Hai sa ne dedam pacatului analizei.
Ca dulce-i ca mierea. Se ia odata articolul despre cum Obama nu poate justifica mai bine de jumatate din economiile de 80 miliarde de dolari in domeniul sanatatii pe care sustine ca le va produce. Scrie acolo un pasaj tare interesant, si anume :
[...]estimates $30 billion in savings will be achieved through drug companies reducing by at least 50 percent the cost of brand-name prescription drugs for Medicare beneficiaries who fall into the so-called coverage "donut hole."
Adica, pe romaneste,
[...]estimeaza ca economii de 30 de miliarde de dolari vor fi obtinute prin reducerea preturilor cu cel putin 50% de catre companiile furnizoare de medicamente cu marci inregistrate, pentru beneficiarii de ajutor social care se afla in asa numita "gaura a covrigului".
In principiu o piata este ce se intampla cand un numar de agenti schimba intre ei bunuri si servicii, doi cate doi. Atunci cand se folosesc bani ca sa intermedieze in aceste schimburi, fiecare tranzactie va fi de fapt clivata, si anume in cumparari si vanzari. Vanzarile sunt atunci cand unul dintre cei doi descarca bunuri sau servicii, primind o cantitate din mediul de schimb, iar cumpararile sunt atunci cand celalalt dintre cei doi incarca bunuri sau servicii, pierzand o cantitate din mediul de schimb.
Situatia protectiei sociale in domeniul sanatatii, asa cum o practica americanii si altii nu este in fapt o piata. Situatia in care un furnizor de servicii furnizeaza unui beneficiar, dar este platit de o parte terta NU este o piata. In aceasta situatie, furnizorul n-are altceva de facut decat de a scadea mereu calitatea serviciilor, crescandu-le mereu preturile, si a proceda apoi sa justifice scaderea serviciilor in fata beneficiarilor dand vina pe platitor, respectiv cresterea costurilor in fata platitorului dand vina pe beneficiar.
Nu prea conteaza care-s argumentele folosite, daca beneficiarii sunt perceptuti ca multi, vina lor va fi ca-s multi. Daca-s perceputi ca prosti, vina lor va fi ca-s prosti. Oricare-i perceptia dominanta, aia-i si vina, ca ea nu exista de fapt altfel decat ca necesitate a furnizorului. De partea cealalta, la fel, daca platitorul e perceput de zgarcit, vina lui in fata beneficiarilor va fi prezentata ca zgarcenie. Daca-i dezorganizat, vina lui va fi ca-i dezorganizat. Daca-i birocratizat, ghiciti dumneavoastra.
Tot ce are de facut furnizorul intr-o asemenea situatie este sa insiste. Profiturile potentiale tind exponential spre infinit, fata de care situatie, orice investitie se justifica. Productia efectiva a bunurilor si serviciilor oferite are un cost infim, aspirina pe care-o pun spitalele americanesti pe devizele catre asigurari la 20-30 dolari pastila costa cam 2-3 centi per kilogram. Costurile mai importante sunt in campanii de marketing, pentru a identifica perceptia sociala, si a persuada cei doi fraieri, beneficiarul respectiv platitorul, de ce are nevoie furnizorul sa fie convinsi. Prima parte se numeste PR, a doua parte lobby, amandoua realizeaza acelasi lucru : prostirea fraierilor.
Reduta profiturilor hors de marche a furnizorului este aparata bine de multe straturi : notiunea de proprietate intelectuala, de exemplu, strasnic abuzata, le interzice indienilor sa exporte legal Viagra in SUA. Rezultatul net este cam 80% din spam-ul pe care-l primiti dvs in inbox. Cam de-aici incepe si obiectia mea impotriva acestui sistem. Exemplele ar putea continua la nesfarsit, dar vi le puteti da si singuri. Fundamental, furnizorul foloseste instrumentele statului pentru a paraliza concurenta, si instrumentele demagogiei pentru a-si tine aservita saracimea.
Ei, in aceasta situatie, sub mana forte a lui Obama, un fel de Putin cu alte manusi, Deripaska-ii americanilor au renuntat la 30 de miliarde de dolari pe an pe care le beleau de pe fraierii din tarcul lor. 30 de miliarde de dolari inseamna echivalentul salariilor medii pentru 1,000,000 de oameni. Salarii medii, in termeni de Statele Unite, adica asa, un 2,500 de coco la luna, sa fie.
Deci, cand discutam interventia sau neinterventia statului in economie, distrugerea sau nedistrugerea pietei libere de catre stat, etc, etc, hai sa ne uitam la intreaga imagine. Piata libera e distrusa de corporatii cel putin in aceeasi masura in care e distrusa de stat. In fapt, statul e doar o prapadita de manusa, buna de scos taciunii din foc. Corporatiile care traiesc in afara pietei trebuie, de urgenta, belite.
Tuesday, 23 June 2009
si corporatiile ajung corporatii dupa ce cade pe ele norocul unor contracte grase cu Statul
cred ca se pot detecta momentele cheie, de exemplu Ford a devenit mare cand a inceput sa produca pentru armata americana.
Tuesday, 23 June 2009
Bancile, societatile de asigurari, producatori si distribuitorii de energie, telecomunicatii, tele si radiodifuziune, casele de discuri si editurile, companiile aeriene, feroviare, de infrastructura ... adica
Daca elimini asta 95 % din PIB ul tarilor dezvoltate va disparea in fum. kcal / zi e indiscutabil ca culegatorii de banane transpira mai must decat seful de sectie la BMW si deci merita salarii mai mari.
Tuesday, 23 June 2009
eu am zis-o şi o repet, corporatismul va declanşa al doilea val de comunism. va fi o asemenea privare de liberate, încât cortina de fier va părea o mică şi nevinovată fetiţă în comparaţie cu ceea ce va veni.
Tuesday, 23 June 2009
@urangutanita Bun, dar atunci hai sa nu ne dam rotunzi ca modelul pietei libere ar fi fost in vre-un fel infirmat in practica zilelor noastre. Un simulacru de piata libera s-a dus la fund. Urmeaza, evident, altul.
@Dr.A Nu-i vorba de cat merita, e vorba de cum se stabileste meritatul ala. Adica, stabileste piata sau comisia. Aia-i.
@fanita Am citit initial "o mica si nevinovata fanita" si am intrat la idei :)
Wednesday, 24 June 2009
mircea, nu stiu cu cine te contrazici, nu ziceam nicidecum de piete libere, ci doar incercam sa extrapolez mai departe ideile tale - .
cred ca o firma oarecare devine corporatie in urma unor interventii directe sau indirecte ale unui stat, se organizeaza dupa modelul unui stat, sunt sprijinite si crescute, uneori si ucise, tot de stat. Nu e nevoie neaparat de licitatii trucate, coruptie, mafie, fenomenul poate fi perfect acoperit si justificabil juridic si chiar moral (educatie, sanatate, armata) in sistemul de valori etatist.
Opinia publica vede (de fapt i se sugereaza) o opozitie corporatii-stat (aparatorul intereselor lor, a celor multi si mici) - in fapt cele doua sunt in simbioza.
Dr.A - din lista ta, cel putin vreo trei domenii au castigat in calitate prin fragmentarea ofertei: televiziune/radio - intrebati pe cineva care are satelit cate posturi sunt, aviatie (companiile lowcost), telecomunicatii - cat costa acum sa suni in SUA, fata de anul 2000...
Thursday, 25 June 2009
Apoi nu ma contrazic cu tine, nu-i vorba, da' poate c-ai vazut si tu prin ziare diversi "experti" dandu-si cu opinia-n gard. Daca nu, inseamna c-am vazut numa' eu :)
Thursday, 25 June 2009
corporatismul e o inventie periculoasa, mai ales daca e de stat.
corporatismul zis 'de stat' isi are prototipul in companiile de asigurari de sanatate (HMOs in statele unite, CNAS la noi), care sub aparenta independentei ajung sa beneficieze in mod direct de banii publici ai asiguratilor.
daca o corporatie privata, mai ales o megacorporatie, e periculoasa prin faptul ca ajunge la un moment dat sa rivalizeze cu statul in putere financiara, corporatiile pe care statul insusi le produce si le sustine devin cu timpul adevarate gauri negre ale bugetului pe care nimeni nu le mai poate inchide sau macar controla.
dincolo de paralela foarte tentanta intre stat si corporatii (statul fiind probabil prima corporatie aparuta si modelul princeps al tuturor corporatiilor erei postindustriale), trebuie spus ca modelul corporatist are la baza obsesia - daca nu psihoza - cuantificarii activitatii umane. daca aceasta tentatie a obiectivitatii impinse la extrem are calitatea de a face ordine in dezordine, organizarea haosului nu e lipsita de riscuri. abstractizarea, instrumentul-minune al acestei transformari, este utila ca motor al progresului doar atata vreme cat omul nu-si pune problema sanatatii sale.
sanatatea (corpul in general, sau viata mai bine zis), e o chestiune nu de extrem ci de limita, iar limitele nu pot fi atinse prin definitie. in momentul cand iti propui sa te apropii foarte mult de limita, sa atingi infinitul fiintei (in cazul nostru, sa-i maximizezi profitul) se produce un fenomen caruia oamenii nu i-au acordat prea mare importanta pana acum: corpul incepe sa cedeze.
cu cat ne propunem mai mult sa facem din morti oameni sanatosi, cu atat ne costa mai mult - nu numai in temeni financiari ci si ca diminuare a sanatatii celor care mai traiesc inca. obama e fortat sa faca promisiuni, dar sa vedem daca are curajul sa spuna cat de nesanatoase au fost acestea.
Thursday, 25 June 2009
Nu mi-as face mari iluzii in ce priveste curajul obamei. Curajul lui e gazul din apa minerala, produce explozie si se evapora repede.
Saturday, 4 July 2009
Mey tias spune ca habar nai ce vorbesti si tias da si niste exemple cum ar fi faza aia cu aspirina la 2-3 centi pe kilogram, faza aia cu aspirina la 20-30 de coco pe asigurare, faza aia cu 30 de miliarde pe an, faza aia cu indieni si Viagra si asa mai departe da eu nu mai practic sportu asta.
De aia iti spun ca ma bucur foarte mult ca pot sa citesc asa o analiza economica beton pe blogu unui tractorist sau ce esti tu de meserie. Ma duc acuma sa citesc cum sami investesc bani pe blogu lui Mircea Badea si ce sa iau pentru durerea de dinti de pe blogu lui Sexy Braileanca.
Saturday, 4 July 2009
Auzi ba, tu vana ai ? Pe Cybella o cunosti ?
Saturday, 4 July 2009
Si ea scrie despre orice cu atata emfaza de parca sar pricepe? Nu, pe ea nu o stiu. Unu imi ajunge.
Sunday, 13 September 2009
Hi. I read a few of your other posts and wanted to know if you would be interested in exchanging blogroll links?
Saturday, 17 October 2009
@dadatroll Ca sa vezi, nu stie un diogene ce face celalalt.