October 2009
E ciudat cum ne trezim din furia consumului în luciditatea durabilităţii. Ca şi cum abia aflăm că există viaţă după shopping.
Thursday, 8 October 2009
Fiind un exercitiu de imaginatie, imi dai puteri infinite si pot sa fabulez in voie. Ingropati in tone de bunuri materiale plasmuite de propria vointa, nu m-ar mira sa ne trezim intr-o societate in care cineva va gasi o cale de a constrange pe cei mai slabi de duh sa intretina bunurile pe care el insusi le-a creat si nu le mai poate intretine singur, din lipsa de timp pentru toate. Nu cred ca ne-am schimba esenta ci doar mijloacele, jidaneste vorbind. Apoi problema se poate pune si invers. Ca sa poti plasmui trebuie sa existe si un revers al medaliei, o modalitate prin care sa poti de-plasmui ca sa zic asa. Odata deprinsa de-plasmuirea, am pastra constanta. Am avea de-aia si de ailalti. Evolutiv nu ne-am clinti un pas, tind sa cred cu un oaresce regret. In exercitiul asta frumos de imaginatie, s-ar pune oare cineva sa plasmuiasca lucruri imateriale.. ca tineretea pe chipul unui batran...sanatatea intr-un trup de copil mancat de cancer..? Yo cred ca poate ca da, dar fiecare si le-ar face siesi, s-apoi n-ar mai ramane timp pentru ceilalti. Si iata de-aia e perfect asa cum e, Cezaru are exact atata cat e al lui. Cu scuze pentru cuvintele urate presarate involuntar in text, numai bine !
Thursday, 8 October 2009
Durabilitatea roverurilor de pe marete tine de economie. La o investitie de 600 milioane nu puteau sa faca un lucru prost. Pentru ca era pierdere totala.
In schimb pentru niste electronice de larg consum nu e problema ca se strica mai repede. Pana la urma sunt consumabile si e mai bine economic sa fie un flux.
Friday, 9 October 2009
@strelnikov Aheeb iti transmite pblrrlrlrlrlrrlrrt!
@Porcul de York Ei, ce zici tu e in principiu posibil, dar cum constrangi pe cineva sa gandeasca ? Ca uite noi ne chinuim de cat ? 10,000 de ani ? Si ioc rezultate.
Da-n rest, observatia ca si cu schimbari fundamentale a mijloacelor de productie, societatea nu s-ar clinti mai deloc e fundamentala, nu doar in gandirea sistemelor de organizare "revolutionare", cat si in intelegerea mai in perspectiva a "impactului social" a tot soiu de genii tehnice, de la Jobbs la Ford.
@Radu Ciocan Problema cu electronicele (care sunt un caz absolut special) este cuantica. A face un circuit integrat de precizia X cu tehnologia Y cere efortul k. Dubland precizia la tehnologie constanta, k se ridica aproximativ la puterea 1.4 De-aia se tolereaza un procent de piese proaste in productia de serie, e mai ieftin asa, si economic e o alegere rationala. Nu toate aplicatiile pe care le folosim sunt insa limitate de fizica cuantica, asa incat, povestea nu tine peste tot.
Friday, 9 October 2009
Sunt si eu de acord cu Mircea Popescu, in mesajul lui catre strelnikov, transmis de Aheeb: cu-adevarat "pblrrlrlrlrlrrlrrt"! Cel putin, asa ramasese ultima data! :)
Thursday, 31 October 2013
De ce nu ai factor economic in povestea asta?
Sigur ca e vreo lume fara vase din plastic, mobila din plastic etc, dar la ce pret? Nu-i vorba de cel al gandirii. Ce, saracul nu-si imagineaza mobila din stejar masiv in loc de ikea? Fraierul din bloc prefabricat nu s-ar muta la caramida si lambriu?
Cat despre incaltaminte, incaltamintea nu poate intra la categoria 'colectie'? Unora le place sa vada tablouri pe toti peretii, masini in atotincapatorul garaj.. pantofi in debara?
Sigur ca alea 30 de perechi din plasticcarpacacat pot fi inlocuite cu doua de piele, chiar facute la comanda cu picior masurat la mm si cusute de mana etc, dar, ce, n-ai umple un dulap de 30 perechi din piele? Bine, la piele nu prea ai ce model/motiv si culoare sa schimbi - e mai complicat, dar a se citi pantof prost vs pantof calitativ.
Banii se fac, dar cum proportia e bogati > saraci si inteligenti > prosti exista o piata corespunzatoare proportiei asteia, respectiv plastic/saracie/+mintala peste tot?
Culmea tot prostalaul sarac/+mintal vrea sa cumpere "care sa tina" dar cumva dupa portofel tot cacat cumpara. Si mai e si dupa vecin/grup social/barbasu/fiisa/varsu/sa am mai multi pantofi decat curva aia care a supt pula/etc.