Hai sa facem o socoteala.
Fie doi prieteni, pe numele lor Pacala si Tandala, de exemplu.
Ei fiind toata viata lor, de la inceputurile cele mai antice si pana la splendida varsta de 18 ani, cand li se si elibereaza buletine, buni tovarasi la tot felul de actiuni si activitati specifice varstelor, mancand amandoi dintr-un blid si spargand aceleasi geamuri cu aceeasi minge comuna.
Odata ajunsi la momentul ferice numit majorat, drumul vietii lor se crapa in doua. Tandala, fiind un tanar inteligent si plin de adoratie fata de cuvantul scris si invatatura in general, porneste spre Cluj, spre a studia buche in adancime.
Bine, acu n-o fi el nici asa inteligent, nici asa silitor, dar de pornit porneste, ca doar de unde altfel sa se stranga cate 100,000 si mai bine de tineri unici fiecare in felul lui in mandrul oras de pe Somes ? An de an ? A ?
Odata ajuns acolo, mai sta si prin chirie, mai sta si prin camin, mai sta si pe la cate o fata, dar bani de cazare strica in medie, cate o suta de euroi pe luna, adica in 4 ani de studentie, cam cinci mii. Astia-s o data.
Fiind el facut din proteine si glucide, nu din fier si otal, mai trebuie sa ingurgiteze cate un ceva macar din cand in cand, adica, covrigi, pateu, salam, brifcor, de-alea. Macar de-un cinci euroi la zi, acolo. Asta in patru ani vine sa tot vina vre-o 7-8000 de euroi acolo. Astia-s de-a doua.
Fiind el facut nu doar din proteine, ci si din teine, cafeine, nicotine si alte ce trebe si ele improspatate, mai are a cheltui si pentru ceai, cafea, tigari si ce-o mai fi. Astia zic eu ca-s cinci euroi la zi, dar stiti voi cat de adanc glumesc in subestimarea-mi. Da' fie. Alti 7-8000 de euroi. De-a treia.
Avand el si alte nevoi diverse si specifice atat noului oras, cat si noilor hormoni si feromoni de-i urla prin corp, mai se aduna cheltuieli, ba de-un prezervativ, ba de-un test de urina, ba de-o tinere de mana in cabinet la domnul doctor, ba de un bilet la discoteca, ba de altele. Hai ca zic cinci mii in patru ani, sa nu zic cincizeci ca prea ne-am apropia de adevar.
Deci asta vine cinci cu opt cu sapte cu cinci, adica douas'cinci, si sa ne prefacem ca nu observam ca si facultatea asta, costa an de an si restanta de restanta bani, cum se mai intampla, si pe deasupra tot soiu' de boarfe speciale pentru a ne arata statusul social si alte alea, costa si ele, in plus fata de-o toala de orasel de origine, ca un extra, premium la cost. Deci, zicem treizeci si-o lasam moarta ? Hai ca-s in pase bune si nu-i zic cincizeci cum ar trebui. Tata lu' Tandala stie el saracu, ierte-l Domnul.
Si-acu hai ca o dat mila de la Facultate si o luat Tandala diploma. Cum in ce ? Ia in detoate si nimic, politolosociojurnalismo si de-alea. Si-acu scrie Tandala a nost' scrisoare catra acasa cu septe peceti, ca sa se stie ca el e bine sanatos ceea ce le doreste si lor, si de asemenea mai doreste bani de chirie, de proteina, de teina, de teste de urina si de kenvelo, pentru ca slujbe nu se gasesc, fiind alti 100,000 de politodealea cu patalamale in regula, si slujbe in total cinci, din care trei, adica doua sau mai bine lasa.
Tata'so lui Tandala se duce trist si suparat la birt, unde sta la masa cu tata'so lu Pacala, care e de altfel vechi tovaras de-al lui de cand erau ei doi prunci. Tata'so lui Pacala are alta socoteala. Ia uite :
Pacala nu s-o dus la scoala, da-o-n traznet. S-o bagat ucenic la un parchetar, unde o lucrat cam un an pe bani putintei, dar tot scotea acolo o suta de euroi pe luna. Anu ala, is 1200. Si manca mai mult cu baietii la lucru, ca patronu' le da de mancare, corn ori pateu ori ce se nimerea, si pe acasa mai ajungea seara.
In alalalt an o ajuns calfa, si-o pus deoparte bani frumosi, ca baiat serios era cat de cat, si pana la urma ce multa socoteala e sa stai o saptamana de cinci zile la rand fara sa te imbeti, si sa pui parchetu' drept pe dusumea ? Si asa anu' de-al doilea Pacala o tras cate trei-patru sute de euroi la luna, care adica pe an inseamna vre-o patru mii. Si cu ai d'antart is cinci.
O intrat si-n vorba c-o fata, de la ei din satucul-orasel-comuna ce era, da nici mult n-or avut timp de vorbit ca Pacala era si cu munca, si mare jale o fost in al treilea an, ca s-o dus patronu' la lucru in Italia si l-o luat si pe Pacala sa-i ajute. Care Pacala s-o intors de trei-patru ori acasa in anu' ala, si de fiecare data cu bani, si in final chiar cu o masina. Adica socotiti in pesin, vre-o septe ori opt mii de euroi, curati.
Si-anu' de-al patrulea, pe cand Tandala buchisea de zor sa se licentieze, Pacala si-o inceput cu inca doi firma de constructii, si-or scos ce autorizatii si multe alea, si deja ii numara statu' miile, ca tat'su nu mai are socoteala.
Ei, si fiind fata de treaba, si ei doi tot placandu-se, s-o gandit ce s-o gandit tata Pacala sa le faca nunta, ca pe de o parte ceva bani ar fi avut el de-o parte, doua-treizeci de mii acolo, si in plus cat o mai stat si pe acasa Pacala o mai ajutat si el la una la alta la scandura la fan la poame la tuica la cucuruz, dupa cum o si fost. Din care tot bani s-or facut.
Asa ca batranu' s-o gandit sa le deie, vreo treizeci de mii pesin, si-un pogon de vie, si-un hectar de pasune, si loc de casa mai in capu' satului ramas de la al' batran, si ei sa fie sanatosi.
Care daca ii adaugi la ce si-o strans Pacala cu mana lui si la ce-or mai da neamurile pe la nunta iata ca iese deja de vre-o suta de mii daca aduni tot la un loc, si nici nu-i asa de rau pentru un plod de nici 25 de ani si fata lui, care poa' sa nu-si bata capu' nici cu urina nici cu chiuretaju', ca multam Domnului au din ce-i creste.
Ei poftiti de-mi spuneti, care-i chichirezu cu scoala asta facuta asa sa fie, afara de faptu' ca strange Cluju' cate douaji de mii de euroi per cap de furajata ca mai bine nu i-om spune, si is cate o suta de mii de de-astea, cat sa iasa miliardili fara grija. Ca daca or dat fraierii milioanele la Caritas, acu' sa nu dea miliardele si la bebeu ? E ?
Wednesday, 21 January 2009
De unde se vede ca tata lu Pacala o stiut sa folseasca serviciile de orientare profesionala. Si ca inteligenta poate fi conumbrata usor de fudulie (caz Tandala).
Wednesday, 21 January 2009
Conumbrata hai ca bine le zici :) Asta e de tinut minte.
Wednesday, 21 January 2009
Asa cunosc si io pe unu', de nu se poate povesti ce Tandala mai e si el. Pfui.
Wednesday, 21 January 2009
Cum i se zice la una care e de două ori Tândală (şi la feminin), deci îmbogăţeşte de două ori Clujul cu suma menţionată mai sus?
Nu, nu eu...ăă...o prietenă.
Deşi economic vorbind studenţii-s nişte idioţi (dar mai mult părinţii lor), sunt foarte împotriva căsătoriei la nici 25 de ani. Mai bine pateu/covrigi şi celibat târziu, decât stabilitate financiară, dar famelie pe măsură. Să vezi cum se împarte atunci venitul pe cap de prunc... Şi se ajunge de fapt, la aceeaşi sumă finală pe care o are un student lunar (+ distracţie şi dulce iresponsabilitate).
Vorba aia... Remuneraţie de parchetar - 100 de euro.
Dar de nuntă - 100.000 de euro.
O noapte de beţie în Cluj - priceless...
Wednesday, 21 January 2009
Chestia e ca daca stam si judecam, parintii nostri cam la asa douaji si ceva ne-or avut pe noi, ceea ce era foarte tarziu dupa opinia obstetricienilor de-acele timpuri.
La cati ani sa faci primul copil, la 65 ? Sa ti-l scoata cu pompa ?
Wednesday, 21 January 2009
Tu stii ca buletinele se elibereaza la 14 ani nu la 18 ?
Wednesday, 21 January 2009
...De la economie la procreere. Prea bine, doar că nu voi lăsa părerea obstetricienilor să-mi programeze mie familia. Există şi o etapă premergătoare făcutului de copii, şi anume acea dintre a deveni adult şi a te dezmetici că eşti ca atare, etapă care poate dura între 1 şi 10 ani, după caz. Se numeşte "a te bucura de viaţă", aşa, de unul singur, şi e destul de scurtă şi aşa. Dacă faci un calcul simplu, facultatea se termină pe la 22 de ani, dacă eşti precoce şi lipsit de restanţe. Unde mai pui cât durează să-ţi găseşti o slujbă normală, să "intri în rând cu societatea", să mai cunoşti un om, doi... Să nu rezumăm viaţa la procreere. Suntem destui şi aşa.
P.S. Între "douăji" şi 65 de ani mai sunt câţiva. Numără-i. Atâţia copii poci avea. Ajung?
Wednesday, 21 January 2009
N-ajung tu ! Ca suntem in urma cu norma! Baga!
Ca ai doo probleme de rationament, si anume ambele : Ca intre 22 si 25 de ani is 1,2,3 adica trii ani intregi si daca nu te dezmeci in 3 nu te mai dezmeci veci, (ia uite, de unde sare rima) si a dooa ca daca apuci sa te enjoy de life, ca fomeie, mai faci tu copii veci pururi. Adica, vezi ?
Ce m-o ars anonimosu cu buletinu, uite asa ma fac de ras la mine pe blog insami si oi ajunge de nici o credibilitate.
Wednesday, 21 January 2009
No, măi, cum sare misogi...ăă...orgoliul masculin din domnul Mircea! Adică eu, ca şi instrument de procreare, să nu îndrăznesc să mă bucur de viaţă, căci voi fi deturnată de la scopul pentru care am fost lăsată şi rămânem în urmă cu norma. Buuun...
Am eu o idee. Mai bine "bagă" tu, pe unde şi pe când vrei, ca să salvezi planeta. Tu ai resurse mai bogate, eu...doar unul pe lună. Şi îl păstrez pentru ocazii speciale. Până pe la 65 de ani.
Wednesday, 21 January 2009
Stai Xelo ca glumesc nu te manie pe mine.
Wednesday, 21 January 2009
Dap, absolut corect, exact din acelasi motiv n-am mers nici eu la Facultate.
Wednesday, 21 January 2009
Ar fi fost si pacat, pune parchet chiar am putea zice cu talent tanarul.
Thursday, 22 January 2009
Sunt in Politehnica din Buc, ASE si inca vreo cateva facultati (including mine) cel putin 14 000 de muncitori necalificati.
Thursday, 22 January 2009
Da-mi te rog voie sa te contrazic putin.
Proteina si lipida consuma si acasa, nicotina si teina idem, tzoale idem, prezervative si ginecolog idem, discoteci idem. Ramane chiria si examene/restante. Si-s destui studenti care muncesc in timpul facultatii, nu cer un ban de-acasa, mai ales daca stiu ca degeaba cer, ca n-au de unde primi. Si cand termina facultatea se pot tine de job (daca nu-i vorba de impartit fluturase/curatat mese) sau pot cauta ceva mai bun pe baza experientei acumulate. Sau daca au de unde pune capital pun de-o firma. In ziua de azi programatorul tanar absolvent (necalificat cum zicea krossfire) cere de la 500 eur/luna in sus. In cativa ani poate ajunge lejer la 1000, si nu tre' sa manance corn si pateu intre timp, nici sa-si puna coada intre picioare in Italia din cauza ca-i roman. Ca nu-i la fel in cazul absolventilor de sociopolitojurnalism e treaba lor, cand s-au apucat de facultatea aia ce credeau ca fac cu ea?
Thursday, 22 January 2009
Dacă vine pe Someș în jos e cool și cât se poate de adevărat :P
Thursday, 22 January 2009
Problema se pune si altfel ma varicule. Cica asta cu diploma iti ofera si alt orizont de asteptare. Si oadat ce ai ajuns mai taras mai grabis sa intri in paine "urcarea e mult mai rapida", iar daca te si duce bibilica, aia 100 de mii ai lui Pacala sunt mizilic. Acum zerourile la care se gandeste tandala sunt cate 6!
Zice unu care viseaza frumos... :D
Thursday, 22 January 2009
depinde de ce pile au părinţii lui tândală. dacă ai unde să îţi susţi(infiltrezi) copilul apoi, poţi să îi pregăteşti terenul lăsându-l prin facultăţi.
dacă însă nu ai relaţii, tot e bine să îl laşi să facă o şcoală. da' dacă merge?
Thursday, 22 January 2009
Ma gandeam eu ca atsta ar fi motivul pentru scaderea natalitatii la noi. Parintii sunt de vina, ca-i vor pe pici studenti. :)
Thursday, 22 January 2009
@nonick/artistu : nu neg ca oamenii manaca oriunde ar fi ei. Neg ca oamenii strica la fel de multi bani acasa ca si in deplasare. Care chestie e in fond de domeniul evidentei, si de diferenta aia se face vorbire.
Nici nu-i vorba de oamenii ce merg la scoala cu un gand anumit, si de care se tin. E vorba de aia care merg boi si ies loaze, despre care nu o sa-mi spuneti acu ca nu exista, ca am avut ocazia sa constat cu ochii proprii. Is destui, statistic vorbind.
Povestea asta cu urcarea rapida este, si sper ca ne intelegem, o poveste. Oi scrie pe viitor despre cum se finanteaza ieftin o forta de munca daca is oamenii destul de naivi si patronii destul de smecheri, de exemplu meseria de actor in state, dar sa trecem si sa privim chestiunea strict macro : Daca tu crezi ca vor exista vreodata grupe de cate 6 zerouri pentru fiecare din cei nspe mii de absolventi de nimic anume deversati anual de sistem, nu ti-i bine.
Pentru ca nu merge, fanita. Mergea cand erau 100 de studenti in tot anul, din care 50 cu pile, 40 gagici de maritat si 10 de-astia, cu daca merge. Acu la cati sunt, aia cu pilele sunt asa, un om din douazeci, gagicile maritabile ma rog, si restul chiar in plus.
Thursday, 22 January 2009
Nu-i cum sa fie toti cu mapa. Mai trebuiesc si cei cu sapa. Daca parintii nu-si apreciaza copiii la justa valoare (si nu o fac in veci, ca puiul lor ii cel mai cel) vor face eforturi pentru "a-i da la carte" sa aiba si ei o diploma, doua sau trei. Chit ca multi nu tin cont de perspectivele de angajare in domeniu (adevarat ca-i greu sa stii ce-o fi in 4-5 sau 6 ani), iar tanarul de vrea lumina nu are multe informatii in dotare .... Mai trebuie tinut cont si de calitate, nu poti turna cu palnia in 100.000 de capete, dar banul trebuie sa curga, e mai usor a cobori stacheta, sa vina sa plateasca orisicare, dar nu va fi la fel la angajare.
Thursday, 22 January 2009
Cam asta-i, in mare.
Sufera sistemul educativ de vesnica problema care este : cand cel ce plateste nu e cel ce foloseste, mai mult se strica decat serveste.
Thursday, 22 January 2009
"Pentru ca nu merge, fanita. Mergea cand erau 100 de studenti in tot anul, din care 50 cu pile, 40 gagici de maritat si 10 de-astia, cu daca merge. Acu la cati sunt, aia cu pilele sunt asa, un om din douazeci, gagicile maritabile ma rog, si restul chiar in plus."
pe vremea când erau 100 de studenţi în tot anul, nu erau atâtea firme pe piaţă. întreprinderile erau deţinute de stat şi nu aveai nevoie de atâţia specialişti, sau birocraţi, pentru că şi birocraţia era de tip ultra-centralist!
acum e altă mâncare de peşte.
expreienţă să capeţi şi poţi face ce îţi doreşti. atunci nici cu facultate nu puteai face ce îţi doreai, ci ce ţi se repartiza! ;)
Friday, 23 January 2009
Ei faci pe sfantu', lasa-ma-n amar, de unde-ti vin ideile astea ? Ca din practica n-au cum.
Faci ce-i nevoie, asa cum intelege altcineva ce se poate face si ce-i nevoie, si in cele mai multe randuri acel cineva fiind cam dobitoc, asa.
Ideea ca statul nu are nevoie de specialist, iar firmele fiind multe au, oarecum pentru ca nevoia de specialisti e o functie a metodei de organizare, si nu a insasi realitatii e pur si simplu ciudata.
Cati specialisti sunt nevoie e strict o functie a ce se face. Daca faci supa, ai nevoie de un specialist. Daca faci carti, ai nevoie de doi, unu sa le scrie, unu sa le tipareasca. Si asa mai departe.
In comunism aveai nevoie de mult mai multi specialist, pentru ca existau tot soiul de specializari abstracte si fara aplicatii practice, de exemplu specialist in designul complexitatii drumului hartiei. Desi, sincer sa fiu, majoritatea astor posturi erau ocupate de amatori - unii dintre ei mai capabili decat orice specialist, ca la prostii toti oamenii's buni.
Perfectionarea si progresul ordinii sociale nu fac alt decat sa SCADA numarul de specialisti necesari per metru liniar de stofa, asta-i tot.
Friday, 23 January 2009
păi piaţa capitalistă nu este una ordonată, ci chiar din contră...
pentru o firmă, îţi trebuie:
1) contabilitate
2) finanţe
3) notariat
apoi îţi mai trebuie angajaţi şi patron(i), preferabil fără paranteze!
nimeni nu îţi garantează că în formula asta firma va funcţiona(aduce profit), dar acestea sunt condiţiile necesare pentru o întreprindere în românia.
din propoziţia: în românia există multe întreprinderi, rezultă că e nevoie de multă: contabilitate, finanţe, notariat, angajaţi şi patroni! :D
Friday, 23 January 2009
Apoi ce zici tu nu zici rau, nenorocirea e se tot fac o groaza de licentiati in domenii ce nu exista altundeva decat in lista de specializari acceptate la candidatii la doctorat.
In fond, cand tot ce poti castiga la casino ii o sacosa de bilete cu "mai incearca o tura", ar cam trebui sa fie clara care-i chestia.
Am avut ocazia sa vad destui doctorizati de-astia, cum o avut ocazia si Mihail Neamtu, si sa ma minunez la genul de auto-referentialitate care se dezvolta cand tii copii influentabili intr-o bila autoreferentiala.
Atat sper, sa ajungem sa sparga unghiul ascutit al banilor, manifestat de exemplu prin foame, fumurile in care se scalda atari tampenii.
Friday, 9 October 2009
Nu stiu ce zici, pe la a 5-a facultate pe care am inceput-o si n-am terminat-o, am renuntat.
Wednesday, 6 April 2011
Ahh, ce chestii mai scriam si io...