Formanomia.

Dupa mintea mea, cea mai stupida parte a postmodernismului e formanomia in care sfarseste. Dar sa incepem cu inceputul.

Negrii sunt niste oameni cu pielea neagra. Acest atribut formal al lor, am descoperit noi, nu conota cu necesitate vre-o situatie particulara a esentei lor. Ei nu sunt, prin aceea ca sunt negrii, nici prosti, nici hoti, nici non-cetateni, nici sub-oameni, neaparat.

A existat, istoric vorbind, o perioada in care diverse voci perfect respectabile afirmau ca sclavia este o necesitate naturala, si de-a dreptul etica, pentru viata si fericirea negrilor, intrucat ei ar fi structural incapabili sa-si organizeze viata altminteri.

Ulterior acesteia, exista o alta perioada, in care diverse voci perfect respectabile afirma ca din contra, culoarea pielii, nu doar a negrilor, dar a tuturor, nu conota nimic anume despre esenta, nu doar a negrilor, ci chiar a tuturor. Aspectul formal nu implica nimic esential, este revolutia.

Daca femeile prezinta la inspectie corporala sani si vulva, aceste aspecte formale nu implica, am descoperit noi, niste caracteristici esentiale corespunzatoare.

A existat, istoric vorbind, o perioada in care diverse voci perfect respectabile afirmau spre exemplu ca aceste atribute formale implica anumite, diverse caracteristici esentiale, mai bine sau mai putin bine descrise ori descriptibile. Caracterul "germinativ" al femeii, ori spiritului ei, este un exemplu mai recent, si mai romanesc. Caracterul de "aducatoare a raului, stricaciunii" scl a femeii, ori spiritului ei, e un exemplu mai vechi, si mai semitic. Intre ele, o vasta pluralitate de "si sa se supuna barbatului", care a supravietuit in cult pana astazi.

Ulterior acesteia, exista o alta perioada, in care diverse voci perfect respectabile afirma ca din contra, prezenta sanilor si a vulvei nu implica nimic anume despre continutul interior al corpului respectiv.

Aici apare deja o prima problema. Cum adica nu denota ? Pai evident ca formele exterioare denota cel putin continuturile interioare ale caror manifestari sunt. Vulva denota cel putin uter. Sanii denota cel putin glande mamare. Ambele impreuna denota cel putin ceva secretii interne. Iata c-am ajuns deja mult dincolo de simpla forma, si am putea spune de-a dreptul in esenta corpului.

Pe de cealalta parte, ar fi foarte bine, politic vorbind, ar fi foarte placut, foarte comod si foarte convenient ca aceste forme sa nu denote totusi, nimic. N-am putea face sa fie asa ? Nu ne putem totusi intelege ? Hai sa nu observam sanii si vulvele, in fond, sunt mai ades acoperite nu ? Si sa pretindem ca forma nu exista. Cand nu e posibil asta, sa pretindem cel putin ca forma nu inseamna nimic.

Nu neg neaparat utilitatea politica a acestei fantasme. In fond, judecatorului i se cere sa pretinda ca banii nu exista, avocatului sa pretinda ca vina nu exista, indiferent daca exista sau nu, tuturor angrenajelor institutionale li se cere sa pretinda ceva, sa ignore ceva, sa se faca ca e ca si cum n-ar fi, ca nu este. In fond, asa functioneaza viata cetatii, facand abstractie de unele ori de altele. Bun.

Dar asupra individului, si gandirii lui, se creeaza o presiune de alta natura. Devenind foarte scump sa consideri exact ce forme au ce influente asupra caror esente, si apoi peste asta care din aceste influente se cer, din ratiuni politice bine fundamentate, a fi ignorate, impotriva evidentei existentei lor, si in ce conditii, si dupa ce criterii, unde se ajunge ?

La formanomie.

Un comic (indian) facea urmatoarea gluma in cursul spectacolului sau :
Am un prieten, Jack. Jack este negru (Jack is black). Intr-o zi, Jack m-a cautat, dar nu m-a gasit acasa. Portarul, cu care a vorbit cateva minute, m-a anuntat ca m-a cautat un prieten spre seara, cand am ajuns acasa.
"Cine ?"
"Pai, nu s-a prezentat."
"Mda. Si cum arata ?"
"Pai...asa... destul de inalt, dar nu foarte, intr-un maieu si cu pantaloni scurti si... aaaa..."
Dandu-mi prin cap ca poate o fi fost Jack, l-am intrebat :
"Era negru ?"
Foarte incurcat de intrebare, portarul a privit in jos si-a murmurat
"N-am observat."

Bietul portar nu-si poate permite sa stea sa socoteasca in ce cazuri conteaza si in ce cazuri nu conteaza cine e negru si cine nu e negru, si ce inseamna asta. El nu este, asa cum majoritatea lumii nu este, un specialist in studii de gen, de politici si socoteli, nu are trei doctorate, nu este la curent cu ultima descoperire revolutionara, ultima rasturnare spectaculoasa de interpretare, ultimul articol al celei mai respectate autoare in zece sau douazeci domenii diferite.

Nu are vreme sa citeasca, si nici minte sa patrunda, critica adusa de pe pozitii radical feministe politicii neo-conservatoare asa cum a fost formulata ea in termenii fenomenologiei non-Husserliene in raspuns la obiectiile ridicate de teoreticienii literaturii alaturi de observatiile anti-chomskienilor moderati. Si, in fond, nici nu-l intereseaza, cum nu intereseaza pe nimeni afara de cei de-or scris si spera sa ia bani pentru asta.

Solutia cea mai simpla pentru portar, ca si pentru toti ceilalti oameni, cu firave exceptii, e sa ignore problemele formei cu totul. Nu mai conteaza forma, deloc. Umblati deci in tricouri si chiloti pe drum, intrati in banca in slapi, veti fi tratati "la fel".

Foarte bine, si foarte frumos, formanomia, ca orice anomie, se poate usor confunda, cel putin in prima faza, cu libertatea. A doua faza nu se lasa mult asteptata.

Federico Fubini se uimeste, in articolul "Delusional in Davos" din Foreign Policy (ala adevarat, nu rezultatul rahato-localizarii comise de Adevarul) sa afle ca 2/3 din capetele ce-au condus lumea financiara peste pisc in prapastie nu se considera responsabile, si din treimea ramasa, 2/3 isi vad gresala intr-un exces de optimism.

Lipsiti de criteriul formei, fondul problemelor ne devine plat si uniform inaccesibil. Nu mai exista coruptie si justitie, nu mai exista banca si casa de amanet, nu mai exista ratiune si prostie. Toate sunt, formanomic, "la fel". Nu-i asa ?

Bancherii sunt lipsiti de posibilitatea judecarii propriilor actiuni la fel ca orice alti oameni. Era negru ? N-am observat. Nici economia, nici justitia, nici politica, nici alt nimic nu poate sa functioneze intr-o situatie in care legatura dintre forma si fond a fost anulata. Pentru ca nu exista alte metode de judecare a fondului decat formele prin care el se manifesta.

Ce nota veti da unui student care va ofera la examen foaia goala ? Eu il pic. Oricare o fi fiind fondul lui, poate fi Buddha insusi, Dalai Lama, poate fi cel mai inteligent, ori cel mai cultivat om luminat de Soare, ori amandoua. Cum sa judec ? Daca fondul asta nu face nici un semn pe hartie, nu isi da nici o forma, pe care eu s-o pot vedea si compara cu alte forme, el pur si simplu nu exista, pentru mine.

Platim azi, prin pierderi de locuri de munca si piete, prin prabusirea de banci si afaceri, prin pierderea economiilor, pensiilor, prin scaderea calitatii vietii, in curand prin frig si foame, si foarte posibil prin sange, o gresala foarte simpla : Am inchis ochii.

Pentru ca in fond, forma conteaza.